luni, 20 august 2018

Noutăți despre blockchain


Bip, biip

Am setat un serviciu de alerte pe Google care mă notifică de câte ori apare ceva pe Internet în limba română despre blockchain.


Câteva noutăți:

https://blockchainflashnews.com/ro/

https://start-up.ro/orasul-care-testeaza-primul-sistem-de-vot-pe-blockchain/

http://www.mondonews.ro/microsoft-face-pasi-mici-dar-fermi-pentru-conectarea-blockchain-la-produsele-sale-principale/

https://start-up.ro/orezul-a-ajuns-pe-blockchain-cum-putem-preveni-frauda-cu-alimente/

https://start-up.ro/tara-care-ar-putea-sa-devina-o-superputere-blockchain/

https://start-up.ro/trei-tendinte-in-blockchain-pentru-2018/

https://start-up.ro/sute-de-milioane-de-dolari-de-la-coreeni-pentru-blockchain/

http://www.mondonews.ro/binance-lcx-lanseaza-o-bursa-de-schimb-fiat-crypto-monede-in-liechtenstein/

https://www.startupcafe.ro/finantari/criptomonede-blockchain-investitii.htm

https://start-up.ro/romanii-de-la-instant-factoring-lanseaza-o-aplicatie-pe-blockchain/

sâmbătă, 4 august 2018

Câți ani de școală ai nevoie ca să poți citi un text?

Am găsit un site care ne ajută să calculăm câți ani de școală are cineva nevoie pentru ca să poată citi un text.


http://gunning-fog-index.com/index.html

Citez de pe Wikipedia:
In linguistics, the Gunning fog index is a readability test for English writing. The index estimates the years of formal education a person needs to understand the text on the first reading. For instance, a fog index of 12 requires the reading level of a United States high school senior (around 18 years old). The test was developed in 1952 by Robert Gunning, an American businessman who had been involved in newspaper and textbook publishing.
Fog IndexReading level by grade
17College graduate
16College senior
15College junior
14College sophomore
13College freshman
12High school senior
11High school junior
10High school sophomore
9High school freshman
8Eighth grade
7Seventh grade
6Sixth grade

The fog index is commonly used to confirm that text can be read easily by the intended audience. Texts for a wide audience generally need a fog index less than 12. Texts requiring near-universal understanding generally need an index less than 8.


În limba română ar fi indexul de încețoșare.

În explicațiile de pe site se zice că se calculează ca o medie ponderată a numărului de cuvinte pe propoziție și a numărului de cuvinte lungi pe cuvânt. 

O interpretare ar fi aceea că că textul poate fi înțeles de către cineva care are atâția ani de școală cât indicele.




sâmbătă, 28 iulie 2018

Un produs nu este produs dacă e doar produs. Trebuie să fie de vânzare!

Câteva bla-bla-uri de intro

Produsul este principalul element al mixului de marketing. Este primul P din seria celor patru P ale mixului de marketing, alături de preț, plasare și promovare.
Fiecare dintre acești patru P precum și alte elemente ale acestora sau alături de ele formează setul de instrumente de marketing pe care o organizație îl folosește pentru a își atinge obiectivele pe piața țintă. De fapt, aceasta este definiția mixului de marketing, setul de instrumente de marketing pe care or organizație le folosește pentru a își atinge obiectivele pe piața țintă.

Ca orice concept teoretic și produsul are una sau mai multe definiții, mai multe înțelegeri, caracteristici, mai multe abordări, perspective, ba-bla-uri din acestea care formează teoria și care pe studenți îi plictisesc iar pe profesioniști îi fac să exclame cuvinte ca …„povești”… „vrăjeală”… „abureli”. 



Ce zice tata Kotler?

Tata marketingului, Philip Kotler, zice că un produs este orice lucru care poate fi oferit pe o piață pentru a satisface o dorință sau o nevoie. Produsele care se oferă pe o piață pot fi bunuri fizice, servicii, experiențe, evenimente, persoane, locuri, proprietăți, organizații, informații și idei. Sunt zece chestii aici iar bunurile materiale sunt doar una din cele zece chestii.


Să ne vindem țara!

Așadar, pe logica lui Kotler, un sat din județul Bihor poate fi un produs. Județul Bihor însuși poate fi un produs. Despre Oradea nici nu mai zic nimic… 

Să le vindem pe toate, să le vindem turiștilor, investitorilor, cumpărătorilor de proprietăți, studenților care aleg unde să facă facultatea sau, mai ales, să ne vindem țara celor care vor să se mute la țară.


Cuvântul „produs” încurcă înțelegerea categoriei „produs”

Avem o problemă de înțelegere a cuvântului însuși, e vorba despre cuvântul „produs”.

Sursa problemei este următoarea: vocabularul economic s-a dezvoltat pe vremea când oamenii înțelegeau prin economie producția de bunuri materiale. Atunci, rezultatul procesului de producție, fiind numit produs, avea ca destinație în general vânzarea. În mintea multor oameni a rămas înțepenită ideea: un produs este produs ca să fie de vânzare.

Dar cum facem cu lucrurile care nu sunt produse în fabrici, de exemplu, cu o proprietate? Au zis unii: „să le spunem și lor produse și am rezolvat problema”.

Obișnuiesc să discut acest lucru la cursurile mele: cuvântul „produs” este participiul trecut al verbului a produce și el indică SURSA obiectului marketingului iar pe noi ne interesează atât PROCESUL cât și DESTINAȚIA obiectului marketingului. 


Altfel spus, noi, oamenii de marketing, suntem interesați de ceea ce facem noi cu produsul, nu de ce au făcut (sau nu au făcut) alții cu produsul înaintea noastră. Suntem interesați că trebuie să îl vindem sau să îl facem să se vândă/ ori să fie cumpărat, e egal. Atunci să îi spunem „de vânzare!”.

Așa că strigă tare: „Produsul este de vânzare!”

luni, 28 mai 2018

Cum învață oamenii?

Una dintre preocupările mele- ca profesor, este să răspund la întrebarea „Cum învață oamenii?”
Sursa imaginii: http://whatssogoodaboutpubliceducation.blogspot.ro

Am făcut din această preocupare o temă de cercetare
la una dintre disciplinele pe care le predau - Metode și tehnici de cercetare în marketing, știut fiind că învățarea este una dintre variabilele care determină comportamentul consumatorului iar în marketing ne interesează. 

Înainte de a fi o temă de interes de marketing e o temă de interes pentru toți cei care învață- și oare cine nu învață dintre toți oamenii vii din jurul nostru?

Mai jos am identificat trei direcții de orientare a răspunsurilor la întrebarea „Cum învață oamenii?”

Direcția unu: Să dăm răspunsuri concrete la întrebarea „Cum învață oamenii?”

Răspuns: prin realizarea uneia sau mai multora dintre acțiunile de mai jos.
  1. Ascultă 
  2. Citesc 
  3. Scriu - iau notițe. 
  4. Colorează, hașurează, subliniază 
  5. Memorează 
  6. Repetă 
  7. Fac analogii 
  8. Fac asocieri 
  9. Fac combinații hazlii, sonore 
  10. Vizualizează conținuturi 
  11. Schematizează 
  12. Desenează 
  13. Schițează, fac schițe 
  14. Pun întrebări 
  15. Dau răspunsuri 
  16. Învață pe cineva care nu știe 
  17. Explică 
  18. Vorbesc 
  19. Imită 
  20. Exersează 
  21. Raționează 
  22. Încearcă 
  23. Fac greșeli și învață din ele 
  24. Observă 
  25. Caută 
  26. Găsesc 
  27. Sintetizează 
  28. Analizează 
  29. Comentează 
  30. Critică 
  31. Se implică direct în situații / organizații etc.

Direcția doi: Să abordăm întrebarea din titlu în mai multe feluri

În loc să răspundem la întrebarea „Cum învață oamenii?”, să formulăm alte întrebări la care putem sau nu să dăm răspunsuri. De exemplu, 

Despre ce învățare e vorba?

înțelegând că poate fi vorba despre învățarea unei teorii, a unei poezii, a unei limbi străine, a unei meserii, a unei competențe manuale, culinare, sportive, artistice, sociale, a unui comportament, a conduce o mașină, a cânta la un instrument, a face o mișcare sportivă etc.

Despre care oameni e vorba?

să definim oamenii...
  • Copii, de exemplu, bebelușii care învață să umble, să vorbească, să mănânce, să utilizeze obiecte, învață interdicții- ce e voie, ce nu e voie
  • Copiii la grădiniță, școală primară, gimnaziu
  • Adulții- prin opoziție cu copiii 
  • Elevi 
  • Studenți 
  • Cursanți 
  • Militari 
  • Șoferi 
  • Sportivi 
  • Cântăreți 
  • Participanții la o competiție 
  • Vânzătorii 
  • Clienții
  • Antreprenorii
  • Emigranții 
  • Naufragiații pe o insulă pustie 
  • Rătăciții în ceață 
E clar că în funcție de categoria de mai sus avem diferite particularități ale proceselor de învățare. 

Unde învață oamenii?

Abordarea învățării prin prisma circumscrierii ei unui loc.

  • La grădiniță, la școala primară, în gimnaziu, în liceu, la facultate 
  • La bibliotecă 
  • Acasă, la birou, la masa de lucru 
  • În grupuri de persoane / organizații 
  • La locul de muncă, în birouri, săli de training, conferințe 
  • Într-o organizație pe care nu o cunosc 
  • În vizită la niște oaspeți 
  • Într-o țară străină 
  • Într-o situație limită 
  • Într-un grup conjunctural de persoane necunoscute 

Când învață oamenii?

Abordarea învățării prin prisma încadrării ei în timp.

  • În copilărie, tinerețe, maturitate, bătrânețe 
  • În timpul anului școlar / în vacanțe 
  • Dimineața, ziua, seara, noaptea 
  • Primăvara, vara, toamna, iarna 
  • Când e frig afară, când e noros, când Busu își ia umbrela J 
  • La început de carieră 
  • În perioada școlii, studenției, doctoratului 
  • La pensie 
  • În cursul călătoriilor, vacanțelor, mobilităților școlare, excursiilor 

De ce învață oamenii?

  • Din utilitate 
  • Poate din curiozitate 
  • Pentru a fi mai buni ca alți competitori 
  • Pentru distracție 
  • Din dorința de a ști mai mult 
  • Din dorința de a se integra într-un grup sau într-o comunitate 

Cum învață non-oamenii?

De exemplu, caii, câinii, delfinii, animalele dresate la circ, computerele, roboții, telefonul meu mobil, Google etc. Mă interesează să învățăm ceva de la Google sau din modul în care sunt dresați delfinii.  

În viitor mașinile / roboții vor învăța.

Putem avea, așadar, mai multe abordări ale întrebării „Cum învață oamenii?”, printre care amintesc:

  • Abordarea experimentală 
  • Abordarea instrumentală 
  • Abordarea psihologică 
  • Abordarea comportamentală 
  • Abordarea contextuală. 

Direcția trei: Să identificăm câteva metode, tehnici, instrumente utilizate pentru învățare

  • Cititul unor surse scrise 
  • Luarea de notițe 
  • Vizionarea unor filme 
  • Parcurgerea unor cursuri online 
  • Schimbarea de roluri: în loc de a viziona un film să creezi un film, în loc de a lua un curs, să predai un curs 
  • Mnemotehnici 
  • Metafore 
  • Glume, bancuri, situații hazlii 
  • Acronime 
  • Schema logică a învățării 
  • Hărțile conceptuale
  • Aplicațiile informatice online
  • Utilizarea telefonului mobil în învățare
  • Ascultarea unor podcasturi (înregistrări audio)
  • Asumarea de roluri noi 
  • Multiplicarea perspectivelor de învățare 
  • Jocuri 
  • Utilizarea de simboluri 
  • Utilizarea unor obiecte 
  • Utilizarea unor argumente de contrast / complementaritate 
  • Învățarea senzorială 
  • Învățare socială, prin imitarea comportamentelor sociale 
  • Inversarea ocheanului, schimbarea perspectivei: în loc de a apăra, să critici ceea ce înveți.

joi, 17 mai 2018

Marketingul ca un magnet pentru afacerea ta


Continuăm seria de articole dedicate marketingului afacerilor având speranța că vom contribui la dezvoltarea unor noi perspective de înțelegere a marketingului și de punere a sa în practică. 

Marketingul atrage oameni, bani, resurse materiale și informații

Marketingul ajută afacerea ta să fie atractivă, aidoma unui magnet. Ce să atragă el? În esență, resurse importante pentru afacerea ta, adică oameni, bani, informații și resurse materiale. 

Există firme unde consumatorii se înghesuie să intre. Le-am întâlnit și în Oradea, le-am găsit în multe alte țări, peste tot clienții se înghesuiau, cumpărându-le produsele plătind pentru ele uneori prețuri foarte ridicate. 

Există produse sau oferte care atrag privirile, atenția, admirația, aprecierile și în cele din urmă banii clienților. Oamenii le cumpără fără să stea mult pe gânduri convinși- pe de o parte de valoarea produsului, pe de altă parte de aprecierea pe care le-o oferă ceilalți clienți și cumpărători. 

Mi-am imaginat firmele acestea și produsele lor ca și cum ar avea un magnet nevăzut și puternic cu care îi atrag pe cumpărători și banii lor. 

Firmele pot atrage oamenii determinându-i să fie atenți, interesați, informați, să participe și să fie prezenți la evenimente, prezentări, încercări, testările unor produse. 

Pot atrage oameni care să își dorească să se implice, să învețe, să exploreze, să aplice, să cumpere și să evalueze ceea ce au cumpărat, să le spună și altora, să revină pentru a cumpăra din nou, să răspundă la întrebări, la formulare, la chestionare, să devină entuziaști, să promoveze produsele și afacerea. Cu alte cuvinte, a-i atrage pe clienți presupune mult mai mult decât a-i face să cumpere și să plătească, chiar dacă aceasta sunt cele mai importante și mai vizibile reacții ale clienților. În plus, firmele pot și trebuie să câștige aprecierea propriilor lor angajați precum și a partenerilor lor de afaceri, furnizori, agenți și intermediari, să le atragă și lor atenția, aprecierile, interesul, încrederea și respectul.

Atrăgând informații, firmele sporesc cunoașterea din domeniul afacerii lor. Marketingul atrage informații prin cercetările de marketing, prin studiul pieței, a clienților, a concurenței, a comportamentelor, tendințelor, oportunităților și a eficienței fiecărui instrument și canal de distribuție a ofertei. 


Magnetul afacerii tale este rezultatul marketingului

Este rezultatul gândirii, a concepției, a deciziilor și a practicilor de marketing. În primul rând se vor formula întrebările: De ce vin clienții către firma noastră? Ce nevoi au? Ce le oferim noi? Ce SĂ le oferim? Ce le oferim noi mai bine (mai valoros, mai rapid, mai ieftin) decât concurența? Ce SĂ le oferim mai bine?

În al doilea rând răspunsurile la aceste întrebări vor fi încadrate pe elementele care compun MIXUL DE MARKETING al afacerii tale, cei patru P, respectiv, produsul (oferta de produse și servicii), prețul, plasarea și promovarea.

Mai departe, în planul de marketing, pentru fiecare element al mixului se vor dezvolta strategii, politici, obiective și acțiuni specifice, care vor fi bugetate și apoi implementate, sub controlul îndeplinirii obiectivelor și a încadrării în bugetul alocat.

Pornim de la convingerea că marketingul este un domeniu extrem de important prin care managerii pot spori substanțial valoarea afacerilor.

Pe lângă perspectivele noi, intenționăm să oferim idei și sugestii de bună practică celor care vor să își dezvolte afacerile, care doresc să crească pe seama sporirii valorii ofertei către clienți și partenerii de afaceri. 


Să înțelegem bine pentru a ști ce trebuie făcut

Modul în care înțelegem marketingul va orienta atenția, deciziile și acțiunile managerilor și a oamenilor de afaceri. Cei care înțeleg prin marketing promovare vor căuta soluții noi și eficiente pentru promovare și comunicare cu clienții, cei care prin marketing înțeleg vânzări vor urmări sporirea vânzărilor și creșterea numărului de clienți, cei care se gândesc la buna reputație de afaceri vor fi sensibili la ce spun clienții și partenerii de afaceri despre firmă. 

De fapt, marketingul include atât promovarea, vânzările și buna reputație (imaginea publică) cât și multe alte zone în care managerii și oamenii de afaceri ar putea sau ar trebui să își orienteze atenția. 

Pornind de aici, marketingul identifică o serie de pârghii sau butoane asupra cărora managerii pot să acționeze, o listă de acțiuni pe care managerii să le facă (sau să le facă să fie făcute), principii și reguli pe care să le urmărească și rezultate pe care să le atingă.

Pe scurt, marketingul ajută afacerile să crească prin îndeplinirea a două sarcini operaționale majore și anume prin sporirea valorii resurselor pe care o afacere le poate atrage de pe piață și din mediul de afaceri precum și prin oferirea de valoare către clienți și către categoriile importante de public pentru organizație, pentru afacere. 





De aceea, pentru a dezvolta afacerea este necesară o bună înțelegere atât a afacerii în sine cât și a mediului în care afacerea se află. 

Este esențial să cunoaștem legislația, tehnologiile, și alți factori de influență pe termen lung asupra domeniului afacerii noastre. Este obligatoriu să ne cunoaștem concurența, să identificăm și să preîntâmpinăm problemele afacerilor din domeniul nostru, modul în care pot fi soluționate sau în care le-au rezolvat alții. 

Este necesar să îi cunoaștem pe clienți, nevoile, dorințele și preferințele lor, să știm ce așteaptă clienții de la oferta noastră, ce consideră a fi de valoare pentru ei. 

Marketingul oferă perspective de înțelegere asupra tuturor acestor aspecte, oferă conceptele, ideile, principiile, metodele, instrumentele și regulile care trebuie folosite atunci când cei implicați în afacere vorbesc, decid sau acționează.


Care sunt firmele pe care le considerați povești de succes, care au un magnet puternic?

O modalitate de a îmbunătăți marketingul afacerii proprii este să îi studiem pe cei care au succes și să facem ca ei. 

Cărțile de marketing sunt pline de povești de succes ale unor firme care au aplicat cu succes tehnicile de marketing sau chiar au inventat metode și strategii noi. Ele îi inspiră și învață pe cei care învață și aplică marketingul. 

Poveștile de succes se află și în jurul nostru în lumea reală, există firme la care clienții se înghesuie, la propriu, ei fac mari eforturi, cheltuie inclusiv timp și bani pentru a beneficia de ofertă. 

Câte astfel de firme cunoașteți? Care sunt primele trei care vă vin în minte?

sâmbătă, 17 martie 2018

Erasmus+ îți dă forță, șanse și libertate

Avantajul de a fi student în 2018: poți studia în străinătate pe banii UE timp de un semestru sau un an universitar prin programul Erasmus+.


Zilele acestea la noi la facultate studenții pot depune dosare pentru admiterea la bursele Erasmus+. Oferim 291 de locuri în universități partenere din Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Macedonia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Turcia, Ungaria.

Aici se pot găsi informații suplimentare. 

Recomand cu toată căldura și cu toată tăria studenților să valorifice această oportunitate. Experiența internațională de învățare este una complexă, include nu doar experiența de participare la cursuri și activități didactice din universități dar și cea de a călători, a vizita, a cunoaște oameni, a rezolva probleme, a învăța limbi străine, a ieși din spațiul de confort cultural, lingvistic și personal și a explora noi orizonturi, șanse și oportunități.

La final, beneficiarii vor avea nu doar mai mulți prieteni, amintiri și poze :)dar și mai mare încredere în forțele proprii, mai multe abilități și competențe, mai multe șanse, finalmente vor fi mai puternici și mai liberi.

luni, 8 ianuarie 2018

Blockchain este o tehnologie care va revoluționa economia și societatea, banii și afacerile

Eu am înțeles blockchain drept o tehnologie bazată pe criptografie care oferă încredere mult mai mare părților implicate și elimină necesitatea unei autorități centralizatoare a informațiilor ori a responsabililor cu evaluarea, certificarea și confirmarea informațiilor și participanților la procese.

E plin Internetul de referințe la blockchain

Vizionați filmul de mai jos în care un nene cu adevărat deștept Don Tapscott ne spune la ce să ne așteptăm. 




Nu ne mai vor mai trebui bănci

Prima zonă de influență a blockchain este în legătură cu banii:
nu va mai fi nevoie de bănci și de guverne, de firme emitente de carduri, de intermediari pentru plăți în străinătate etc. pentru că tehnologia blockchain le va face irelevante, unele dintre funcțiile lor nu vor mai fi necesare.


Nici instituții centralizatoare

Un alt exemplu pe care Don Tapscott îl citează este cadastrul, instituția care certifică proprietățile imobiliare. Nu va mai fi nevoie de ea pentru că toată informația despre proprietăți va fi în blockchain, atât vânzătorii, cumpărătorii, părțile interesate (asiguratori, creditori ș.a.) putând-o accesa în condiții de confidențialitate deplină a proprietarului.


Oricum instituțiile sunt incompetente și corupte

Oricum multe dintre instituțiile centralizatoare ale resurselor sunt corupte (adică hoațe) și, voit sau nu, incompetente, ele tind în permanență să se autoconserve, să își păstreze privilegiile pentru ele și conducătorii lor ajungând uneori să funcționeze exact în contra funcției pe care o au și în contra binelui public pe care ar trebui să îl servească. Faptul că nu va mai fi nevoie de ele nu poate fi decât o veste bună. 


Eu am mai spus...

Cu mai bine de un an în urmă propuneam înlocuirea parlamentului cu un software. Și eu am crezut că era o glumă dar se vede treaba că așa ceva se poate îndeplini.


Blockchain va avea o influență comparabilă cu apariția tiparului, a Internetului

Blockchain va influența masiv modul în care oamenii se raportează unii la alții atunci când fac tranzacții, când încheie contracte, când își transferă unii altora resurse (bani, resurse materiale, informații) când votează, când lucrează, când învață și când se distrează. Influența blockchain asupra societății va fi comparabilă cu aceea a Internetului, tiparului sau a scăriței la șaua calului :)


Pe mine m-a prins subiectul

Dacă vă interesează subiectul țineți aproape și dați-mi de știre. Am de gând să organizez niște mese rotunde, dezbateri, discuții, workshopuri și conferințe pe această temă.

marți, 12 decembrie 2017

Telefoanele mai deștepte ca oamenii

Azi am vrut să înregistrez un contact în agenda telefonului. Aveam o carte de vizită de la persoana respectivă. Știu calea către agendă și înregistrare nouă, dar pe unul din butoanele de acolo care se numește scanare nu am apăsat niciodată.

Am apăsat acum și am aflat că există în agendă opțiunea de a scana o carte de vizită iar contactul intră direct în agenda telefonului, fiecare câmp din cartea de vizită fiind la locul ei în baza de date, respectiv prenume, nume, organizație, poziția în organizație, telefonul fix, mobil, email, adresa internet.

E o modalitate grozavă de a actualiza baza de date cu contacte. Eu sincronizez agenda telefonului meu cu contactele din contul Google așa că le am și în cloud, și în email, peste tot.

Uneori, când descopăr lucruri din acestea, mă gândesc că toată lumea știa numai eu nu știam.


Update: Am verificat, nu este o funcție pe care să o aibă toate telefoanele. Inițial am crezut că ține de sistemul de operare, dar nu, s-ar putea să fie o funcție exclusiv a telefonului meu. 

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Sfaturi și resurse pentru învățarea limbilor străine

Astăzi învățarea limbilor străine este mai ușoară ca oricând. 

Avem la dispoziție multe resurse, mai ales în mediul online, de care putem să ne folosim pentru a spori viteza și eficacitatea învățării limbilor străine. 


De ce să înveți limbi străine? Vei fi mai sănătos, mai norocos, mai bogat și mai deștept

Răspunsul la întrebarea: „De ce să învăț limbi străine?” este foarte important, el face parte din însăși efortul tău de învățare și trebuie să ți-l dai tu ție, să îl ai mereu în minte, să trăiești cu el, să te bucuri când faci progrese și să suferi dacă nu faci. Până la urmă, învățarea unui limbi străine nu este o obligație școlară, este mai degrabă un contract între tine și tine, o obligație a ta pe care ți-o poți impune ție însăți / însuți, un motiv ca să te feliciți atunci când te privești în oglindă. 

Sintetizez multele motive care mă împing pe mine să scriu toate aceste lucruri într-o afirmație care sună hazliu dar este extrem de adevărată: Vei fi mai frumos, mai sănătos, mai norocos, mai bogat și mai deștept. 

Dacă nu mă crezi pe cuvânt, vizionează acest videoclip:



Prima limbă străină este limba engleză

Limba engleză este un MUST- adică un MUSAI. Fără ea nu se poate evolua profesional foarte mult, în nici unul dintre domenii, cu atât mai puțin în domeniul business, management ori marketing. Nu mai vorbesc despre afaceri internaționale ori turism.

Noi trăim într-o lume deschisă în care limba engleză este un pașaport. 

Eu, unul, am folosit frecvent acest pașaport care mi-a dat ocazia să călătoresc, să vorbesc cu oameni, să intru în lumile lor și să îi înțeleg, să lucrez și să câștig bani, să îmi exprim ideile și să le transmit altora. Plus că limba engleză este o poartă de intrare pentru alte limbi.

Vestea bună este că în România este ușor să înveți limba engleză, chiar dacă nu ai învățat la școală. La noi, limba și cultura, muzica de la radio și din cluburi, filmele de la televizor sau cinematograf, mediile de business sau profesionale (să luăm un exemplu, firmele din IT sau multinaționalele), tot felul de canale de comunicare publice, mass media, deschiderea către străini și integrarea în Europa, toate acestea ne ajută să învățăm mult mai ușor limba engleză. 


După aprecierile mele empirice suntem înaintea a multe popoare ca nivel general de cunoaștere a limbii engleze (dar mult în urma altora!!!). Una peste alta, e ușor pentru români să învețe engleza, cel puțin mai ușor decât alții.

O resursă importantă de învățare a limbii engleze pe care eu o folosesc este site-ul și canalul de YouTube:  https://www.engvid.com/.


A doua limbă străină și următoarele fac diferența

E vorba despre diferența între tine și ceilalți. Să pornim de la premisa că TOATĂ LUMEA CUNOAȘTE LIMBA ENGLEZĂ. Așa că cei care trăiesc într-o lume globală ar trebui să caute să cunoască alte limbi, pe lângă limba engleză. 

Germana, spaniola, franceza, italiana sunt limbi ușor de învățat în România sau de către români. 

Încercați altele, gen chineza- mandarină, japoneza, coreana, araba, turca, persana (farsi) sau măcar rusa ori limbile nordice- suedeza, daneza, finlandeza. Sună aiurea, nu? Cum să poți învăța o astfel de limbă?

Ei bine, uite cum:
  1. Încearcă Google, scrie în câmpul de căutare "Learn... language" și vezi ce găsești. Explorează mereu și sistematic posibilitățile oferite de motoarele de căutare. 
  2. Fă același lucru cu YouTube și explorează posibilitățile oferite pe YouTube. Cred că sunt grozave. Poți avea surpriza să găsești - cum am găsit eu, câte un canal de învățare a mai multor limbi. Unul dintre ele este acesta: clic aici, cu peste 50 de limbi străine pe care le poți învăța, inclusiv din limba română. 
  3. Caută pe Google Play sau în App Store și vei găsi aplicații pentru telefonul mobil, sau tabletă care te vor ajuta să ai la îndemână posibilitățile de învățare a limbii străine dorite, să le ai la vârful degetelor. 
  4. Caută filme subtitrate în aceste limbi, interviuri pe YouTube cu vorbitori, emisiuni online de televiziune sau de radio din țările respective. Ideea este să auzi mereu cuvinte din aceste limbi, să le cunoști și recunoști, să te familiarizezi cu sunetul și cu pronunția lor. 
  5. Înscrie-te la cursuri online pe gratis de învățare a acestor limbi. Caută pe platformele MOOC- Massive Online Open Courses, cum ar fi: Coursera, Future Learn, Udacity sau EdX. 
  6. Găsește-ți un partener care este dispus să vorbească cu tine în limba respectivă. Folosește platforme online unde poți găsi așa ceva, gen conversationexchange.com. Înscrie-te acolo și găsește-ți parteneri de conversație. 
  7. Folosește telefonul mobil ca MP3 Player - cele mai multe dintre telefoanele mobile au această funcție și descarcă-ți acolo fișiere MP3 cu cursuri din limba respectivă pe care să le asculți frecvent în acele momente când aștepți, când călătorești, când mergi pe stradă, când faci o activitate fizică care îți ține mâinile ocupate dar îți lasă mintea liberă, gen grădinărit ori gătit. 
Dacă vrei să faci progrese semnificative în învățarea limbilor, caută resurse online (filme, videoclipuri pe YouTube sau pe Ted.com) despre cum au făcut alții de au avut succes în învățarea limbilor străine. 

De exemplu, uite-l pe acesta:

marți, 12 septembrie 2017

Programul Erasmus este primul pas spre internaționalizarea educației. Mai trebuie făcuți și alții...

Am fost în străinătate ca profesor de mai multe ori, și prin Erasmus și altfel

Imediat după aderarea României la UE am fost în străinătate ca profesor. Am predat la o universitate din Lituania un curs de marketing online, apoi am fost acolo să mă întâlnesc cu studenții iar după câteva luni am fost din nou să predau acolo timp de câteva săptămâni la o școală de vară. Aceasta se întâmpla în 2007 iar eu tocmai mă bucuram de libertatea de călătorie prin Europa fără vize. După ce de mai multe ori experimentasem umilințele obținerii de vize de la ambasadele țărilor occidentale, în 2007, după aderare am simțit în sfârșit că sunt, ca cetățean român, un beneficiar norocos al Europei Unite. 

Dat fiind că aveam un contract de muncă non Erasmus, deplasările inițiale în Lituania le-am făcut pe banii mei, cazarea acolo am plătit-o din banii mei, am cheltuit o grămadă de bani cu biletele de avion iar la sfârșit după ce am făcut bilanțul (câți bani am primit de la universitatea din Lituania minus cât m-au costat deplasările) am realizat că am rămas cu praful de pe tobă (plus cu experiența internațională). 

În anul următor am mers prima dată cu Erasmus. De această dată pe banii UE. Au trecut de atunci aproape zece ani în care am făcut multe deplasări Erasmus prin câteva țări. Recent am încheiat un stagiu de lucru de un an și jumătate într-o universitate din Turcia; și de data aceasta am lucrat pe bază de contract, așadar non-Erasmus. Pe baza acestor experiențe directe fac câteva observații referitoare la internaționalizarea educației. 


Erasmus este minunat dar nu este destul

Erasmus este o excelentă oportunitate de cooperare academică. Universitățile încheie ușor acorduri de parteneriat, nu își asumă prea multe obligații față de cei veniți - profesori și studenți, au reguli relativ simple de recunoaștere a cursurilor, de finanțare, studenții și profesorii primesc bani bunicei, se pot descurca cu ei. 

Pentru profesori, Erasmus este o excelentă oportunitate de a cunoaște alte universități, alte contexte academice, de a vedea ce probleme au alții și cum le rezolvă, cum arată cursurile, instituțiile și oamenii de acolo, este o posibilitate extrem de generoasă de a călători și avea activitate academică pe banii UE. 

Studenții care parcurg un stagiu Erasmus (timp de un semestru sau chiar un an universitar) se întorc mai maturi, mai responsabili, mai încrezători. Hotărât lucru că e bine pentru ei. 

Cu toate acestea, cred că se poate face mai mult. Managementul academic ar putea extrage beneficii mult mai mari din Erasmus. Mă gândesc la câteva, aplicabile universității mele:
  • să includă deplasările Erasmus în planurile de carieră ale profesorilor și ale studenților, să urmărească obiective de genul „nici un profesor / student fără Erasmus/ studiu în străinătate”;
  • să folosească profesorii străini care vin în Erasmus pentru a spori valoarea cursurilor organizate la universitatea noastră;
  • să invite profesori străini de valoare să vină prin Erasmus la universitatea noastră pentru a ține cursuri, conferințe, întâlniri, schimburi de experiență;
  • să oferteze studenții străini în Erasmus pentru masterate și doctorate la universitatea noastră, să dezvolte oferte de programe de studii în limba engleză și să le promoveze pentru studenții străini care au fost deja la noi în Erasmus și pentru colegii lor. 
  • să dezvolte pe baza contactelor Erasmus parteneriate bilaterale cu universitățile partenere Erasmus în baza cărora să dezvolte proiecte pe cercetare cu finanțare, stagii mai lungi de schimburi de profesori.  
Ideea principală este că Erasmus poate fi PRIMUL PAS pentru o internaționalizare reală a educației. Este o oportunitate care trebuie valorificată mai departe, nu doar în timpul stagiilor Erasmus. La fel ca și în zicala „Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în straiță!”, Erasmus e un cadou minunat de la UE pe care universitățile ar putea să îl folosească pentru a dezvolta o reală internaționalizare a învățământului.  


De ce nu e destul?

Pentru că Erasmus permite un TIMP PREA SCURT de mobilitate. Pentru profesori, o săptămână. Asta e la noi, în Universitatea din Oradea. O săptămână este un timp insuficient pentru o experiență internațională profesională și culturală autentică. Într-o săptămână un universitar nu apucă nici măcar să își desfacă bagajele sau să se dezmeticească, nici gând să cunoască mediul țării gazdă. 

În condițiile unui mediu de muncă și viață globalizat, profesorii ar trebui să lucreze în străinătate pe perioade mai lungi de timp.
Studenții și profesorii care învață limbi străine ori studiază o anumită cultură, istorie, științe sociale, universitari și cercetători în știință, manageri de structuri și instituții, ei toți ar trebui să iasă în străinătate pe perioade mai lungi de timp, 3-6 luni sau chiar mai mult. În prezent este mai ușor ca niciodată să ieși din țară și să lucrezi în străinătate.

Mai cred că statul și instituțiile sale de învățământ prin reglementări legale și cerințe instituționale ar trebui să dea ocazia și resursele, chiar să le ceară angajaților din instituții să lucreze în străinătate. În special, universitarii ar trebui să studieze, lucreze ori cerceteze afară iar aceasta să fie criteriu obligatoriu de selecție și promovare.


De unde provin limitele programului Erasmus?

Nu îmi dau seama dacă limitele programului Erasmus provin de la setările sale inițiale sau de la oamenii care iau decizii la nivelul instituțiilor de învățământ superior ori a agenției care se ocupă de acest program în România. 

Am văzut o reticență, o rezervă, chiar o frică a profesorilor față de Erasmus. Fie oamenilor din educație încă nu le vine să creadă că pot lucra în educație în străinătate pe banii UE, fie managementul academic nu îi încurajează și prin aceasta îi împiedică sistematic să valorifice aceste oportunități. 

Am văzut și că Erasmus înseamnă pentru unii universitari exclusiv ocazia de a face turism iar pentru alții ocazia de a deconta delegații, adică o mică șmecherie cu hoție pe banii instituțiilor de învățământ. 
Am văzut oameni sceptici- profesori și studenți, care ori gândesc ceva de genul „… prea frumos ca să fie adevărat”, ori sunt striviți de propriile frici și de incapacitatea de a se exprima coerent în limbi de circulație internaționale. Ei nu realizează oportunitățile de dezvoltare personală și profesională oferite de Erasmus. 

Nici în România nici în străinătate nu am văzut să se utilizeze oportunitățile Erasmus pentru internaționalizarea învățământului superior prin dezvoltarea unor mecanisme de cooperare instituțională. Din contră, deși programul Erasmus este menit să ofere libertate de mișcare, unii responsabili - persoane și structuri instituționale, în loc să faciliteze schimburile academice și să-i ajute pe cei interesați, mai mult reglementează, blochează, sperie și încurcă.

Am văzut abordări manageriale limitate și total lipsite de viziune în legătură cu internaționalizarea în general și cu Erasmus în particular.  


Nu doar în România dar nici prin alte țări pe unde am fost nu am văzut o integrare efectivă a profesorilor Erasmus în procesul de învățământ. 

Aș fi vrut să văd că venirea profesorilor este planificată și se face valorificarea prezenței lor în universitatea gazdă prin expunerea lor la cât mai mulți profesori, studenți sau alți membri ai comunității academice. 

Aș fi vrut să văd resurse instituționale consistente pentru susținerea internaționalizării educației. 

Nu am văzut nici preocupare, nici măcar conștientizare în legătură cu acest aspect. Necum includerea stagiilor internaționale în planul de carieră al fiecărui universitar. Adică dacă aduc un tânăr asistent la mine la departament să pot îi spun: „Băiete, pentru următorii doi ani vei alege universitatea din străinătate unde vei lucra, proiectul la care vei participa, vei învăța bine de tot limba țării gazdă și vei dezvolta în următorii zece ani legăturile departamentului / universității noastre cu parteneri din această țară. Pentru acești doi ani vei lua un salariu de o mie de euro (salariul de asistent acolo), 2000 RON (salariul de asistent din România care va intra aici la tine în cont în timp ce ești acolo).”


Alții, însă, fac așa ceva

Am întâlnit profesori chinezi care mi-au spus că ei ca profesori la universitate în China au obligația de a parcurge un stagiu internațional de minim un an (nu mai țin minte exact...) în care să predea sau să cerceteze în diferite universități din lume timp în care ei primesc salariu de la universitatea din China. 

De asemenea, în Turcia există un sistem aplicat pe scară largă prin care statul turc acordă burse de studiu propriilor cetățeni ca să studieze în străinătate (America, Marea Britanie, Germania) cu condiția ca după ce finalizează studiile să lucreze în învățământul superior o perioadă de timp egală cu cea în care au primit finanțare. 


Ce să facem noi?

Eu unul, ca profesor, am încurajat cât de mulți studenți și colegi universitari am putut să folosească oportunitățile de a studia și munci / preda în străinătate. Am avut succes în foarte multe cazuri cu studenții pe care i-am susținut iar în unele cazuri aproape că i-am împins de la spate să plece. 

În al doilea rând am popularizat experiența mea internațională cât am putut de mult. Cred cu tărie că experiențe la fel ca cea avută de mine ar trebui să aibă mulți oameni din educație din România, dacă au pretenția de la ei înșiși că vor să înțeleagă lumea în care trăiesc.

Pentru că nu este noapte a minții mai adâncă decât izolarea lingvistică și culturală, aceasta vine la pachet cu suficiența și aroganța culturală, cu bigotismul, agresivitatea și prostia crasă care în educație sunt ca niște bombe nucleare, distrug tot și pe termen lung.

Știu că toți marii oameni de cultură români, toți marii specialiști, toți românii cu care ne mândrim în lume au văzut străinătatea, au muncit, s-au validat profesional în alte contexte decât cele de acasă. 


Nu în ultimul rând marii români au cinstit limba română prin faptul că au cunoscut și alte limbi străine. Astăzi limba engleză este universală, cunoașterea ei trebuie să fie un "MUST" pentru orice unversitar. Iar cunoașterea se face mai bine cu exersarea ei, în primul rând în context profesional.

duminică, 13 noiembrie 2016

Când zgomotul managementului acoperă incompetența managerilor

E deficit de management în România

Cred că una dintre problemele pe care trebuie să le rezolvăm în țara noastră pentru a trăi mai bine este managementul. La toate nivelurile, în primul rând în sectorul public și în special în mediul educațional.
Să mă ierte citorii că mă refer mai ales la managementul în educație. Pe de o parte, mie mi-e mai aproape cămașa decât haina. Pe de altă parte, educația crează viitorul iar ratarea managementului din educație înseamnă ratarea viitorului. Totodată știu că educația e condusă prost, dar la fel de bine știu că la fel de prost- sau poate chiar mai prost, sunt conduse sănătatea, administrația ori alte funcții ale statului. Nu în ultimul rând, văd incompetență managerială cât încape și în sectorul privat, că doar n-or fi ăia de pe altă planetă. 

Managementul prost din sectorul public ajunge să producă inversul a ceea ce sectorul public trebuie să producă

Dar dacă managementul prost din sectorul privat afectează profiturile și pe cei implicați în realizarea lor, managementul prost din sectorul public nenorocește mult mai multă lume. Instituțiile publice au vocația servirii unui număr mai mare de oameni decât cele private. Dacă instituțiile publice ratează îndeplinirea misiunii lor, pentru că au parte de management prost, atunci ele se transformă în înșiși dușmanii a ceea ce ar trebui să apere. Sănătatea condusă prost ajunge să producă boli, asistența socială ajunge să producă dependență de sărăcie, poliția condusă prost ajunge să producă criminalitate, o școală condusă prost ajunge să producă sistematic ratarea elevilor și a absolvenților ei, o justiție coruptă produce strâmbătate și nedreptate. 

În viziunea mea despre desființarea statului actual și înlocuirea lui cu un stat mai suplu, mai puternic și mai eficient, managerii din sectorul public vor fi mai puțini, mai profesioniști, mult mai mult ajutați, controlați, conectați și mult mai responsabili referitori la rezultatele managementului pe care îl fac. 

Cred că avem deficit de management- atât de manageri cît și de know how managerial, nu din acela care se află prin cărți și articole ISI ci din acela care să îi ajute efectiv pe conducătorii de grupuri, organizații și instituții, să asigure performanța, să se ferească și să denunțe incompetența.


Să recunoaștem bolile managementului

Managementul este un organism viu, cu oameni care lucrează împreună, cu grupuri și organizații care își urmăresc obiectivele, cu lideri mai mult sau mai puțin vizionari și magnetici care îi trag pe ceilalți după ei ducându-i departe, uneori spre dezastru. Ca orice organism viu, el prezintă o serie de boli. 

În urmă cu șapte ani, am scris despre modele defectuoase de manageri, despre cele șapte păcate ale managementului sau despre atitudinea față de gunoaie - un indiciu al calității managementului. În unele dintre aceste articole am făcut haz de necaz, am exprimat sub formă de pamflet problemele sau bolile managementului. 

Înțeleg prin boli ale managementului aspectele nedorite ale managementului, care apar cu regularitate în multe organizații. Am avut și confirmarea- din păcate, mulți dintre cititorii articolelor respective le-au recunoscut în propriile lor organizații, la propriii lor manageri. 

Între timp mi s-a mai arătat încă o boală a managementului, descrisă prin titlul acestui articol. 

Unii manageri fac mult zgomot ca să își ascundă incompetența

Când managerii sunt necâștigători, managementul poate fi descris prin formula „mult zgomot pentru nimic”.
Sursa imaginii: jobstreet.com.ph


În aceste situații zgomotul managementului e menit să acopere incompetența managerilor. Nu numai incompetența, de cele mai multe ori acoperă inconsistența, inadecvarea, impostura, ratarea sau chiar hoția.


Am întâlnit multe situații în care managerii în loc să producă performanță, produc zgomot. În mod consecvent, deliberat și public, ca să știe toată lumea. Managerii necâștigători fac zgomot ca să își demonstreze lor și altora că există și că sunt importanți. 

Ce e acela „zgomot”?

Zgomotul e o parte a realității organizației pe care eu o asociez cu poluarea. 

Fără să fie în mod direct legat de îndeplinirea funcției de bază a organizației, zgomotul e ceea ce „se aude”, cuprinde informațiile vehiculate prin diferite canale în interiorul organizației, subiectele discutate în ședințe, transmise electronic, subiectele de preocupare a oamenilor din organizație, activitățile proiectele și sarcinile care trebuie îndeplinite și care formează agenda internă a organizației. 

Repet, zgomotul nu este condiția îndeplinirii activității de bază a organizației, adesea e piedica îndeplinirii ei. 

Zgomotul crează probleme artificiale, schimbă ierarhia urgențelor, transformându-le în lucruri importante. 

Zgomotul e o sursă de stres, o modalitate de abatere a atenției, de ascundere a informațiilor importante, e un instrument de manipulare. 

Zgomotul e diversiune, e fumul făcut în mod deliberat pentru a ascunde modul de acțiune amatoristic, neprofesionist, prostesc sau chiar mișelesc al managerilor necâștigători.

Cum fac zgomot managerii necâștigători?

Prezint mai jos câteva dintre modalitățile prin care manageri văzuți, cunoscuți și analizați de mine au făcut mai mult zgomot decât performanță managerială. O mare parte din zgomotul făcut de managerii necâștigători poate fi încadrat în cele zece moduri „distractive” de a-ți chinui subordonații despre care am scris cu ceva timp în urmă, sub formă de pamflet.
  1. crează informație redundantă, de exemplu, mai trimit o dată emailuri care anterior au sosit pe adresele tuturor, pe care le întăresc cu propria semnătură și autoritate - ca să arate că ei există și că sunt șefi;
  2. scriu mesaje lungi (emailuri, procese verbale, comunicări, situații etc.) din care cititorilor le e greu să extragă esențialul. De fapt, ei nici nu vor ca oamenilor să le fie clar mesajul, ei vor să creeze prin comunicarea publică o perdea de fum care să îi facă pe oameni confuzi, să îi țină în ceață;
  3. folosesc formule bombastice și prețioase la începutul și la sfârșitul luărilor de cuvânt, a mesajelor, emailurilor, adreselor oficiale etc. 
  4. dau importanță mai mare formei decât conținutului. O cerere legitimă a unui angajat va fi criticată ori respinsă pentru că nu se încadrează în formatul tip de cerere sau conține greșeli de gramatică, o comunicare oficială va fi respinsă pentru că nu este prezentată în dosar cu șină;
  5. crează probleme, urgențe, în mod artificial. Inventează incendii pe care apoi le sting- aceasta pentru a putea poza în salvatori;
  6. dau o mai mare importanță pozițiilor și rangurilor decât persoanelor care le ocupă. Orice mesaj venit de la un șef este o ocazie ca să sune trompeta în organizație și să arate ce treabă însemnată a mai apărut- ocazie de a pune oamenii la treabă și de a strica liniștea în care s-au adâncit;
  7. omoară oamenii cu regulile adică dau importanță mai mare regulilor decât oamenilor și îi vânează pe cei care încalcă regulile, cu satisfacție reproșându-le încălcarea lor, indiferent de cât de proaste, stupide, inaplicabile, inadecvate sau nedrepte sunt regulile. Managerii necâștigători manifestă o mare apetență pentru reguli, regulamente, proceduri, standarde, norme, pe care le folosesc pentru a-i teroriza cu ele pe cei alături de care lucrează.
Managerii necâștigători nu văd sau nu îi interesează că zgomotul se transformă în stres iar stresul blochează performanța celor cu care lucrează.

luni, 10 octombrie 2016

Bodo rupe tăcerea!!!

Dacă tot a rupt tăcerea, m-aș fi așteptat să cânte...

Am cedat unui impuls și am dat clic pe articolul acesta din Evenimentul Zilei


De fapt, mai mult m-a amuzat expresia „rupe tăcerea” scrisă cu majuscule. Curiozitatea m-a împins să vreau să aflu ce a putut spune Bodo despre balaurul de socru-su? Titlul ne promitea, citez „o declarație neașteptată”. Iar din articol am aflat, cu totul și cu totul neașteptat că Bodo îl preferă pe Băse ca președinte și a rămas prieten cu el. 

Uau, asta da declarație! 

O hoție a atenției

Noa bun, acuma titlul., să analizăm titlul. Este o hoție a atenției. Da sigur, e un titlu de tabloid, dintre cele pe care le apreciez eu cel mai mult, gen „... a rămas mut de uimire”, „n-o să-ți vină să crezi”, „nimeni nu se aștepta la asta”, „Incredibil”, ...așa ceva!”.

Titlul e o promisiune de valoare urmată de o țeapă.

Atenția e sedusă și apoi abandonată. Clientului i se promite ceva valoros iar apoi este înșelat. E un fel de alba neagra, o înșelătorie, încă una în plus pentru români. 

Oare ce li se spune jurnaliștilor la ședințele de redacție, la cursurile de instruire? Atrage-i atenția și fă-l să dea clic. Fă-l să cumpere, e prost și așa. Nu se va supăra, e și așa obișnuit să fie înșelat, oricum toți fac la fel.

Lumea asociază înșelătoriile de acest fel cu marketingul...

Ce mă deranjează este că lumea asociază înșelătoria, hoția și șmecheria cu marketingul. Lumea chiar crede că marketingul cu așa ceva se ocupă, că este o șmecherie manipulatoare care îi face pe proști să se bucure că sunt furați. Marketingul e arta de a vinde & bull shit... 

Ei bine, Lumea a picat examenul, a primit doi!

În timp ce scriam am auzit un zgomot. Incredibil! Nimeni nu se aștepta la asta. Am rămas mut de uimire. Scaunul meu rupe tăcerea. SCÂRȚÂIE.

luni, 29 august 2016

Power Point - Punct Putere de Vedere

PowerPoint dă putere unui punct de vedere. Da, sau nu?



Criticii spun că universitățile ar trebui să descurajeze Power Point pentru că îi tâmpește pe studenți iar pe profesori îi face mai plictisitori decât sunt ei de fapt.

Un tip deștept spunea odată: „Fiecare om are un anumit orizont. Când orizontul se îngustează și devine infinit de mic, el se transformă într-un punct și atunci omul afirmă răspicat: Acesta este punctul meu de vedere".

Fie el și PowerPoint, adaug eu. 

Altcineva spunea la o conferință: „Aveți un PowerPoint sau CHIAR aveți ceva de spus?”

Pe mine personal, mai mult decât mă bucură discuția despre PP, mă bucură preocuparea exhibată public pentru evaluarea și măsurarea eficienței și eficacității învățării, a strategiilor și instrumentelor folosite, preocupare pe care unii profesori, îngrijorați fiind din pricina salariilor mici, au pierdut-o pe drum.

miercuri, 17 august 2016

Trei categorii de acțiuni prin care o universitate ar putea să promoveze inițiative antreprenoriale în comunitatea locală

Sursa imaginii: Old Dominion University

Prin promovarea comportamentului antreprenorial al membrilor comunității universitare

Cei mai vizibili și mai importanți membri ai comunității universitare sunt profesorii, studenții, absolvenții, angajații și, eventual, partenerii. 

Prin „promovarea” comportamentului antreprenorial înțeleg:
  • Declararea (la nivelul cel mai înalt) a antreprenoriatului ca valoare universitară, ca fiind unul dintre obiectivele conștient asumate, una dintre strategiile sau finalitățile dorite ale universității.
  • Intensificarea informării referitoare la antreprenoriat, la concepte, strategii, instrumente, modele, actori, activități și rezultate, forme organizatorice, bune practici prin cursuri și programe universitare, conferințe, dezbateri, publicații, produse informaționale ș.a.
  • Prin asumarea ca marcă distinctivă a universității a unor elemente care țin de antreprenoriat de exemplu, cursuri și programe universitare, conferințe, dezbateri științifice sau publice referitoare la antreprenoriat, proiecte instituționale, incubatoare, laboratoare, start-up-uri, spin-off-uri, centre de cercetare sau de servicii care să devină marca antreprenorială a universității. 

Prin deschiderea spre colaborarea cu actorii comunitari

Colaborarea cu actori comunitari terți presupune asumarea expresă a responsabilității universității față de comunitate.

Pe de o parte, actorii comunitari pot fi implicați în inițiativele antreprenoriale ale membrilor comunității universitare, pe de altă parte membrii comunității universitare pot fi îndemnați să participe în acțiuni, proiecte, programe, rețele, organizații, afaceri ale actorilor din comunitate.

Prin dezvoltarea unor instrumente în sprijinul antreprenorilor

„Dezvoltarea” înseamnă cercetare, evaluare, încercare, analiză, testare, comparare, continua îmbunătățire, adecvare, actualizare, contextualizarea sau adaptarea lor la un context specific. Uneori prin simpla lor copiere, transpunere ori multiplicare.

Instrumente în sprijinul antreprenorilor pot fi:

  • Forme organizatorice instituționale de promovare a antreprenorilor și a comportamentului antreprenorial: incubatoare, start-up-uri, spin-off-uri, centre de resurse, centre de cercetare, organizații și structuri inovatoare, parcuri științifice și tehnologice, clustere ș.a.
  • Forme de relaționare și comunicare cu și între antreprenori (prezenți sau viitori, din rândul comunității universitare sau din afara ei): parteneriate, relații, rețele și interacțiuni, formale sau informale, online sau offline. Totalitatea acestor forme formează un fel de pânză de păianjen informațională și relațională. De exemplu, organizarea unor seri (dejunuri, discuții) antreprenoriale, organizarea unor competiții, expoziții de produse, crearea unor formuri de comunicare și interacțiune online sau offline, implicarea unor antreprenori în activitățile și procesele universitare etc. Scopul tuturor acestor instrumente ar fi contagiunea comportamentului antreprenorial.
  • Forme de dezvoltare și de distribuirea a Know how-ului și bunelor practici referitoare a antreprenoriat: cursuri, manuale, ghiduri, conferințe, publicații, site-uri de internet, aplicații informatice, 
  • Procese, reguli și standarde interne care să recunoască, evalueze și să încurajeze orientarea învățământului și cercetării universitare în direcția dezvoltării antreprenoriatului- a comportamentului antreprenorial, a antreprenorilor și a eficienței acțiunilor antreprenoriale. De exemplu, cerința ca studiile de caz din cursurile universitare să fie- acolo unde se poate, ale unor antreprenori din comunitatea locală, cerința implicării directe a antreprenorilor din comunitate în procesul de învățământ, cerința ca rezultatele cercetării universitarilor să aibă utilitate pentru comunitate, dezvoltarea unor standarde de măsurare a utilității etc.