miercuri, 3 octombrie 2007

Cele mai des întâlnite şapte înţelegeri greşite ale performanţei de către studenţi

Sintetizez în continuare şapte dintre gândurile care cred eu că bântuie prin minţile studenţilor. Acestor presupuneri ale mele despre presupunerile lor le dau răspunsurile pe puncte.

1. Studentul e deştept şi prinde repede

  • Pe cât de repede învaţă, pe atât de repede uită
  • Învăţarea temeinică presupune timp pentru sedimentarea cunoştinţelor
  • Efortul e mai eficient, mai bine orientat dacă e dozat în timp

2. Cursul profesorului e de ajuns

  • Bibliografia de specialitate a unei discipline cuprinde mai multe cărţi;
  • În plus, fiecare temă din curs este abordată în reviste şi articole;
  • Temele prezentate pe larg în curs sunt cele pe care profesorul le-a considerat importante. Uneori profesorul se poate înşela. Alt profesor, sau un specialist, poate considera că alte teme sunt importante;
  • Pentru a vedea bogăţia de teme / abordări şi contribuţii teoretice la disciplină, folosiţi cuvântul magic: GOOGLE!

3. A scrie mult în lucrarea scrisă înseamnă a şti

  • Experienţa mea mi-a arătat că cei care scriu mult, ori copiază, ori bat câmpii!
  • Scrisul mult e o dovadă că studentul nu e în stare să se exprime în mai puţine cuvinte.
  • A scrie mult înseamnă a folosi multe foi de hârtie. Multe foi de hârtie folosite duce la tăierea nejustificată a copacilor din pădure. Ocrotiţi pădurea, vă rog!
  • Ce vină are profesorul care trebuie să care cu el, în geantă mulţimea foilor pe care studenţii scriu PREA mult?

4. La ce ne vor folosi toate prostiile din curs?

  • Un curs reprezintă conţinutul unei discipline, a unei materii de studiu. Cineva, adică profesorul, s-a străduit să sintetizeze cele mai importante concepte, idei, capitole, să citeze cei mai relevanţi autori în domeniu. Se consideră că aceste lucruri sunt cele mai importante în pregătirea unui student viitor economist.
  • Studenţii care îşi dezvoltă orizontul conceptual şi cazuistic vor fi mai bine pregătiţi în confruntarea cu economia reală, indiferent dacă vor avea calitatea de angajaţi, patroni sau free-lanceri.
  • Dar dacă vei avea nevoie de ele?

5. Trebuie să înveţi mult pentru a şti

  • De fapt, nu trebuie să înveţi mult, trebuie să înveţi eficient
  • A învăţa este efortul iar a şti este rezultatul. Principiul minimizării efortului se aplică şi aici: să înveţi cât mai puţin şi să ştii cât mai mult. Dacă se poate să nu înveţi DELOC şi să ştii TOT. Nu prea se poate.
  • Atunci când înveţi, înveţi, înveţi şi nu îţi intră nimic în cap, mai bine faci o pauză şi bei un pahar cu apă, mănânci un măr, faci zece flotări sau zece genoflexiuni. Aer curat şi sânge oxigenat, asta vă propun.

6. Poţi învăţa oriunde şi oricând

  • Există un timp şi un loc al învăţării temeinice. La fel, există o vârstă a învăţării. A trecut vârsta – ai pierdut ocazia.
  • Mediul de învăţare este un ingredient la fel de important ca şi procesul de învăţare în sine.
  • Există câteva perioade de învăţare concentrată: de exemplu, pentru mine învăţarea e mai eficientă iarna decât vara, ziua mai mult decât noaptea, dimineaţa mai mult decât seara.

7. Înveţi numai cu mintea, cu intelectul

  • Înveţi cu mintea, cu trupul şi cu sufletul. Pe toate trei le foloseşti în procesul de învăţare.
  • Răbdarea, ambiţia, voinţa şi credinţa, sunt, de asemenea, importante. Cu răbdarea treci marea, cu ambiţie şi voinţă găseşti noi căi de abordare a unei teme de studiu, cu credinţa muţi munţii, darmite un curs universitar?
  • Intelectul, raţiunea, memoria sunt chiar mai puţin importante decât principiile, valorile, afectele.
  • Experienţa mea de şoim al patriei, elev, student şi profesor, oamenii pe care i-am cunoscut, colegii şi profesorii pe care i-am avut, studenţii pe care i-am întâlnit mi-au arătat de sute şi mii de ori că deşteptăciunea nu are nici o legătură cu succesul la învăţat. Nici cu succesul în afaceri, nici cu bogăţia, nici cu Mercedesul pe care îl conduci (sau nu îl conduci!).

Niciun comentariu: