vineri, 22 februarie 2008

Ce beneficii au studenţii de pe urma universităţii?

  1. Conţinut informaţional: cei mai mulţi dintre studenţi se aleg cu cunoştinţele obţinute la cursuri. Este vorba despre conţinutul cursurilor din planul de învăţământ aferente fiecărei specializări.
  2. Metodologie: este vorba de cunoaşterea şi folosirea unor metode de studiu (învaţă cum să înveţe), de lucru (căutare, procesare, diseminare, prezentare, analiză, sinteză, etc) cu concepte, idei, informaţii, cunoştinţe, cu instrumentele de tratare a informaţiei (tehnologie IT, lucrări scrise, referate, conspecte, eseuri, rapoarte, procese verbale, proiecte etc).
  3. Orientarea înspre şanse şi oportunităţi. Mă refer aici la identificarea, evaluarea şi valorificarea şanselor şi oportunităţilor pe care le pot avea studenţii la vârsta lor, situaţia în care se află, interesele pe care le au.
  4. Valoarea adăugată. Fiecare student intră în facultate cu resurse proprii (vârstă, nivel de cunoştinţe, valori şi principii, motivaţii şi orientare, preocupări, relaţii etc) şi ar trebui să iasă cu un surplus consistent de valoare dat de:
    1. resursele achiziţionate- cunoştinţe, metodologie de lucru, şanse şi oportunităţi noi etc.
    2. nivel de înzestrare comunicaţional- comunicare cu alţi oameni, comunicare ştiinţifică, comunicare de afaceri, comunicare comercială, ştiu să facă prezentări ştiu cum să comunice în interiorul organizaţiilor, comunicare instituţională, comunicare în limbi străine, comunicare folosind noile tehnologii. Plusul de înzestrare comunicaţional oferă studenţilor un plus de ACCES. Lipsa înzestrării comunicaţionale (de exemplu, nu am mail, nu ştiu să folosesc calculatorul, nu ştiu limba engleză pentru că în liceu am făcut doar germană şi rusă etc) inhibă sau chiar blochează accesul.
    3. un plus de şanse. În principal şansele sunt date de:

i. diploma de licenţă (masterat etc)

ii. calitatea de membru (membru în grupurile de absolvenţi, membru în organizaţii neguvernamentale / nonprofit, membru într-o echipă de proiect, membru într-un colectiv de cercetare, membru într-o organizaţie profesională etc) Această calitate este o altă formă de ACCES.

iii. oamenii pe care îi întâlnesc pe parcurs. Desigur că mă refer la oamenii (purtători) de valoare. Am comparat valoarea cu un virus, se ia la simpla prezentă, Cu cât eşti mai mult expus la oamenii de valoare cu atât ai mai mari „şanse” să „te îmbolnăveşti” de valoarea altora. Această concluzie mă face să cred că:

1. în universitate studenţii trebuie să întâlnească profesori de valoare. Este responsabilitatea conducerii universităţii să asigure expunerea studenţilor la valori, nu la gunoaie umane;

2. studenţii trebuie să îşi urmărească conştient expunerea la oameni de valoare, să le caute prezenţa, tovărăşia, să caute să se implice în proiecte alături de aceştia. Pentru a fi manageri, de exemplu, studenţii trebuie să caute să întâlnească manageri în carne şi oase. Pentru a îşi spori şansele să devină buni manageri trebuie să vadă ce fac managerii buni, dar acest „văzut” trebuie să fie live” şi nu la televizor sau în cărţi şi reviste frumos colorate. Oamenii de valoare sunt purtători de valori, principii, experienţă, cunoştinţe teoretică şi pricepere practică, ei ştiu din experienţă ce e corect şi ce e greşit, cum să eviţi calea către insucces şi să o urmezi pe aceea ce duce la succes. Cei care sunt cu adevărat buni ştiu şi ce este succesul!!!

Ce beneficii au studenţii de pe urma universităţii?

  1. Conţinut informaţional: cei mai mulţi dintre studenţi se aleg cu cunoştinţele obţinute la cursuri. Este vorba despre conţinutul cursurilor din planul de învăţământ aferente fiecărei specializări.
  2. Metodologie: este vorba de cunoaşterea şi folosirea unor metode de studiu (învaţă cum să înveţe), de lucru (căutare, procesare, diseminare, prezentare, analiză, sinteză, etc) cu concepte, idei, informaţii, cunoştinţe, cu instrumentele de tratare a informaţiei (tehnologie IT, lucrări scrise, referate, conspecte, eseuri, rapoarte, procese verbale, proiecte etc).
  3. Orientarea înspre şanse şi oportunităţi. Mă refer aici la identificarea, evaluarea şi valorificarea şanselor şi oportunităţilor pe care le pot avea studenţii la vârsta lor, situaţia în care se află, interesele pe care le au.
  4. Valoarea adăugată. Fiecare student intră în facultate cu resurse proprii (vârstă, nivel de cunoştinţe, valori şi principii, motivaţii şi orientare, preocupări, relaţii etc) şi ar trebui să iasă cu un surplus consistent de valoare dat de:
    1. resursele achiziţionate- cunoştinţe, metodologie de lucru, şanse şi oportunităţi noi etc.
    2. nivel de înzestrare comunicaţional- comunicare cu alţi oameni, comunicare ştiinţifică, comunicare de afaceri, comunicare comercială, ştiu să facă prezentări ştiu cum să comunice în interiorul organizaţiilor, comunicare instituţională, comunicare în limbi străine, comunicare folosind noile tehnologii. Plusul de înzestrare comunicaţional oferă studenţilor un plus de ACCES. Lipsa înzestrării comunicaţionale (de exemplu, nu am mail, nu ştiu să folosesc calculatorul, nu ştiu limba engleză pentru că în liceu am făcut doar germană şi rusă etc) inhibă sau chiar blochează accesul.
    3. un plus de şanse. În principal şansele sunt date de:

i. diploma de licenţă (masterat etc)

ii. calitatea de membru (membru în grupurile de absolvenţi, membru în organizaţii neguvernamentale / nonprofit, membru într-o echipă de proiect, membru într-un colectiv de cercetare, membru într-o organizaţie profesională etc) Această calitate este o altă formă de ACCES.

iii. oamenii pe care îi întâlnesc pe parcurs. Desigur că mă refer la oamenii (purtători) de valoare. Am comparat valoarea cu un virus, se ia la simpla prezentă, Cu cât eşti mai mult expus la oamenii de valoare cu atât ai mai mari „şanse” să „te îmbolnăveşti” de valoarea altora. Această concluzie mă face să cred că:

1. în universitate studenţii trebuie să întâlnească profesori de valoare. Este responsabilitatea conducerii universităţii să asigure expunerea studenţilor la valori, nu la gunoaie umane;

2. studenţii trebuie să îşi urmărească conştient expunerea la oameni de valoare, să le caute prezenţa, tovărăşia, să caute să se implice în proiecte alături de aceştia. Pentru a fi manageri, de exemplu, studenţii trebuie să caute să întâlnească manageri în carne şi oase. Pentru a îşi spori şansele să devină buni manageri trebuie să vadă ce fac managerii buni, dar acest „văzut” trebuie să fie live” şi nu la televizor sau în cărţi şi reviste frumos colorate. Oamenii de valoare sunt purtători de valori, principii, experienţă, cunoştinţe teoretică şi pricepere practică, ei ştiu din experienţă ce e corect şi ce e greşit, cum să eviţi calea către insucces şi să o urmezi pe aceea ce duce la succes. Cei care sunt cu adevărat buni ştiu şi ce este succesul!!!

Faceţi proiecte care să fie finanţate din fonduri europene!

  1. Fiecare student să acceseze site-ul de internet http://www.fonduri-structurale.ro/ şi să se gândească câţi bani (din cei 32 de miliarde de euro pentru România) ar putea cheltui. Desigur că nu e vorba numai de cheltuit bani. Este vorba de investit în proiecte de dezvoltare. Faceţi proiecte şi accesaţi bani.
  2. Fiecare student să citească publicaţia EuROpeanul. Ziarul este gratuit si este disponibil în gări, agenţii de voiaj, în trenurile InterCity, la metrou, aeroportul „Henri Coandă”, camerele de comerţ şi industrie, prefecturi, consilii judeţene şi la centrele de consiliere pentru cetăţeni. EuROpeanul este distribuita si editata intr-un tiraj de 80.000 de exemplare, de Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. Il puteţi găsi şi studia şi pe http://www.europeanul.ro. Avem publicaţia şi la noi la Facultate, la bibliotecă, la Catedră etc. Am găsit acolo exemple de proiecte care au fost finanţate, interviuri cu diferiţi specialişti în fonduri şi finanţări ş.a.
  3. Fiecare student să caute pe Internet informaţii despre proiecte şi fonduri europene pe site-urile: http://www.mie.ro/, http://www.inforegio.ro , http://eufinantare.info/, www.europeana.ro , http://www.finantare.ro/ , http://www.euractiv.ro/

A început sezonul la fonduri europene. Grabiţi-vă!

În ceea ce mă priveşte, voi solicita studenţilor cu care lucrez la diplome şi dizertaţii să îşi orienteze efortul de cercetare în direcţia proiectelor şi fondurilor europene (şi nu numai. Le acceptăm şi pe cele româneşti, sau de altă naţionalitate).

Faceţi proiecte care să fie finanţate din fonduri europene!

  1. Fiecare student să acceseze site-ul de internet http://www.fonduri-structurale.ro/ şi să se gândească câţi bani (din cei 32 de miliarde de euro pentru România) ar putea cheltui. Desigur că nu e vorba numai de cheltuit bani. Este vorba de investit în proiecte de dezvoltare. Faceţi proiecte şi accesaţi bani.
  2. Fiecare student să citească publicaţia EuROpeanul. Ziarul este gratuit si este disponibil în gări, agenţii de voiaj, în trenurile InterCity, la metrou, aeroportul „Henri Coandă”, camerele de comerţ şi industrie, prefecturi, consilii judeţene şi la centrele de consiliere pentru cetăţeni. EuROpeanul este distribuita si editata intr-un tiraj de 80.000 de exemplare, de Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. Il puteţi găsi şi studia şi pe http://www.europeanul.ro. Avem publicaţia şi la noi la Facultate, la bibliotecă, la Catedră etc. Am găsit acolo exemple de proiecte care au fost finanţate, interviuri cu diferiţi specialişti în fonduri şi finanţări ş.a.
  3. Fiecare student să caute pe Internet informaţii despre proiecte şi fonduri europene pe site-urile: http://www.mie.ro/, http://www.inforegio.ro , http://eufinantare.info/, www.europeana.ro , http://www.finantare.ro/ , http://www.euractiv.ro/

A început sezonul la fonduri europene. Grabiţi-vă!

În ceea ce mă priveşte, voi solicita studenţilor cu care lucrez la diplome şi dizertaţii să îşi orienteze efortul de cercetare în direcţia proiectelor şi fondurilor europene (şi nu numai. Le acceptăm şi pe cele româneşti, sau de altă naţionalitate).

Zece dimensiuni de înţelegere a marketingului

Înţelegerea dimensiunilor

Atunci când abordăm un subiect, pentru a avea o înţelegere cât mai largă a subiectului trebuie să îl abordăm pe mai multe dimensiuni.

Pentru a înţelege ce este o dimensiune şi cât este de importantă la lărgirea cunoaşterii, să vă gândiţi la dimenisunile plan- spaţiu. Introducerea dimenziunii OZ pe lângă OX şi OY, deschide o nouă lume, crează o altă realitate, tridimensională. Această realitate nu neagă realităţile plane sau drepte dar le face să fie forme particulare de manifestare a unei realităţi superioare, mult mai frumoasă şi mai complexă. Dacă am introdus dimensiunea a treia, pe lângă cele două, de ce nu am introduce dimensiunea a patra, sau a cincea etc. Uitaţi, de exemplu, timpul poate fi o a patra dimensiune

Pentru a lărgi înţelegerea marketingului, următoarele dimensiuni pot fi de folos. Am exprimat aceste dimensiuni în formă antonimică, pentru ca să le reţinem mai uşor sî să facem diferenţa fundamentală între ele. Cele 10 dimensiuni pe care le-am identificat eu până acum sunt:

  1. A şti - A face
  2. Analiza – Sinteza
  3. Ce este - Ce nu este
  4. Definire – Comparare
  5. Trecut - Prezent – Viitor
  6. Parte – Întreg
  7. Ce este pentru mine - Ce este pentru alţii
  8. Marketing pentru ofertant - Marketing pentru client
  9. Conţinut – Context
  10. Produs – Nevoi

Aceste dimensiuni nu sunt paşi, ci mai degrabă „ferestre” prin care putem privi marketingul.

Ce să faci cu ele? Să le înveţi pe de rost şi să le aplici în tratarea oricarui subiect de examen, sau în tratarea oricărei teme care ţine de marketing. După ce le vei fi aplicat de câteva ori, vei vedea că poţi să le foloseşti şi în alte situaţii, la alte subiecte de analiză şi studiu. Mai mult, vei putea găsi, la rândul tău noi dimensiuni, noi cadre de analiză a realităţilor din jurul tău.

Zece dimensiuni de înţelegere a marketingului

Înţelegerea dimensiunilor

Atunci când abordăm un subiect, pentru a avea o înţelegere cât mai largă a subiectului trebuie să îl abordăm pe mai multe dimensiuni.

Pentru a înţelege ce este o dimensiune şi cât este de importantă la lărgirea cunoaşterii, să vă gândiţi la dimenisunile plan- spaţiu. Introducerea dimenziunii OZ pe lângă OX şi OY, deschide o nouă lume, crează o altă realitate, tridimensională. Această realitate nu neagă realităţile plane sau drepte dar le face să fie forme particulare de manifestare a unei realităţi superioare, mult mai frumoasă şi mai complexă. Dacă am introdus dimensiunea a treia, pe lângă cele două, de ce nu am introduce dimensiunea a patra, sau a cincea etc. Uitaţi, de exemplu, timpul poate fi o a patra dimensiune

Pentru a lărgi înţelegerea marketingului, următoarele dimensiuni pot fi de folos. Am exprimat aceste dimensiuni în formă antonimică, pentru ca să le reţinem mai uşor sî să facem diferenţa fundamentală între ele. Cele 10 dimensiuni pe care le-am identificat eu până acum sunt:

  1. A şti - A face
  2. Analiza – Sinteza
  3. Ce este - Ce nu este
  4. Definire – Comparare
  5. Trecut - Prezent – Viitor
  6. Parte – Întreg
  7. Ce este pentru mine - Ce este pentru alţii
  8. Marketing pentru ofertant - Marketing pentru client
  9. Conţinut – Context
  10. Produs – Nevoi

Aceste dimensiuni nu sunt paşi, ci mai degrabă „ferestre” prin care putem privi marketingul.

Ce să faci cu ele? Să le înveţi pe de rost şi să le aplici în tratarea oricarui subiect de examen, sau în tratarea oricărei teme care ţine de marketing. După ce le vei fi aplicat de câteva ori, vei vedea că poţi să le foloseşti şi în alte situaţii, la alte subiecte de analiză şi studiu. Mai mult, vei putea găsi, la rândul tău noi dimensiuni, noi cadre de analiză a realităţilor din jurul tău.

Studenţii în faţa planurilor de marketing

Să fii student şi să fii în situaţia de a realiza un plan de marketing pentru un profesor exigent :), trebuie să fie ceva groaaaznic.

Să fii profesor şi să primeşti planuri de marketing cu toptanul apoi să le analizezi pe fiecare în parte e greu. Dar e şi distractiv în acelaşi timp să vezi cum răspund studenţii la solicitări.

Mai jos am sintetizat câteva situaţii tip cu care m-am întâlnit. Mai jos se află răspunsul la intrebarea: Ce îmi livrează mie studenţii ca (sau în loc de) plan de marketing?:

  1. Planuri de marketing făcute după cerinţele mele. Acestea sunt de departe cele mai bune. Îndrăznesc să cred că datorită cerinţelor. Am rafinat în decursul ultimilor cinci ani cerinţele atât de bine încăt simpla respectare a cerinţelor este de natură să genereze un document pe care eu îl consider de valoare şi îl apreciez cu note mari.
  2. Planuri de marketing extrase din alte documente de planificare. De exemplu planuri de afaceri prezentate sub eticheta de „Plan de marketing” dar care sunt fie niste extrase din planuri de afacere fie planul de afacere însuşi. Doar a fost schimbată pagina de copertă. Ele pot fi bune sau nebune. Piatra de încercare este însă la buget. În general bugetul planului de marketing nu este totuna cu bugetul întregii afaceri, sau a investiţiei pe care afacerea o presupune.
  3. Studii de fezabilitate făcute de câte vreun întreprinzător în vederea obţinerii vreunui credit.
  4. Proiecte ale unor firme sau organizaţii depuse pentru a fi finanţate de diverşi finanţatori. Fac observaţia aici că studenţii care nu au fost pe la şcoală sau nu au înţeles bine ce trebuie să facă îmi livrează documente a căror pagină de titlu conţine sintagma: Proiect de marketing. De cele mai multe ori documentul nu este nici proiect, în cel mai fericit caz este o descriere de marketing a vreunui produs, piaţă, firmă, campanie, departament.
  5. Referate. Acestea nu sunt planuri în sine ci nişte hârtii scrise (sau fişiere Word completate). Ele pot conţine teoria planului de marketing (Ce este un PM, de ce este important, ce trebuie să conţină, cum să se facă, cum să nu se facă etc). Alte referate conţin informaţie de marketing care nu are nici o legătură cu cerinţele. De regulă nu le notez sau, în cazul în care nota constă în evaluarea planului, le notez cu 4. Apreciez în punctele de la 1 până la 4 că studentul a făcut efortul să realizeze fizic un material scris, copiere, imprimare, trimitere pe mail etc.
  6. Planuri de cercetare. Uneori, mai găsesc în loc de planuri de marketing un plan de cercetare a pieţei sau chiar un raport de cercetare făcut în urma aplicării unui chestionar. Ideea este că un plan de cercetare poate fi considerat un plan de marketing cu condiţia să insiste pe obiective, analiză de situaţie, activităţi, buget, altfel spus să planifice demersul de cercetare din perspectivă managerială, nu din perspectiva ştiinţifică, a metodei sau a conţinutului rezultatului cercetării.
  7. Planuri de marketing de pe Internet, care nu au nici o legătură nici cu anul în care ne aflăm, nici cu zona noastră (Oradea, Bihor), nici cu cerinţele mele (de exemplu, bugetul în care să se încadreze), nici cu cerinţele manageriale ale planificării. De regulă sunt proaste, studenţii mi le livrează fără să ştie că le-am mai primit de câteva ori. Pe astea le resping şi îl notific pe păcătos.

Studenţii în faţa planurilor de marketing

Să fii student şi să fii în situaţia de a realiza un plan de marketing pentru un profesor exigent :), trebuie să fie ceva groaaaznic.

Să fii profesor şi să primeşti planuri de marketing cu toptanul apoi să le analizezi pe fiecare în parte e greu. Dar e şi distractiv în acelaşi timp să vezi cum răspund studenţii la solicitări.

Mai jos am sintetizat câteva situaţii tip cu care m-am întâlnit. Mai jos se află răspunsul la intrebarea: Ce îmi livrează mie studenţii ca (sau în loc de) plan de marketing?:

  1. Planuri de marketing făcute după cerinţele mele. Acestea sunt de departe cele mai bune. Îndrăznesc să cred că datorită cerinţelor. Am rafinat în decursul ultimilor cinci ani cerinţele atât de bine încăt simpla respectare a cerinţelor este de natură să genereze un document pe care eu îl consider de valoare şi îl apreciez cu note mari.
  2. Planuri de marketing extrase din alte documente de planificare. De exemplu planuri de afaceri prezentate sub eticheta de „Plan de marketing” dar care sunt fie niste extrase din planuri de afacere fie planul de afacere însuşi. Doar a fost schimbată pagina de copertă. Ele pot fi bune sau nebune. Piatra de încercare este însă la buget. În general bugetul planului de marketing nu este totuna cu bugetul întregii afaceri, sau a investiţiei pe care afacerea o presupune.
  3. Studii de fezabilitate făcute de câte vreun întreprinzător în vederea obţinerii vreunui credit.
  4. Proiecte ale unor firme sau organizaţii depuse pentru a fi finanţate de diverşi finanţatori. Fac observaţia aici că studenţii care nu au fost pe la şcoală sau nu au înţeles bine ce trebuie să facă îmi livrează documente a căror pagină de titlu conţine sintagma: Proiect de marketing. De cele mai multe ori documentul nu este nici proiect, în cel mai fericit caz este o descriere de marketing a vreunui produs, piaţă, firmă, campanie, departament.
  5. Referate. Acestea nu sunt planuri în sine ci nişte hârtii scrise (sau fişiere Word completate). Ele pot conţine teoria planului de marketing (Ce este un PM, de ce este important, ce trebuie să conţină, cum să se facă, cum să nu se facă etc). Alte referate conţin informaţie de marketing care nu are nici o legătură cu cerinţele. De regulă nu le notez sau, în cazul în care nota constă în evaluarea planului, le notez cu 4. Apreciez în punctele de la 1 până la 4 că studentul a făcut efortul să realizeze fizic un material scris, copiere, imprimare, trimitere pe mail etc.
  6. Planuri de cercetare. Uneori, mai găsesc în loc de planuri de marketing un plan de cercetare a pieţei sau chiar un raport de cercetare făcut în urma aplicării unui chestionar. Ideea este că un plan de cercetare poate fi considerat un plan de marketing cu condiţia să insiste pe obiective, analiză de situaţie, activităţi, buget, altfel spus să planifice demersul de cercetare din perspectivă managerială, nu din perspectiva ştiinţifică, a metodei sau a conţinutului rezultatului cercetării.
  7. Planuri de marketing de pe Internet, care nu au nici o legătură nici cu anul în care ne aflăm, nici cu zona noastră (Oradea, Bihor), nici cu cerinţele mele (de exemplu, bugetul în care să se încadreze), nici cu cerinţele manageriale ale planificării. De regulă sunt proaste, studenţii mi le livrează fără să ştie că le-am mai primit de câteva ori. Pe astea le resping şi îl notific pe păcătos.

duminică, 17 februarie 2008

Zece reguli referitoare la modul de livrare a cunoaşterii

Regulile acestea vizează modul în care eu, ca profesor, sunt în stare să livrez cunoaşterea studenţilor dar şi celorlalţi oameni interesaţi. Ele pot fi idei generale pentru toţi profesorii din lumea asta, sau măcar pentru cei care seamănă cu mine. Mă tot frământă această utilizare a lor.

  1. Cunoaşte-ţi clienţii. Ca profesor trebuie să-mi studiez, să-mi cunosc destinatarii, clienţii, studenţii, auditoriul. În cel mai pur sens de marketing: să le cunosc nevoile, de ce au venit aici şi acum, dorinţele şi cererea explicită. Să ştiu despre ei ceea ce ei nu ştiu, de exemplu că după douăzeci- treizeci de minute se vor plictisi de ce le voi spune eu... ha, ha, ha! Îşi vor lăsa privirile să se plimbe pe pereţi, pe geam, pe podea, vor căsca, vor privi minutarul de la ceas, vor scrie un sms, vor consulta agenda întrebându-se ce mai au de facut după cursul acesta...Pune-te în pielea lor. N-ai face la fel?
  2. Crează atmosferă. Mai zi câte un banc, câte o situaţie inedită. Fă din micile situaţii cu care te întâlneşti (de exemplu, un student intră cu întârzâiere şi îşi cere scuze, un student iese să şteargă tabla, bate vântul în rafale şi deschide un geam, cineva îşi vâră capul pe uşă) situaţii memorabile, ceva de care să îşi aducă aminte. (Eu îi mai puneam pe întârzâiaţi să spună câte o poezie sau ne ceream scuze că noi ăştia din sală am intrat prea repede, dădeam celui de la tablă posibilitatea să numească un coleg care să răspundă la întrebarea pe care tocmai o pusesem etc.)
  3. Crează coeziune în grupul de învăţare. Grupul coeziv favorizează învăţarea eficientă prin faptul că îi determină pe studenţi să intre unii cu alţii în relaţii de competiţie şi de cooperare. Eu promovez grupurile de discuţii ca instrumente de coeziune şi comunicare între studenţi. Studenţii îşi transmit mesaje unii altora, îşi pun poze, îşi dau explicaţii, schimbă păreri etc.
  4. Stabileşte reguli. Ora să nu fie precum un sat fără câini. Fără telefoane care sună, gume de mestecat, studenţi în pantaloni scurţi şi cu tabla neştearsă la începutul orei.
  5. Precizează-ţi valorile. Acestea sunt lucrurile pe care le respect, în care eu cred. Reperele. Îi determină pe studenţi să aibă şi ei valori, sau măcar să reflecteze la ce sunt valorile şi dacă au nevoie de ele.
  6. Foloseşte tehnologia. Aceasta asigură eficienţa şi spectaculozitatea procesului de învăţământ. În termeni de marketing, uşurăm procesul de prestare a serviciilor, îl facem să fie el însuşi atractiv. Tehnologia poate să facă posibilă
    1. Folosirea mai multor canale de livrare a conţinutului: întâlniri faţă în faţă, mailuri de la student către profesor, mailuri pe grupul de discuţii, fişiere pe grupul de discuţii, referate postate de studenţi pe grupul de discuţi etc Cu cât mai multe canale, cu atât mai mari şanse de percepere conţinutului de către studenţi.
    2. Livrează conţinutul în diverse forme: oral, scris, multimedia. Fişiere Power Point, filmuleţe diactice, înregistrări audio, poze făcute la noţiţele de curs etc.
  7. Fii scurt. Fii rezonabil, nimeni nu vrea conţinut voluminos. Lasă volumul să cedeze locul impactului. În loc de a le oferi conţinut, oferă studenţilor ocazia să caute şi să găsească acest conţinut.
  8. Găseşte forme noi şi inedite de exprimare. Metafore, comparaţii, paradoxuri, acronime, scurtături, simboluri, propoziţii sau fraze cu înţeles umoristic, rasturnări de situaţie etc.
  9. Implică-i pe studenţi. Fă-i să nu doarmă, fă-i să se ridice din bănci, să şteargă tabla, să joace roluri, să bată din palme, să facă genoflexiuni, să îşi facă masaj unii altora.
  10. Ora ca o piesă de teatru. Există un scenariu, roluri, actori, regizor, figuranţi şi aplaudaci. Mai sunt şi cei care mânăncă seminţe şi scuipă printre scaune. Pe aceia, dă-i afară!!! Nu uita, actorii adevăraţi îşi trăiesc rolurile, pun suflet şi emoţie în ceea ce fac. Strigă, se enervează, râd în hohote, plâng în lacrimi, ard în flăcări, bat din picioare, bat cu pumnul în masă. Privirile lor scânteiază. Inima lor bate cu putere.

Obiective generale ale procesului de învăţământ

În urma procesului de învăţământ, studenţii să:
  1. cunoască elementele teoretice şi profesionale de bază ale specializării (management, marketing, administrarea afacerilor etc.)
  2. aibă acces la un grup (grupul colegilor, grupa de studenţi, grupul de prieteni studenţi, echipa de realizare a unui proiect etc.) la o reţea, la o entitate organizată (de exemplu o entitate organizată virtual este grupul de discuţii pe Internet sau platforma de învăţământ la distanţă) care să faciliteze
    1. pe de o parte interacţiunea studentului cu alţi studenţi asemănători sau care întâmpină aceleaşi probleme,
    2. pe de altă parte să asigure studentului accesul la resursele de grup (cursuri, răspunsuri la întrebări, soluţionarea unor probleme personale, accesul la ideile altor persoane şi posibilitatatea aplicării lor)
  3. cunoască cultura română în general şi cultura economică în special, valorile promovate de cultura română şi oamenii mari care au promovat aceste valori. Să ştie să răspundă la întrebări ca cine suntem noi şi cine au fost înaintaşii noştri şi ce au făcut ei? Să ştie să aprecieze cultura română în contextul european real la trecut, prezent şi viitor. Să caute în permanenţă binele, adevărul şi frumosul mai degrabă în context românesc decât în context internaţonalist. Să se preocupe în permanenţă de dezvoltarea vocabularului economic de specialitate în limba română, sensurile reale ale cuvintelor traduse, contextele în care s-au dezvoltat conceptele de specialitate şi posibilitatea dezvoltării altor concepte, idei şi modele în contextul românesc autohton. Ne străduim împreună să cunoaştem situaţia (contextul) economică şi socială din România şi orice element de progres să îl valorificăm cu referire la această situaţie.

Care să fie scopurile individuale ale fiecărui student care trece prin facultate

Studentul trebuie să realizeze un salt calitativ, o modificare de stare.
Studentul trebuie să acumuleze valoare adăugată, din punct de vedere personal, social, cultural şi profesional.

Studentul trebuie să realizeze o schimbare majoră în bine, percepută pe termen lung.
În perioada facultăţii, studentul trebuie să se preocupe să intre în alte medii profesionale, sociale şi economice decât cele pe care le cunoaşte deja. Intrarea în aceste medii noi facilitează cunoaşterea şi schimbarea de perspectivă. Oportunităţile de intre în alte medii decât cele cunoscute sunt determinate de:
- oamenii noi pe care îi întâlneşte
- practica în unităţile economice şi în instituţii şi interacţiunile cu oamenii de acolo
- studiile de caz din cursuri şi seminarii
- organizaţiile studenţeşti
- participarea în echipe la realizarea unor proiecte

Sarcinile fundamentale ale universităţii

Sarcinile fundamentale ale universităţii sunt:
- de a contribui la producerea şi distribuirea valorilor supreme (bine, adevăr şi frumos) în societate
- de a realiza instruirea (prin informare şi formare) a cetăţenilor
- de a furniza specialişti instituţiilor, firmelor, organizaţiilor şi altor angajatori.
Plusul de valoare, produs şi distribuit de universităţi se măsoară în cunoştinţe şi este diseminat, „împrăştiat” în întreaga societate românească.

luni, 11 februarie 2008

Factorii favorizanţi ai învăţării

Am reflectat asupra a ceea ce îi determină pe oameni să înveţe. M-am gândit în primul rând la mine. Am observat că învăţarea este un rezultat complex deteminat de factori interni şi de factori externi.

Factorii interni

Este vorba despre acele forţe interne pe care individul trebuie să le conştientizeze şi să le dezvolte:

  • Motivaţia. Sunt motivat să învăţ pentru că ştiu că îmi va folosi, văd limpede rezultatele învăţării, ştiu că trebuie să învăţ şi consider că e normal să fie aşa.
  • Auto- încrederea sau încrederea în forţele proprii. Ştiu că pot, trebuie să pot. Chiar dacă uneori mi se pare că este greu să învăt, iau această greutate ca o provocare.
  • Respectul de sine. Mă respect pe mine. Trebui să intru în rândul celor buni, în rândul celor care ştiu şi pot, vor, fac, cred.
  • Conştiinţa. Ştiu cine sunt, de unde vin, înţeleg care este rolul meu aici. Înţeleg că fără învăţare nu este ştiinţă, că fără lumină este doar întuneric.
  • Dorinţa de a fi mai bun decât ceilalţi. Vreau să îmi depăşesc condiţia, vreau să fac un salt calitativ major.
  • Dorinţa de a se ridica la înălţimea aşteptărilor pe care oamenii dragi din jur le-au pus în mine...

Factorii externi

· Şcoala pe care o fac, specializarea urmată, materiile pe care le studiez. Acestea formează aşa numitul curriculum.

· Mediul de învăţare. Este compus din mediul fizic de la şcoală, de acasă, din bibliotecă etc şi din mediul socio uman: atmosfera, cultura grupului din care fac parte, părerile colegilor cu privire la ceea ce ar trebui să facă studenţii etc. Aici se includ condiţiile favorizante pentru învăţare pe care profesorii şi şcoala le pot crea: competiţia, cooperarea, respectarea regulilor şi procedurilor, recompensele etc.

· Uneltele pentru învăţare. Menţionez aici cărţile, cursurile, papetăria: foi, caiete, dosare, bibliorafturi, masa de birou de acasă, lampa de birou, dulapurile sau fotoliul din bibliotecă, scaunul pe care şed comod atunci când scriu. Aici intră şi toată tehnoologia IT pe care o folosesc în procesul de învăţare: calculatorul, monitorul, imprimanta, scannerul, placa audio, video, dispozitivele care îmi asigură accesul la Internet, laptopul personal, handheld etc.

· Metodologia pentru învăţare. Aici se cuprind totalitatea regulilor, normelor şi procedurilor a căror respectare uşurează învătarea. O parte din ele (prea puţine, de fapt) le-am învăţat. O altă parte le-am observat eu cum pot învăţa cel mai uşor, cel mai eficient în ce mă priveşte pe mine. Uneori este bine să ne îmbogăţim cunoştinţele de metodologie de învăţare, studiind cărţi de genul: Tehnici de citire rapidă, Tehnici de învăţăre accelerată, Secretele succesului, Cum să îţi iei notiţe, Cum să faci prezentări PowerPoint de succes etc.

· Persoanele care mă stimulează să învăţ. Am întâlnit pe parcursul carierei mele profesori, tutori, mentori, modele, personalităţi din diferite domenii ale ştiinţei care prin acţiunea lor directă asupra mea sau doar prin modul în care au înţeles ei să îşi trăiască viaţa, chiar dacă eu nu i-am întâlnit niciodată, m-au determinat pe mine să învăţ mai mult, să ştiu mai mult, să caut mai mult. Tot aici îi includ acele persoane, extrem de pasionate de ceea ce fac care îmi oferă şi mie ocazia să aflu mai multe din domenii care până atunci nici nu ştiam că există şi care mi-au oferit momente ale adevărului în înţelegerea a ceva ce până atunci îmi părea confuz.

Factorii favorizanţi ai învăţării

Am reflectat asupra a ceea ce îi determină pe oameni să înveţe. M-am gândit în primul rând la mine. Am observat că învăţarea este un rezultat complex deteminat de factori interni şi de factori externi.

Factorii interni

Este vorba despre acele forţe interne pe care individul trebuie să le conştientizeze şi să le dezvolte:

  • Motivaţia. Sunt motivat să învăţ pentru că ştiu că îmi va folosi, văd limpede rezultatele învăţării, ştiu că trebuie să învăţ şi consider că e normal să fie aşa.
  • Auto- încrederea sau încrederea în forţele proprii. Ştiu că pot, trebuie să pot. Chiar dacă uneori mi se pare că este greu să învăt, iau această greutate ca o provocare.
  • Respectul de sine. Mă respect pe mine. Trebui să intru în rândul celor buni, în rândul celor care ştiu şi pot, vor, fac, cred.
  • Conştiinţa. Ştiu cine sunt, de unde vin, înţeleg care este rolul meu aici. Înţeleg că fără învăţare nu este ştiinţă, că fără lumină este doar întuneric.
  • Dorinţa de a fi mai bun decât ceilalţi. Vreau să îmi depăşesc condiţia, vreau să fac un salt calitativ major.
  • Dorinţa de a se ridica la înălţimea aşteptărilor pe care oamenii dragi din jur le-au pus în mine...

Factorii externi

· Şcoala pe care o fac, specializarea urmată, materiile pe care le studiez. Acestea formează aşa numitul curriculum.

· Mediul de învăţare. Este compus din mediul fizic de la şcoală, de acasă, din bibliotecă etc şi din mediul socio uman: atmosfera, cultura grupului din care fac parte, părerile colegilor cu privire la ceea ce ar trebui să facă studenţii etc. Aici se includ condiţiile favorizante pentru învăţare pe care profesorii şi şcoala le pot crea: competiţia, cooperarea, respectarea regulilor şi procedurilor, recompensele etc.

· Uneltele pentru învăţare. Menţionez aici cărţile, cursurile, papetăria: foi, caiete, dosare, bibliorafturi, masa de birou de acasă, lampa de birou, dulapurile sau fotoliul din bibliotecă, scaunul pe care şed comod atunci când scriu. Aici intră şi toată tehnoologia IT pe care o folosesc în procesul de învăţare: calculatorul, monitorul, imprimanta, scannerul, placa audio, video, dispozitivele care îmi asigură accesul la Internet, laptopul personal, handheld etc.

· Metodologia pentru învăţare. Aici se cuprind totalitatea regulilor, normelor şi procedurilor a căror respectare uşurează învătarea. O parte din ele (prea puţine, de fapt) le-am învăţat. O altă parte le-am observat eu cum pot învăţa cel mai uşor, cel mai eficient în ce mă priveşte pe mine. Uneori este bine să ne îmbogăţim cunoştinţele de metodologie de învăţare, studiind cărţi de genul: Tehnici de citire rapidă, Tehnici de învăţăre accelerată, Secretele succesului, Cum să îţi iei notiţe, Cum să faci prezentări PowerPoint de succes etc.

· Persoanele care mă stimulează să învăţ. Am întâlnit pe parcursul carierei mele profesori, tutori, mentori, modele, personalităţi din diferite domenii ale ştiinţei care prin acţiunea lor directă asupra mea sau doar prin modul în care au înţeles ei să îşi trăiască viaţa, chiar dacă eu nu i-am întâlnit niciodată, m-au determinat pe mine să învăţ mai mult, să ştiu mai mult, să caut mai mult. Tot aici îi includ acele persoane, extrem de pasionate de ceea ce fac care îmi oferă şi mie ocazia să aflu mai multe din domenii care până atunci nici nu ştiam că există şi care mi-au oferit momente ale adevărului în înţelegerea a ceva ce până atunci îmi părea confuz.

duminică, 10 februarie 2008

Cinci reguli de respectat în timpul examenului

Obişnuiesc să comunic aceste cinci reguli înainte de fiecare examen. Comunicarea cu voce tare a regulilor este condiţia cunoaşterii lor, premisă pentru respectarea lor.

Nu copiaţi!

Copiatul este furt. Hoţia este ceea ce detest cel mai mult poate şi pentru că o văd foarte des în jurul meu. Studentul care copiază şi este prins este pasibil de exmatriculare! Alţii mai răi obişnuiau să taie mâna hoţului.

Nu vorbiţi!

Pe perioada examenului este strict interzis să vorbiţi. Nici cu colegii, nici de unii singuri, nici cu Doamne Doamne. Orice murmur, orice mişcare a buzelor, orice fredonare a unei melodii, orice rugăciune, orice vorbă va înceta. Examenul e el însuşi sfânt, nu vă mai trebuie rugăciuni, sunteţi deja la mila Domnului!

Privirea în foaie!

În propria foaie. Studentul va privi înainte, în propria foaie de examen. Aceasta înseamnă că studentul nu va privi la colegul din faţa lui, nici la cel din stânga, nu va privi la colegul din dreapta, nu va privi pe geam, nu va privi în sus, nu va admira picioarele sau decolteul colegei. Doamne fereşte să se întoarcă în spate!!! E ca în biserică, întorcându-te în spate îi sminteşti pe ceilalţi participanţi.

Coatele pe bancă, palmele deschise!

Pe tot parcursul examenului este necesar ca studenţii să ţină coatele pe bancă. Nu au ce căuta pe sub bancă, prin buzunare sau pe aiurea cu mâinile. Palmele se vor ţine deschise pentru a nu avea din greşeală câte o fiţuică în pumnul transpirat.

Nu deranjaţi participanţii!

Participanţii la examen sunt profesorii şi studenţii. Pe profesor îl deranjează teribil dacă studenţii mestecă gumă de mestecat sau suge bomboane în timpul examenului. Pe toţi studenţii îi deranjează telefoanele care sună sau vibrează, studenţii care vorbesc cu voce tare, care miros a transpiraţie, care se foiesc sau tuşesc ori leşină în timpul examenului. Vă rog să vă abţineţi de la toate acestea. Mulţumesc!

Cinci reguli de respectat în timpul examenului

Obişnuiesc să comunic aceste cinci reguli înainte de fiecare examen. Comunicarea cu voce tare a regulilor este condiţia cunoaşterii lor, premisă pentru respectarea lor.

Nu copiaţi!

Copiatul este furt. Hoţia este ceea ce detest cel mai mult poate şi pentru că o văd foarte des în jurul meu. Studentul care copiază şi este prins este pasibil de exmatriculare! Alţii mai răi obişnuiau să taie mâna hoţului.

Nu vorbiţi!

Pe perioada examenului este strict interzis să vorbiţi. Nici cu colegii, nici de unii singuri, nici cu Doamne Doamne. Orice murmur, orice mişcare a buzelor, orice fredonare a unei melodii, orice rugăciune, orice vorbă va înceta. Examenul e el însuşi sfânt, nu vă mai trebuie rugăciuni, sunteţi deja la mila Domnului!

Privirea în foaie!

În propria foaie. Studentul va privi înainte, în propria foaie de examen. Aceasta înseamnă că studentul nu va privi la colegul din faţa lui, nici la cel din stânga, nu va privi la colegul din dreapta, nu va privi pe geam, nu va privi în sus, nu va admira picioarele sau decolteul colegei. Doamne fereşte să se întoarcă în spate!!! E ca în biserică, întorcându-te în spate îi sminteşti pe ceilalţi participanţi.

Coatele pe bancă, palmele deschise!

Pe tot parcursul examenului este necesar ca studenţii să ţină coatele pe bancă. Nu au ce căuta pe sub bancă, prin buzunare sau pe aiurea cu mâinile. Palmele se vor ţine deschise pentru a nu avea din greşeală câte o fiţuică în pumnul transpirat.

Nu deranjaţi participanţii!

Participanţii la examen sunt profesorii şi studenţii. Pe profesor îl deranjează teribil dacă studenţii mestecă gumă de mestecat sau suge bomboane în timpul examenului. Pe toţi studenţii îi deranjează telefoanele care sună sau vibrează, studenţii care vorbesc cu voce tare, care miros a transpiraţie, care se foiesc sau tuşesc ori leşină în timpul examenului. Vă rog să vă abţineţi de la toate acestea. Mulţumesc!

Şapte principii care să vă călăuzească comportamentul financiar

Concentraţi-vă pe venituri, nu pe cheltuieli

Veniturile reprezintă bani care vin iar cheltuielile bani care pleacă.
Concentrarea pe venituri presupune ca dvs. întreprinzătorul să fiţi conştient de necesitatea de a acorda o atenţie sporită vânzărilor, încasărilor, clienţilor şi contractelor de încheiat. Atunci când aveţi de ales între o întâlnire cu un bancher sau cu un client, daţi întâietate Măriei Sale, clientul. Bancherul, în final, vă va lua bani.

Planificaţi-vă financiar

Planificarea presupune o abordare disciplinată a viitorului. Planificarea presupune cunoaştere a ceea ce se va întâmpla, bazată pe experienţa a ceea ce s-a întâmplat deja. Când e vorba de bani, nu uitaţi să planificaţi, cu mult timp înainte de a vedea banii. Planificarea presupune o reflecţie temeinică asupra a ceea ce ar trebui să faceţi, este condiţia unei acţiuni financiare eficiente.

Investiţi, nu cheltuiţi

Diferenţa dintre cele două ieşiri de bani este că investiţia este strâns legată de activitatea afacerii dumneavoastră iar lipsa ei vă limitează sever câmpul de acţiune. O cheltuială care nu este investiţie se recunoaşte prin aceea că, după un anumit timp de când ai făcut-o realizezi că puteai să nu o fi făcut.

Reduceţi costurile în mod permanent

Cel mai bogat om al tuturor timpurilor, John Rockefeller, era vestit prin faptul că urmărea tot timpul să reducă orice cost, orice cheltuială nejustificată. Poate fi considerată zgârcenie, dar eu vă propun să o consideraţi drept o responsabilitate referitoare la cheltuirea banilor. Oamenii bogaţi funcţionează cu costuri mici!

Lucraţi pe banii altora

Dacă se poate, de ce nu? Banii altora înseamnă şi riscul altora sau garanţiile altora. Banii altora sunt mai lichizi, mai accesibili, condiţia de bază pentru a-i utiliza cu succes este să fie şi mai ieftini.

Asociaţi-vă la cumpărături

Se ştie că cu cât cumperi mai multe produse, cu atât mai ieftin iese o unitate de produs. În plus, fiecare cumpărare are un cost. Principiul asocierii la cumpărături presupune că costurile asociate cu cumpărarea se împart la mai mulţi în timp ce preţul pe unitate de produs cumpărat scade. Rezultatul se numeşte economie de scară şi este folosit de cele mai mari şi mai bogate firme atunci când fac afaceri.

Învăţaţi în permanenţă

Toate aceste principii de mai sus trebuie să se transforme în rutine, în reflexe. Ele pot fi adaptate cu condiţia preocupării permanente a întreprinzătorului pentru învăţarea de noi modalităţi de a îşi îmbunătăţi modul de lucru.

Şapte principii care să vă călăuzească comportamentul financiar

Concentraţi-vă pe venituri, nu pe cheltuieli

Veniturile reprezintă bani care vin iar cheltuielile bani care pleacă.

O sugestie pentru studenți: Faceți-vă un site personal!

Acest articol l-am scris inițial cu referire la blog. În anul 2014 vorbesc despre site-uri personale, în gen Google Sites. 

Un site personal este un element de marketing personal, pe care un student, viitor absolvent îl poate folosi pentru a se prezenta.

În faţa cui să se prezinte studentul?

  1. În primul rând în faţa sa însăşi. Un site este, în primul rând, un exerciţiu de auto-introspecţie, o oglindă în care te poți privi. Îl forţează pe autor să răspundă la întrebarea: „Cine sunt eu?”. Întrebarea e simplă, răspunsul e dificil.
  2. Apoi, în faţa prietenilor, a celor cu care lucrează, în faţa cunoscuţilor, a profesorilor de la şcoală, colegilor.
  3. În faţa viitorului angajator. Un site poate servi pentru ca viitorul angajator să afle despre student cine este, ce ştie să facă, ce a mai făcut, ce caracteristici are, cum gândeşte, cum scrie, cum se exprimă etc.
  4. În faţa viitorilor prieteni, a persoanelor care sunt preocupate de aceleaşi subiecte, care au caracteristici comune şi pe care nu ai avut încă ocazia să le întâlneşti. Prin intermediul site-ului poți avea acces la viitorii tăi prieteni!

Sugestii de conţinut de pus pe site

  1. CV-ul personal.
  2. Descrierea detaliată a proiectelor în care ai fost implicat şi care în CV poate le-ai menţionat extrem de sumar.
  3. Rezultate pe care le-ai avut în domenii dintre cele mai diverse, care nu întotdeauna sunt relevante de pus în CV. De exemplu, locul întâi la concursul de dans sau menţiune la concursul „Sanitarii pricepuţi” sunt elemente care contează în evaluarea globală a unei persoane.
  4. Poze, filme.
  5. Gânduri, reflecţii. Am întâlnit multe persoane care se plâng că nu-i ascultă nimeni. Acum, pe site, pot avea ocazia să fie citiţi.
  6. Mesaje de transmis altor persoane şi care e mai bine să fie scrise, fie că nu ai timp să le transmiţi, fie că destinatarul se va enerva, fie că nu îl cunoşti pe destinatar, fie că nu poţi să îi spui direct, în faţă.
  7. Subiecte care te preocupă. Păreri pe care le ai în legătură cu un eveniment, o persoană, o situaţie, un obiect.
  8. În general, prin site poţi să răspunzi la întrebări pe care ţi le pui sau care ţi le vor pune alţii. După terminarea facultăţii ţi se vor pune întrebări de tipul: „Ce ştii să faci?”, „Ce ai mai făcut?”, „Ce îţi place să faci?”
  9. Să producă / să genereze ştiri: Să culeagă informaţii din mediul economic şi social şi să le exprime în formă scrisă.
  10. Articole scrise de tine. Sugerez să începi să scrii în publicaţii cum ar fi ziare, reviste, publicaţii de reclamă, publicaţii electronice. Dacă se poate să asociezi articolului şi o poză a ta, ca autor. Adună aceste articole şi formează-ți un portofoliu de materiale scrise.
  11. Poți aduna oferte de produse şi servicii: Prin adunarea de oferte, un student poate să facă cercetare de marketing pe o anumită piaţă. De asemenea, studenţii pot face servicii unor întreprinzători, unor terţe persoane.
  12. Poți da feed back de client, îți poți valorifica şi comunica experienţa ta de client, mai ales pentru serviciile sau produsele care fac obiectul de studiu a marketingului nostru. Iată un exemplu de schemă
  13. Ce mi-a plăcut
    Ce nu mi-a plăcut


    Ce aş schimba
    Ce aş menţine

Toată lumea va putea să îmi vadă site-ul?

Dacă vrei tu. Ca autor, poți  acordă autorizaţii acelor utilizatori pe care îi doreşti să-ți fie cititori. De asemenea, poți acorda autorizaţii altor persoane pentru a scrie sau a încărca materiale pe site-ul tău.

Fiecare student să îşi facă site personal!

Acest articol l-am scris inițial cu referire la blog. În anul 2014 vorbesc despre site-uri personale, în gen Google Sites. 

Un site personal este un element de marketing personal, pe care un student, viitor absolvent îl poate folosi pentru a se prezenta.

În faţa cui să se prezinte studentul?

  1. În primul rând în faţa sa însăşi. Un site este, în primul rând, un exerciţiu de auto-introspecţie, o oglindă în care te poți privi. Îl forţează pe autor să răspundă la întrebarea: „Cine sunt eu?”. Întrebarea e simplă, răspunsul e dificil.
  2. Apoi, în faţa prietenilor, a celor cu care lucrează, în faţa cunoscuţilor, a profesorilor de la şcoală, colegilor.
  3. În faţa viitorului angajator. Un site poate servi pentru ca viitorul angajator să afle despre student cine este, ce ştie să facă, ce a mai făcut, ce caracteristici are, cum gândeşte, cum scrie, cum se exprimă etc.
  4. În faţa viitorilor prieteni, a persoanelor care sunt preocupate de aceleaşi subiecte, care au caracteristici comune şi pe care nu ai avut încă ocazia să le întâlneşti. Prin intermediul site-ului poți avea acces la viitorii tăi prieteni!

Sugestii de conţinut de pus pe site

  1. CV-ul personal.
  2. Descrierea detaliată a proiectelor în care ai fost implicat şi care în CV poate le-ai menţionat extrem de sumar.
  3. Rezultate pe care le-ai avut în domenii dintre cele mai diverse, care nu întotdeauna sunt relevante de pus în CV. De exemplu, locul întâi la concursul de dans sau menţiune la concursul „Sanitarii pricepuţi” sunt elemente care contează în evaluarea globală a unei persoane.
  4. Poze, filme.
  5. Gânduri, reflecţii. Am întâlnit multe persoane care se plâng că nu-i ascultă nimeni. Acum, pe site, pot avea ocazia să fie citiţi.
  6. Mesaje de transmis altor persoane şi care e mai bine să fie scrise, fie că nu ai timp să le transmiţi, fie că destinatarul se va enerva, fie că nu îl cunoşti pe destinatar, fie că nu poţi să îi spui direct, în faţă.
  7. Subiecte care te preocupă. Păreri pe care le ai în legătură cu un eveniment, o persoană, o situaţie, un obiect.
  8. În general, prin site poţi să răspunzi la întrebări pe care ţi le pui sau care ţi le vor pune alţii. După terminarea facultăţii ţi se vor pune întrebări de tipul: „Ce ştii să faci?”, „Ce ai mai făcut?”, „Ce îţi place să faci?”
  9. Să producă / să genereze ştiri: Să culeagă informaţii din mediul economic şi social şi să le exprime în formă scrisă.
  10. Articole scrise de tine. Sugerez să începi să scrii în publicaţii cum ar fi ziare, reviste, publicaţii de reclamă, publicaţii electronice. Dacă se poate să asociezi articolului şi o poză a ta, ca autor. Adună aceste articole şi formează-ți un portofoliu de materiale scrise.
  11. Poți aduna oferte de produse şi servicii: Prin adunarea de oferte, un student poate să facă cercetare de marketing pe o anumită piaţă. De asemenea, studenţii pot face servicii unor întreprinzători, unor terţe persoane.
  12. Poți da feed back de client, îți poți valorifica şi comunica experienţa ta de client, mai ales pentru serviciile sau produsele care fac obiectul de studiu a marketingului nostru. Iată un exemplu de schemă
  13. Ce mi-a plăcut
    Ce nu mi-a plăcut


    Ce aş schimba
    Ce aş menţine

Toată lumea va putea să îmi vadă site-ul?

Dacă vrei tu. Ca autor, poți  acordă autorizaţii acelor utilizatori pe care îi doreşti să-ți fie cititori. De asemenea, poți acorda autorizaţii altor persoane pentru a scrie sau a încărca materiale pe site-ul tău.