sâmbătă, 29 martie 2008

Zece motive ca să faci marketing

Dacă eşti întreprinzător şi vrei să ai bani, notorietate şi succes cu afacerea ta, gândeşte-te la marketing ca la o soluţie de forţă pentru multe din problemele pe care le ai. Iată aici zece motive pentru a face marketing:

Bani

Marketingul îţi aduce bani: direct şi indirect. Direct prin faptul că îţi sporeşte vânzările şi încasările şi indirect pentru că te învaţă cum să ai succes în afacerea ta, cum să identifici şi cum să apeşi pe butoanele şi pârghiile care determină influenţe asupra afacerii tale.

Clienţi

Marketingul este succes în meseria cu clienţii, cum să îi faci pe aceştia să îti plătească mai mult, de mai multe ori, mai entuziaşti şi mai mulţumiţi. În esenţă, un client este ca şi găina cu ouă de aur din poveste. Dacă se supără şi intră în grevă, sau mai rău, pleacă sau nu mai vine, ai pierdut! Specialiştii de marketing tratează două situaţii referitoare la clienţi: cum să câştigi clienţi noi şi cum să îi gestionezi pe cei pe care îi ai deja. Elementul care face diferenţa între firme este politica grijii faţă de clienţi.

Comunicare

Comunicarea este secretul legăturilor trainice dintre partenerii în afaceri. Marketingul te învaţă cum să comunici instituţional şi organizaţional cu categoriile de persoane care sunt de interes pentru afacerea ta. Mulţi confundă marketingul cu promovarea, cu comunicarea. Da desigur, fără să fie exclusiv comunicare, marketingul se ocupă intens de problema comunicării şi propune tot felul de soluţii: de la publicitate, promovarea vânzărilor, merchandising, relaţii publice si vânzări, la site-uri de internet, telefoane şi centre de contact şi relaţii cu clienţii, comunicare directă, reunirea clienţilor în cluburi şi forumuri, adresarea de oferte personalizate, ţinerea lor aproape şa.

Cunoaştere

Cea mai importantă funcţie a marketingului este cea de cunoaştere. Cunoaşterea stă la baza tuturor acţiunilor pe care le fac managerii în general şi managerii de marketing în special. Dar ce cunoaştere îţi oferă marketingul? A afacerii tale, a produselor pe care le vinzi, a tehnologiilor care stau la baza produselor şi vânzării lor, a pieţei, a clienţilor, a concurenţei, a procesului de vânzare, a mediului de afaceri în cadrul căruia lucrezi, a viitorului, a prezentului şi a trecutului, a modului de lucru al tău şi al altora, a activităţilor pe care le desfăşori şi a rezultatelor lor, a organizării firmei tale, a nevoilor dorinţelor şi cererii oamenilor importanţi pentru afacerea ta- clienţi, angajaţi, parteneri etc. Marketingul îţi arată oportunităţile şi te fereşte de ameninţări. Toate acestea prin cunoaştere.

Echilibru

Marketingul îti oferă echilibru: între interesul firmei şi interesul clientului, între investiţii şi cheltuieli, între produs şi piaţă, între resurse şi obiective, între angajaţi şi clienţi, între valorificarea oportunităţilor şi greşelile pe care le-ai putea face. Marketingul îţi oferă indicatorii de măsurare a eficienţei acţiunilor şi cheltuielilor pe care le faci, îţi arată cum să nu iroseşti banii sau resursele pe care le ai.

Oameni

Marketingul te ajută să identifici oamenii cei mai importanţi pentru afacerea ta. Prin aceasta marketingul recunoaşte că o afacere se bazează pe oameni şi pentru a avea succes trebuie să ştii cum să tratezi oamenii care te ajută să obţii succesul. Cele mai importante categorii de oameni de care se ocupă marketingul sunt: clienţii, prietenii şi influenţatorii clienţilor (cei care determină deciziile de cumpărare ale clienţilor), angajaţii, managerii, vânzătorii, intermediarii şi partenerii de afaceri, consultanţi, bancheri, verficatori şi controlori. Există o regulă generală a afacerilor: că 20 % dintre toţi oamenii determină 80% din rezultatul afacerii. Marketingul te ajută să îi identifici pe cei 20% şi să îi tratezi bine, să îi ţii aproape, să te împrieteneşti cu ei.

Piaţă

Piaţa este scena afacerii tale. Pe scenă poţi să fii un actor de mâna întâi sau un figurant, imitator ori un simplu aplaudac. O altă abordare a pieţei este că ea este un lac mare în care înoată tot felul de peşti: mari sau mici, unii sunt răpitori!!!, mai există câte o momeală înfită într-un cârlig şi trebuie să fii foarte atent să nu pici în vreo plasă. Marketingul îţi arată ce conţine piaţa, îţi arată care sunt principiile după care funcţionează pieţele, te ajută cum să eviţi capcanele şi să devii lider de piaţă.

Valoare

Marketingul te ajută să acumulezi, să ai şi să distribui valoare. Valoarea se vede în primul rând în oameni, apoi în acţiunile oamenilor, în ceea ce ştiu, ceea ce fac, ceea ce au, ceea ce cred, ceea ce vor, în modul în care se raportează la ei şi la cei din jurul lor, indiferent dacă sunt angajaţi sau manageri ori clienţi sau parteneri. Mai departe, valoarea se vede în produse, în calitatea ofertei, a vânzării, în relaţiile cu clienţii înainte, în timpul şi chiar la mult timp după încheierea vânzării.

Vânzări

Cel mai clar efect al marketingului se vede în vânzări. Vânzările sunt considerate atât o premisă cât şi o consecinţă a marketingului. Unii manageri consideră că vânzările sunt mai importante decât marketingul fără să înţeleagă ce este marketingul, de fapt. Eu vă invit să consideraţi vânzarea ca o acţiune, făcută cu costuri şi eforturi ce pot fi minimizate dacă marketingul îşi face bine treaba. O definiţie a marketingului care îmi place mult este că el creează condiţiile în care produsul se vinde singur. În aceste condiţii clienţii fac coadă şi „se bat” să ajungă să cumpere produsul.

Viitor

Marketingul ajută afacerea ta să aibe viitor. Planificarea de marketing este soluţia pe care o ai pentru a crea viitorul firmei tale, a afacerii tale, a succesului tău pe piaţă, este legătura firmei tale cu viitorul. Marketingul te ajută să faci strategii şi planuri, să îţi aloci resursele în concordanţă cu obiectivele, să ştii astăzi ce se va întâmpla mâine, să ai pregătit un plan de activităţi pentru a valorifica oportunităţile viitoare.

Zece motive ca să faci marketing

Dacă eşti întreprinzător şi vrei să ai bani, notorietate şi succes cu afacerea ta, gândeşte-te la marketing ca la o soluţie de forţă pentru multe din problemele pe care le ai. Iată aici zece motive pentru a face marketing:

duminică, 23 martie 2008

Cum să expui lucruri interesante în Management şi Marketing

La una din sesiunile de comunicări la care am participat, am observat că expunerile participanţilor la secţiunea de Management şi Marketing erau foarte PLICTISITOARE.
Oare de ce?

Am fost atent la ce expuneau participanţii. Iată ce am observat:

Expunerile în management vizează :

  • concepte
  • situaţii
  • probleme
  • soluţii
  • întrebări
  • răspunsuri
  • condiţii
  • contexte
  • conjuncturi
  • relaţii
  • sisteme
  • acţiuni / sarcini
  • dimensiuni
  • principii, valori
  • resurse: obiecte, persoane, bani, informaţii, timp
  • momente de timp: trecut, prezent, viitor
într-un cuvânt, ABSTRACTIZĂRI. Ori, abstractizările sunt plictisitoare.
Oamenii sunt la început atenţi, apoi încep să picotească şi devin absenţi. Cei care vorbesc şi-au pierdut de mult auditoriul dar nu întotdeauna îşi dau seama.
Din când în când, însă, cei din sală tresar. Au auzit ceva ce le-a stârnit interesul. Ce să fie oare? M-am concentrat să identific elementele care „agaţă” atenţia persoanelor care ascultă. Le voi folosi în expunerile mele, atât în faţă auditoriului adormit cât şi în faţa studenţilor.

Elementele care trezesc atenţia

Persoanele

Oamenii sunt atenţi în primul rând la persoanele celor de faţă. Propria persoană îi interesează cel mai mult. Apoi cel care vorbeşte, apoi persoanele apropiate. Undeva mai la urmă vin persoanele din istorie. Cred că dacă aş auzi de Ceauşescu m-aş intriga: „Ce caută Ceaşca aici?” Burebista, însă m-ar lăsa rece, e mort de mult.

Obiectele fizice, concrete

Am observat că folosirea unui obiect concentrează atenţia participanţilor. Ei sunt atraşi mai ales de folosirea unor obiecte simbol, cele care încarcă cu semnificaţii noi situaţiile existente. Obiectele au asociate simboluri, valori, proprietăţi. Oamenii sunt atenţi la aceste lucruri.

Acţiunile

Acţiunile făcute de alţii îi mobilizează pe cei care le ascultă. Cineva vrea să facă o schimbare, vrea să determine un progres, vrea să atingă nişte obiective ambiţioase. Ambiţia acţiunilor îi stârneşte pe participanţi.

Rezultate ale acţiunilor

Toţi oamenii apreciază rezultatele. Şi în viaţa şi comunicare publică se valorizează rezultatele. Dacă rezultatele finale se compară cu stările iniţiale iar participanţii realizează „ce a fost şi ce a ajuns să fie”, atenţia lor va fi atrasă...

Procesul de prezentare, de expunere

Dacă expunerea este inedită, spectaculoasă, sub formă de spectacol, show, cu elemente de nou, oamenii vor fi atenţi la ceea ce spun vorbitorii.
Am dezvoltat, înclusiv în expunerile mele în faţa studenţilor, câteva CONTRASTE. Contrastele determină sporirea atenţiei:
  • contrastul de ton- vorbesc cu voce şoptită, după care, brusc ridic vocea, strig tare. Studenţii se sperie, după care încep să râdă...I-am trezit!
  • contraste de concepte. Mă străduiesc să asociez concepte care sunt contrastante atunci când explic. De exemplu, în realizarea funcţiei de repartiţiea finantelor publice, statul este un haiduc- ia de la bogaţi şi le dă la săraci!
  • contrastele de context. Un participant la o sesiune de comunicări ştiinţifice care cântă s-ar afla într-un vădit contrast de context- nimeni nu se aşteaptă la o sesiune de comunicări ca prezentarea unei lucrări de management sau marketing să fie cântată ci vorbită.
  • Contrastele de culori...Ştiu de la desen din clasa a opta (atunci era să rămân corigent la desen!!!) că o culoare este pusă în valoare în contrast cu altă culoare. Când fac prezentări în Power Point mă străduiesc să creez contraste de culori, pe slide-uri.
  • Contrastele de limbaj. Uneori folosesc un limbaj colorat, cu cuvinte mai puţin obişnuite sau vehiculate în limbajul comun pentru ca să trezesc atenţia vorbitorilor. Ştiu că risc să nu le înţeleagă, dar chiar şi aşa- în loc sănu înţeleagă un englezism prost tradus mai bine să nu înţeleagă un cuvânt arhaic, neaoş, rar sau niciodată întâlnit.

Bani

Atenţia economiştilor este magistral atrasă când aud de sume de bani. Este ca o muzică- gândilă în mod plăcut urechile.
Referirea unui participant la sume de bani (de exemplu, 80 de milioane de euro, 9 milioane de euro de cheltuit pe zi, 100 de miliarde de euro PIB etc) poate să facă minuni şi să trezească acele conştiinţe adormite şi amorţite.
Da, aşa este! În general, oamenilor le place să se vorbească despre ei sau despre lucrurile care lor le plac. Atunci ciulesc urechile, salivează precum căţeluşul lui Pavlov şi se mobilizează cognitiv!

Cinci elemente de identificare a lucrărilor scrise la examen

Identitatea studentului

Adică numele, aşa după cum apare el scris în catalog. Câteva observaţii:

  1. profesorului îi este foarte util dacă numele este scris citeţ, lizibil, începând cu numele de familie, numele de căsătorie în paranteză şi toate prenumele.
  2. din motive de ordoionare alfabetică şi neesitatea de a găsi uşor numele studentului în catalog, este recomandat ca pe lucrările scrise studenţii să înceapă numele cu numele de familie.

Elemente de calificare a studentului

Specializarea, anul, forma de învăţământ

Denumirea examenului

Sunt situaţii când în aceeaşi sală sau în aceeaşi dată, profesorii dau mai multe examene cu mai multe serii de studenţi. Este important să se scrie numele examenului. Acesta este şi un test menit să verifice studenţii dacă ştiu la ce disciplină au examen şi care este numele corect al disciplinei.

Elementele de context

Data, ora, sala

Numărul de ordine a studentului în sală

Acesta serveşte la identificare studentului în cadrul sălii şi la ordonarea ulterioară a lucrărilor. În plus, este un element identificator al lucrării în cazul în care profesorul are nevoie să caute lucrarea vreunui student.

sâmbătă, 22 martie 2008

Manageri, management

Considerăm că managementul este o valoare socială şi culturală majoră a unei societăţi care, dacă e larg răspândită şi bine folosită, determină valori sociale şi economice reale, duce la bunăstare şi mulţumiri sociale şi personale, la bine şi frumos, la etică, civilizaţie şi progres. Apreciem că în România, în momentul de faţă există o mare nevoie de management de bună calitate.

Există o idee preconcepută şi greşită după care managementul nu ar fi accesibil decât unor persoane superinstruite, hiperinteligente sau extrem de eficiente. De fapt, aproape oricine este implicat zilnic în management de înalt nivel. Orice persoană în stare să spele, să îmbrace, să hrănească, să trimită la şcoală trei copii şi, pe deasupra, să mai şi ajungă la timp la slujbă, deşi trebuie să se bazeze pe transportul în comun, este un manager extraordinar. Orice persoană capabilă să plănuiască şi să pregătească o cină pentru douăsprezece persoane este aptă pentru îndeplinirea unor sarcini administrative complexe. Oricine reuşeşte să supravieţuiască numai din venituri este un manager financiar. Oamenii au, pur şi simplu, nevoie de încredere în sine pentru a folosi aceste aptitudini în situaţii noi.

Definiţia elementară a managementului presupune utilizarea cu maximă eficienţă a resurselor unei organizaţii, în vederea atingerii unor obiective date.

Managerii
Ce sunt managerii?
Ce fac managerii?
Ce ştiu managerii?
Cum gândesc managerii?
Ce caracteristici au managerii?
Unde poţi fi manager?

Moduri de abordare a managementului:
1. Ca disciplină teoretică (să vedem ce scrie în cursurile de management)
2. Ca activitate a unor persoane care se află în diverse roluri sau poziţii sociale (să vedem ce fac nişte manageri)
3. Ca ştiinţă (care sunt cele mai noi teorii şi descoperiri în domeniu)

Manageri, management

Considerăm că managementul este o valoare socială şi culturală majoră a unei societăţi care, dacă e larg răspândită şi bine folosită, determină valori sociale şi economice reale, duce la bunăstare şi mulţumiri sociale şi personale, la bine şi frumos, la etică, civilizaţie şi progres. Apreciem că în România, în momentul de faţă există o mare nevoie de management de bună calitate.

Există o idee preconcepută şi greşită după care managementul nu ar fi accesibil decât unor persoane superinstruite, hiperinteligente sau extrem de eficiente. De fapt, aproape oricine este implicat zilnic în management de înalt nivel. Orice persoană în stare să spele, să îmbrace, să hrănească, să trimită la şcoală trei copii şi, pe deasupra, să mai şi ajungă la timp la slujbă, deşi trebuie să se bazeze pe transportul în comun, este un manager extraordinar. Orice persoană capabilă să plănuiască şi să pregătească o cină pentru douăsprezece persoane este aptă pentru îndeplinirea unor sarcini administrative complexe. Oricine reuşeşte să supravieţuiască numai din venituri este un manager financiar. Oamenii au, pur şi simplu, nevoie de încredere în sine pentru a folosi aceste aptitudini în situaţii noi.

Definiţia elementară a managementului presupune utilizarea cu maximă eficienţă a resurselor unei organizaţii, în vederea atingerii unor obiective date.

Managerii
Ce sunt managerii?
Ce fac managerii?
Ce ştiu managerii?
Cum gândesc managerii?
Ce caracteristici au managerii?
Unde poţi fi manager?

Moduri de abordare a managementului:
1. Ca disciplină teoretică (să vedem ce scrie în cursurile de management)
2. Ca activitate a unor persoane care se află în diverse roluri sau poziţii sociale (să vedem ce fac nişte manageri)
3. Ca ştiinţă (care sunt cele mai noi teorii şi descoperiri în domeniu)

vineri, 21 martie 2008

Ce exprimă nota la examen?

Nota la examen exprimă:

1. Evaluarea nivelului cunostintelor, la un moment dat, asa cum este el perceput de catre profesor.
Momentul ales pentru evaluare trebuie sa fie convenit de catre profesor cu studentii. In general, examenele au loc in sesiune, care este sezon dedicat de evaluare.

Se poate intampla ca la acel moment studentul sa nu fie in masura sa isi etaleze cunostintele in cel mai clar mod cu putinta. Contextul examenului este potrivit pentru unii si nepotrivit pentru altii. In plus, studentul poate sa fie emotiv, emotionat, obosit, stresat, terorizat de profesor, fara chef sau tragere de inima. Se poate ca studentul sa aiba dificultati personale si sa nu fie in masura sa arate bine ceea ce stie bine.

Perceperea nivelului cunostintelor de catre profesor este, de asemenea, subiectiva si tine de experienta si priceperea profesorului.

2. Element de comparatie - competitie intre studentiComparatia poate fi facuta de catre profesor sau de catre diverse parti din exterior. Astfel, un student cu nota 9 este mai bun decat un student cu nota 8.

Atunci cand comparatia este facuta de catre studentii insisi, se poate porni de la ipoteza ca studentii concureaza intre ei. Concurenta in cadrul grupului este un element important care ajuta performanta superioara a membrilor grupului. Straduinta de a fi mai bun decat ceilalti este apreciata de catre profesori si considerata indeobste ca un element pozitiv.

3. Cadou pe care profesorul il poate oferi unuia sau mai multor studenti.
Uneori, profesorii pot da note care nu evalueaza cunostintele studentilor. Ei au puterea sa dea orice nota doresc unui student. Unii studenti stiu ca profesorul poate sa dea cadouri si incearca sa il influenteze prin diverse mijloace sa le dea aceste note: rugaminti, spagi, contraservicii, interventii facute de diverse persoane apropiate profesorului etc.

4. Un instrument de incurajare sau de pedeapsa
Nota este si un instrument motivational important de care profesorii buni tin cont atunci cand o acorda. O nota mai mare decat nivelul efectiv al cunostintelor poate sa constituie pentru student o incurajare, un imbold pentru ca sa invete mai mult in viitor. Studentul realizeaza cu surprindere ca "se poate!", ca dracul nu este atat de negru si faptul ca profesorul il incurajeaza sa fie mai bun il poate motiva ca sa fie, intr-adevar mai bun.

In alte situatii nota mica pe care profesorul o da studentului, sau mai mica decat a altor colegi arata faptul ca profesorul il pedepseste pe acel student pentru ceva. Profesorii buni comunica motivele pedespei si semnificatia notei, asa incat studentii sa inteleaga ca pedeapsa nu este subiectiva, nu tine de bunul plac al profesorului si ca ea marcheaza o carenta, o lipsa, o neimplinire, o culpa a sa.

5. Atunci cand disciplina este la alegere, nota este marca distinctiva a profesorului. Profesorul este apreciat de catre studenti dupa ce note da! Un profesor care da note mari este apreciat mai bine decat un alt profesor care da note mai mici. Astfel, nota poate fi folosita drept un element de marketing personal al profesorului. Iarasi, marketingul personal trebuie sa fie insotit de responsabilitatea personal, profesionala si didactica.

sâmbătă, 15 martie 2008

Ia-ţi practica în serios!

Practica este una din disciplinele obligatorii din planul de învăţământ care presupune că studentul îşi desfăşoară un program de pregătire de minim 90 de ore (3 săptămâni x 5 zile lucrătoare pe săptămână x 6 ore pe zi) într-o unitate economică, într-o organizaţie sau instituţie. În perioada practicii, studentul desfăşoară activităţi specifice şi îşi face temele pentru şcoală.

Activităţile specifice pe care le desfăşoară ţin de specificul activităţii organizaţiei şi de compartimentul, departamentul, funcţia sau biroul în care este repartizat studentul. În plus ţin de ceea ce îl interesează pe student.
La practică, studentul nu îl are pe profesor în spate şi trebuie să lucreze de unul singur. Trebuie să îşi completeze dosarul de practică şi raportul de activitate şi în acelaşi timp să dobândească noi cunoştinţe, să observe cum se aplică în practică elementele teoretice pe care el le-a studiat în facultate, să cunoască oameni noi etc.
Am alcătuit mai jos câteva elemente pe care studentul ar fi bine să le aibă în vedere în legătură cu practica sa:

Nu pierde oportunitatea să faci practică

Practica este o oportunitate de a vedea pe viu cum arată unităţile economice pe dinăuntru, de a vedea oameni la treabă, de a observa ce pricepuţi sau ce nepricepuţi sunt cei care lucrează (angajaţii) şi a răspunde la întrebarea: „Ce trebuie să ştiu eu pentru a fi calificat să lucrez în această organizaţie?”.

Provoacă discuţii personale cu oamenii din firmă

Prin practică studentul trebuie să „intre” în firme, să pună întrebări pentru a afla de ce este interesat (cel puţin pentru a părea interesat!!!), a vedea ce dificultăţi întâmpină angajaţii, dacă sunt mulţumiţi de munca lor, de plata lor, de relaţia cu şefii, de relaţia cu colegii.
Eu îţi sugerez să să îi întrebi pe cei pe care îi întâlneşti ce ar face ei dacă ar fi studenţi, adică ce cred ei că ar trebui să faci tu ca student, acum.

Fă practică la firmele la care ţi-ar place să lucrezi

Eu am găsit un termen pentru a caracteriza firmele care nu sunt atractive pentru viitorul loc de muncă: NECÂŞTIGĂTOARE! Ca la loz în plic. Lasă firmele necâştigătoare în pace- ele sunt în derivă iar cauzele nu te interesează pe tine acum.
Dacă nu eşti sigur că ţi-ar place să lucrezi la acea firmă este suficient să observi cum se comportă oamenii în acea organizaţie. Stau cumva cu haina pe ei la cinci fără cinci când se termină programul uitându-se la ceas pentru ca la cinci fix să o zbughească pe uşă? Atunci este rău. Nu ai ce sa inveti dintr-o unitate in care oamenii abia asteapta sa plece acasa.
Este bine să consideri că peste un an vei lucra în acea firmă. Această consideraţie te ajută la practică, vei şti mai bine ce te interesează, ce informaţii să culegi. Gândeşte-te la perioada de practică ca fiind ocazia de a vedea pe dinăuntru pe angajatorul tău preferat. Nu vei mai avea această ocazie de acum înainte.

Toate firmele bune caută oameni buni

Dacă eşti bun, atunci ar trebui să îţi alegi tu firma. Porneste de la premisa că eşti bun. Nu ai cum să greseşti. Poţi face ca această premisă să fie realitate. De tine depinde.
Încă ceva: dacă firma te-a acceptat să faci practică (internship) atunci are tot interesul să îşi aducă oameni buni. Înseamnă că te caută. Şo pe ea!

Ia-ţi practica în serios!

Practica este una din disciplinele obligatorii din planul de învăţământ care presupune că studentul îşi desfăşoară un program de pregătire de minim 90 de ore (3 săptămâni x 5 zile lucrătoare pe săptămână x 6 ore pe zi) într-o unitate economică, într-o organizaţie sau instituţie. În perioada practicii, studentul desfăşoară activităţi specifice şi îşi face temele pentru şcoală.

luni, 10 martie 2008

Regulile pentru prezentarea la examene


Veniţi la examen!

Prima condiţie pentru ca să îţi treci examenul este să vii la examen.

Invăţaţi ca să ştiţi!

Mai trebuie şi să învăţaţi pentru ca să luaţi examenul. Pardon, trebuie să ştiţi. De fapt, chiar, nici măcar nu trebuie să învăţaţi, important este să ştiţi! Dacă puteţi să ştiţi fără să învăţaţi, atunci poftiţi. Curaj!

Scrieţi!

Dacă nu scrii, nu am de unde să-mi dau seama cât şi ce ştii. Deci, bagă mare: scrie!

Pe foaia de examen

E obligatoriu să scrieţi cinci lucruri importante:

Numele şi prenumele

Pentru ca profesorul să poată identifica lucrarea, este important ca studentul să îşi scrie numele şi prenumele complet, aşa cum apare el în catalog. Doamnele, sau cei care şi-au schimbat numele prin căsătorie, îşi vor pune numele de fată (sau de fecior) la început, urmând ca numele soţului (sau soţiei) să îl pună în paranteză.

Specializarea şi anul

Adica programul de studii la care studentul e înscris. Nu uitaţi şi anul de studii.

Data

Acelaşi examen poate fi dat cu mai multe specializări în diferite zile şi date. Este important să scrieţi data calendaristică pe lucrare. Pe orice hârtie importantă pe care o semnaţi vreodată este importantă data.

Cum se numeşte disciplina

Studenţii nu se gândesc că în geanta mea se amestecă lucrări de la mai multe discipline şi că este important să scrie cum se numeşte diciplina la care dau examen. Aceasta poate fi şi un test ascuns: cine nu ştie cum se numeşte disciplina la care dă examen, ce caută în sală?

Numărul de ordine

Mai nou, fiecare student trebuie să îşi înscrie pe prima pagină, sus, în mijloc, numărul de ordine al lucrării şi să îl încercuiască (pentru a nu se confunda cu nota). Aceasta serveşte profesorului pentru a vedea cine ce poziţie are în sala de examen şi, dacă aranjarea în bănci s-a făcut după catalog, să ştie cum este ordinea înscrierii lucrărilor în catalog.

Regulile pentru prezentarea la examene

Veniţi la examen!

Prima condiţie pentru ca să îţi treci examenul este să vii la examen.

Invăţaţi ca să ştiţi!

Mai trebuie şi să învăţaţi pentru ca să luaţi examenul. Pardon, trebuie să ştiţi. De fapt, chiar, nici măcar nu trebuie să învăţaţi, important este să ştiţi! Dacă puteţi să ştiţi fără să învăţaţi, atunci poftiţi. Curaj!

Scrieţi!

Dacă nu scrii, nu am de unde să-mi dau seama cât şi ce ştii. Deci, bagă mare: scrie!

Pe foaia de examen

E obligatoriu să scrieţi cinci lucruri importante:

Numele şi prenumele

Pentru ca profesorul să poată identifica lucrarea, este important ca studentul să îşi scrie numele şi prenumele complet, aşa cum apare el în catalog. Doamnele, sau cei care şi-au schimbat numele prin căsătorie, îşi vor pune numele de fată (sau de fecior) la început, urmând ca numele soţului (sau soţiei) să îl pună în paranteză.

Specializarea şi anul

Adica programul de studii la care studentul e înscris. Nu uitaţi şi anul de studii.

Data

Acelaşi examen poate fi dat cu mai multe specializări în diferite zile şi date. Este important să scrieţi data calendaristică pe lucrare. Pe orice hârtie importantă pe care o semnaţi vreodată este importantă data.

Cum se numeşte disciplina

Studenţii nu se gândesc că în geanta mea se amestecă lucrări de la mai multe discipline şi că este important să scrie cum se numeşte diciplina la care dau examen. Aceasta poate fi şi un test ascuns: cine nu ştie cum se numeşte disciplina la care dă examen, ce caută în sală?

Numărul de ordine

Mai nou, fiecare student trebuie să îşi înscrie pe prima pagină, sus, în mijloc, numărul de ordine al lucrării şi să îl încercuiască (pentru a nu se confunda cu nota). Aceasta serveşte profesorului pentru a vedea cine ce poziţie are în sala de examen şi, dacă aranjarea în bănci s-a făcut după catalog, să ştie cum este ordinea înscrierii lucrărilor în catalog.

O greşeală structurală în planurile de marketing

Este că studenţii s-au mărginit să descrie stări de fapt, fără să identifice şi descrie acţiuni sau procese de modificare, îmbunătăţire sau schimbare a stării negative.

Prin planul de marketing studenţilor li se cere să aibă o orientare managerială, să gândească din mai multe puncte de vedere, pe mai multe dimensiuni, să aibe o predispoziţie pentru acţiune.

Planul de marketing trebuie să dea răspuns la câteva întrebări importante:

  1. Cine?
  2. ce face?
  3. ce vrea să facă
  4. cu ce efecte?
  5. cu ce costuri?
  6. când / până când?
  7. cine participă la acţiune?
  8. cine este responsabil?
  9. cine controlează?
  10. cine beneficiază de rezultatele acţiunilor?

O greşeală structurală în planurile de marketing

Este că studenţii s-au mărginit să descrie stări de fapt, fără să identifice şi descrie acţiuni sau procese de modificare, îmbunătăţire sau schimbare a stării negative.

Prin planul de marketing studenţilor li se cere să aibă o orientare managerială, să gândească din mai multe puncte de vedere, pe mai multe dimensiuni, să aibe o predispoziţie pentru acţiune.

Planul de marketing trebuie să dea răspuns la câteva întrebări importante:

  1. Cine?
  2. ce face?
  3. ce vrea să facă
  4. cu ce efecte?
  5. cu ce costuri?
  6. când / până când?
  7. cine participă la acţiune?
  8. cine este responsabil?
  9. cine controlează?
  10. cine beneficiază de rezultatele acţiunilor?

duminică, 9 martie 2008

La ce sunt buni absolvenţii?

Sunt o piaţă. Viitorii masteranzi se aleg şi dintre absolvenţii noştri.

Sunt un suport de prijin în relaţiile de parteneriat cu mediul de afaceri şi cu mediul instituţional organizaţional pe care noi afirmăm că îi deservim

Sunt o sursă de feed back pentru instituţie. Ei ar putea să ne dea răspuns la întrebarea: Ce din ce le-am oferit noi ca ofertă educaţională le-a folosit şi ce nu?

vineri, 7 martie 2008

O nouă abordare a vânzării

Vânzarea înseamnă influenţă

Specialiştii afirmă că, atunci când un om comunică, el vinde dorinţe, păreri, calităţile pe care le are, folosindu-le ca mijloace de influenţă, aşa după cum vânzătorii profesionişti îşi abordează procesul şi folosesc tehnicile de vânzare.
Cumpărătorul însuşi este angrenat în procesul de vânzare, el îşi „vinde” banii pe produsele sau serviciile de care are nevoie şi caută să primească în schimbul lor beneficii cât mai mari.
Adevărata consacrare şi punere în valoare a oricărui vânzător se va produce pe piaţă, în faţa clienţlor, „în groapa cu lei”. Persoane cu o vastă experienţă în instruirea agenţilor de vânzări consideră că nu ajungi să înţelegi ce este vânzarea decât după ce ai primit o sută de răspunsuri negative de la clienţi.

Vânzătorul are mai multe întrebări

Specialiştii experimentaţi spun că, înainte de a ne gandi cum sa abordeze clientul, e important ca viitorul vânzător să îşi pună nişte întrebări: Ce gândeşte despre sine, ca vânzător? Ce consideră că este un vânzător? Ce gândeşte el, sincer, despre produsul pe care i-l propune clientului? Oare clientul ar face o afacere, ar fi câştigat dacă ar cumpăra? Sau se gândeşte „sper să nu-şi dea seama că este înşelat”? De ce fac vânzătorii ceea ce fac? Ce vând ei, cu adevărat? Care este părerea vânzătorului despre client? Ce întrebări să îşi pună vânzătorul înainte de a se înfăţişa la o întâlnire de vânzări?

Regula 80/20

Vânzătorii de elită îşi petrec numai 20% din timpul lor în relaţii sau întâlniri cu clienţii. Restul de 80% din timp şi-l petrec pentru a îmbunătăţi, lucrurile, pentru a pregăti vânzarea, pentru a reflecta la ceea ce ar trebui să facă şi la ceea ce ar trebui să nu facă, pentru a studia piaţa, clienţii, a face prospectarea, a urmări cum se descurcă vechii clienţi cu produsul lor, a studia etc.

La ce e bună vânzarea pentru vânzător?

Vânzarea este esenta economiei, dar e mult mai mult decât atât. E una din căile pe care oamenii o au pentru a îşi îmbunătăţi vieţile, de a îşi îndeplini dorinţele, de a creşte personal şi profesional. Pentru un vânzător, a fi profesionist înseamnă o mare responsabilitate, atât pentru clienţi, colegi, concurenţi etc.

Puterea vânzătorului trebuie folosită responsabil

În timp, tehnicile de vânzare şi experienţa folosirii lor oferă vânzătorului putere. Această putere trebuie folosită responsabil şi etic. Atitudinea vânzătorului trebuie să fie determinată de principiul win-win, sau, mai degrabă, toată lumea câştigă. Vânzătorului i se cere să aibă grijă de client, să fie prietenos şi să îl sfătuiască profesionist. Astfel vânzările vor deveni din ce în ce mai uşoare iar câştigurile şi satisfacţie realizării lor vor creşte şi ele.

O nouă abordare a vânzării

Vânzarea înseamnă influenţă

Specialiştii afirmă că, atunci când un om comunică, el vinde dorinţe, păreri, calităţile pe care le are, folosindu-le ca mijloace de influenţă, aşa după cum vânzătorii profesionişti îşi abordează procesul şi folosesc tehnicile de vânzare.

marți, 4 martie 2008

Zece roluri ale mele ca profesor

Manager

Eu definesc managementul prin priceperea de a îndeplini obiective ale organizaţiei din care fac parte prin intermediul oamenilor cu care lucrez.

Eu lucrez în primul rând cu studenţi. În al doilea rând cu colegii mei, profesorii. În al treilea rând cu cei cu care mâ întâlnesc pe stradă sau aiurea şi care îmi solicită să trec examenul pe câte un rătăcit. Da, trebuie să găsesc soluţii pentru toţi. Ştiu desigur că problemele mele nu sunt atât de mari. Alţii, de pildă onor ministrul, are probleme mult mai mari ca ale mele.

Mentor

Am citit de curând o carte „Calitatea de mentor. Cum să îţi investeşti viaţa în alţii” de Tim Elmore (Oradea, Life, 2002) în care m-am lămurit ce înseamnă să fii mentor. Adică îndrumător. Citez: „Îndrumarea este o experienţă relaţională prin care o persoană împuterniceşte o altă persoană, împărtăşind cu aceasta resursele pe care i le-a dat Dumnezeu”. Mi-a plăcut definiţia şi am adoptat-o. Cred că e clar pentru toţi că ce fac eu ca mentor nu se confundă cu îndrumarea studenţilor de la Marketing din anul IV.

Lider

Ca mentor trag după mine oameni, individual. Ca lideri trag după mine un grup, o grupă. Pe studenţi trebuie să îi gestionez atât individual cât şi ca grup.

Comunicator

Am mai multe canale de comunicare pe care le gestionez: direct, la clasă, în sala de seminar, în amfiteatru etc apoi pe mail direct, pe grupul de discuţii, pe blog, pe platforma virtuală şa.

Om de ştiinţă

Îmi este greu să înţeleg de ce în fişa de evaluare personală ca şi cadru didactic mă evaulează după producţiile mele ştiinţifice, lucrări publicate în reviste ISI, brevete etc. Mi-e clar că ceea ce fac în fiecare zi este duşmanul activităţii ştiinţifice. Mai bine m-ar evalua după câţi bani sunt în stare să fac ca antreprenor, cred că studenţii mă evaluează mai degrabă după acest criteriu. Dar dacă aşa se cere, aşa fac: scriu articole şi le public în reviste cotate.

Tehnolog

Instalez proiectorul, setez laptopul, folosesc noile tehnologii didactice şi de comunicare în grup. Am o bogată experienţă în folosirea grupurilor de discuţii ca instrumente de comunicare în grup şi în gestiunea corespondenţei primită pe mail. Mă preocupă schimbarea majoră pe care folosirea tehnologiilor o determină asupra evoluţiei procesului de învăţământ şi de distribuire a cunoaşterii.

Metodolog

Am transmis adesea studenţilor răspunsuri la întrebări care începeau cu „Cum să...?”.

Membru al organizaţiei

Organizaţia din care fac parte este una interesantă, ea se ocupă cu transmiterea cunoaşterii. Cu toate acestea, am văzut şi alte organizaţii care nu erau specializate pe acest obiectiv şi în care cunoaşterea se transmitea mai bine, mai eficient. Am mai văzut şefi, orgolii, frustrări, rezistenţă la schimbare, prostii şi proşti, hoţii şi hoţi cât încape, toate păcatele unei instituţii bugetare în care oamenii nu au frică de Dumnezeu şi irosesc resurse. Ca membru al organizaţiei mă preocupă cine, ce, cu ce rezultat, cu cine, în ce context, ce vrea, ce ştie, ce poate, cine cu cine ţine... etc

Autor de cărţi

Mai nou vreau să scriu cărţi. Cu ISBN. Incă nu am scris nici una, dar ele sunt pe ţeavă.

Evaluator

Cel mai greu lucru. Responsabilitatea o simt enormă. Ca evaluator nu pot să îmi pun ochelarii de cal- până la urmă evaluarea este una din condiţiile favorizante ale învăţării şi nu o pot trata izolat. Ce evaluez eu? Lucrări scrise, prezentări orale, oameni, cunoştinţe, idei, situaţii, efort şi rezultate, studenţi calmi sau nervoşi, stăpâni pe ei sau timizi, tremurând de emoţie, fete sau băieţi, doamne sau domnişoare, interesaţi sau miserupişti, fii / fiice de doctori, patroni sau ţărani, VIP şi persoane obişnuite, destepţi şi proşti, prieteni şi duşmani, părinţi şi copii, români şi străini. Cam greu să aplic o singură măsură...Dar insist.

luni, 3 martie 2008

Cinci indicii ale faptului că Valentine’s Day este o mare prostire

Se expune la televizor

După mine, doar oamenii slabi de minte şi mediocri intelectual se iau după ce se expune la televizor. Televiziunea este o uriaşă maşină de sminitit şi înşelat, de înnămolire a sufletelor oamenilor.
O şmecherie cu imagini, o prostire intelectuală, sufletească, de conştiinţă şi de ochi. Tot ce se legitimează prin televizor este ilegitim, fals, chiar dăunător.

Generează comerţ deşănţat

Atunci când raţiunea unei sărbători este comerţul, sărbătoarea încetează şi se instaurează comerţul. VD pare a fi exact ce aşteptau cu disperare comercianţii, o ocazie care să îi determine pe oameni să facem comerţ. Ei îşi spun: Hai să cumpăraţi, hai să consumaţi". Aş spune că este o ocazie ca să ascundă ce proşti comercianţi sunt: „Hai să inventăm o ocazie ca oamenii să cumpere produsele noastre. Astfel noi nu vom mai face eforturi profesionale de vânzare (care sunt al naibii de grele)”. Şi oricum nu sunt în stare.

O falsă sărbătoare a dragostei

Dacă ar fi adevărată, sărbătoarea dragostei ar fi trăită cu responsabilitate, cu discreţie, fără excese de nici un fel. Iar atunci când dragostea ajunge să fie subiect de comerţ nu mai este dragoste, ci comerţ. Falşii propovăduitori ai dragostei VD confundă dragostea cu pupatul, scărpinatul, spălatul pe cap sau epilatul. Ceva de genul: hai să ne epilăm de VD, hai să ne scărpinăm în cap: intensifică circulaţia într-o zonă care este în avansat proces de amoţeală. Hai să nu lăsăm să ne amorţească scalpul de tot!!! În realitatea VD este opusul dragostei, este frivolitate, bucuria momentului, frecţia la piciorul de lemn a celor care nu au ştiut niciodată ce înseamnă săritura în lungime.

Este de import

VD este altoită pe spiritul populaţiei la fel ca McDonalds, Coca Cola, inima Maggi, ambalajele din plastic şi pungile de lapte. (cel mai tare îmi plac alea care se opresc între ramurile copacilor atunci când le bate vântul). Cred că noi românii avem o sensibilitate pronunţată la sărbătorile gen Halloween, VD, pijama party şi alegerile prezidenţiale.

Prinde la fraieri

De vreme ce pe toate canalele media, televiziune, presă, jurnalişti respectabili, oameni politici, firme şi înşelători de meserie deghizaţi în comercianţi vorbesc despre VD şi fac oferte care de care mai mirobolante, de fraieri nu ducem lipsă. Mustesc magazinele şi restaurantele de ei. Miasmele se ridică grele din ele.