duminică, 29 iunie 2008

Zece perspective de abordare a studiului unei pieţe

  1. Prima perspectivă de definire a pieţei să se refere la nevoile care stau la baza acesteia. Pieţele iau naştere în jurul unor nevoi.
  2. A doua perspectivă de definire a pieţei să fie cea a produsului/ grupei de produse/ produsului generic care face obiectul studiului;
  3. A treia perspectivă de definire a pieţei să fie din punct de vedere geografic;
  4. Să se analizeze piaţa din punct de vedere a aglomerărilor (Se vor evidenţia care zone geografice sunt mai aglomerate: de exemplu ariile urbane, zonele din preajma drumurilor, zone turistice, agricole, industriale etc.);
  5. Se vor evidenţia constituenţii pieţei, adică acele părţi care compun şi influenţează piaţa prodului generic. Se vor aminti astfel:
    1. Ofertanţii
    2. Clienţii, cumpărătorii, beneficiarii
    3. Prescriptorii
    4. Autorităţile
    5. Asociaţiile profesionale în domeniu
    6. Cei care fac regulile, normele, standardele, cei care le controlează etc.
  6. Se va descrie produsul (dacă este vorba despre un produs generic, se vor descrie caracteristicile unui produs reprezentativ)
    1. Definire
    2. Caracteristici de calitate
    3. Caracteristici tehnologice
    4. Standarde
  7. Se vor descrie regulile pieţei (elemente de context)
    1. Legi
    2. Reguli
    3. Norme
    4. Standarde privind produsul, producătorul, clientul, intermediarul etc
    5. Denumiri specifice şi legale
  8. Piaţa trebuie descrisă în dinamică
    1. De exemplu, dacă scade, creşte sau stagnează
    2. Ritmurile de creştere etc.
    3. Raportarea ritmului de creştere a pieţei la creşterea generală economică
    4. Diferenţieri în ritmurile de creştere pe produse;
    5. Segmente de piaţă cu creştere rapidă etc
  9. Piaţa trebuie descrisă în volum, în termeni cantitativi şi valorici, a tuturor bunurilor şi serviciilor prezente pe o piaţa determinată din punct de vedere geografic, într-o anumită perioadă de timp
  10. Piaţa trebuie descrisă având în vedere deciziile de investire a resurselor sociale la nivel macroeconomic (de exemplu, politicile guvernamentale pentru sănătate, construirea de autostrăzi, programe naţionale care creează pieţe).

Zece perspective de abordare a studiului unei pieţe

  1. Prima perspectivă de definire a pieţei să se refere la nevoile care stau la baza acesteia. Pieţele iau naştere în jurul unor nevoi.

Finalităţi ale procesului de învăţământ

Pentru licenţă

Studenţii absolvenţi ai programului de învăţământ de licenţă - 3 ani – trebuie să aibă următoarele rezultate:
  1. vocabular economic de specialitate.
  2. înţelegerea principalelor concepte economice şi de specialitate. Ar fi interesant să facem o listă cu cele mai importante concepte pe care studenţii noştri să le cunoască, să le ştie defini şi explica.
  3. cunoaşterea unor metode tehnici şi instrumente proprii domeniului de studiu. Şi astea ar trebui să fie într-o listă.

Pentru masterat profesional

Diferenţa dintre absolvenţii programului de învăţământ de licenţă şi absolvenţii de masterat să fie următoarea: studenţii de la licenţă ies calificaţi ca buni SPECIALIŞTI EXECUTANŢI în timp ce absolvenţii de masterat ies MANAGERI.
Mi se par pertinente următoarele condiţii pe care absolvenţii de masterat să le îndeplinească pentru a se apropia de calitatea de manager:
  1. absolvenţii de masterat să aibă la absolvire o experienţa complexă de lucru în mediu economic şi organizaţional autohton. Spre exemplu, atunci când se discută conceptele de „cultură organizaţională”, „structura (organigramă)”, „resurse umane” etc, aceşti absolvenţi trebuie să vadă clar la ce se referă conceptele.
  2. absolvenţii de masterat trebuie să fi văzut mai multe organizaţii. Simplul fapt că lucrează de un număr de ani într-o singură organizaţie nu mai trebuie să fie îndeajuns.
  3. absolvenţii de masterat trebuie să aibă capacitatea de a privi realitatea economică şi organizaţională autohtone din perspective diferite.
  4. absolvenţii de masterat trebuie să se fi implicat în proiecte. Participarea la proiect trebuie să fie considerată „paşaportul” studentului spre absolvirea programului de masterat şi spre absolvirea fiecărui curs de masterat. Ar fi interesant să facem o listă de proiecte în care studenţii de la masterat să fie implicaţi.
  5. elaborarea unor direcţii de cercetare. Acestea să fie urmate de colectivul de cadre didactice şi de studenţi de la masterat prin orientarea proiectelor pe aceste direcţii în aşa fel încât să genereze rezultate notabile cu care să ne lăudăm în exterior.
  6. Munca în colectiv. Mi se pare crucială pentru succesul programului de masterat, a proiectelor, a direcţiilor de cercetare a tot, toţi şi toate. Munca în colectiv este marea noastră problemă pe care trebuie să o rezolvăm. Câteva condiţii pentru a putea desfăşura munca în colectiv:
    1. Studenţii să fie prezenţi fizic la activităţile didactice. Aceasta pare o altă problemă. Rezolvarea ei o văd simplu: dacă studenţii vor înţelege că trebuie să vină vor veni. În plus, procesul de învăţământ trebuie făcut atractiv. Dictatul cursurilor nu mai atrage pe nimeni...
    2. Comunicarea între studenţi şi în afara şcolii. Eu îi încurajez să îşi facă grupuri de discuţii.
    3. Activităţi comune. Pentru a avea un colectiv este important pentru membri să aibă motive să fie împreună.

marți, 17 iunie 2008

Modalităţile de abordare a studiului managementului

şi a celorlalte discipline manageriale, printre care şi marketingul...

O primă părere
În general, atunci când abordăm o disciplină de studiu nouă, este indicat să ne formăm încă de la început o primă părere referitor la ce este ea.

Majoritatea autorilor de cărţi de management preferă să dea răspunsul la această întrebare încă din primul capitol, folosind o definiţie, sau mai multe definiţii, pe care, eventual, le clasifică şi le comentează. Desigur că o definiţie este un element teoretic valoros care exprimă într-o formă sintetică ceea ce, pe parcursul întregii cărţi autorul se va strădui să analizeze.
O definiție este însă un element de sinteză, un element rezultat al unor cristalizări conceptuale. Merită învățată așa cum este ea enunțată iar apoi merită analizată, luându-i fiecare element și analizându-i semnificațiile.
O definiţie este puternică dar nu de ajuns
Ceea ce doresc să subliniez este că a defini o disciplină prin definiţii, oricât de multe ar fi ele, nu este de ajuns. Cred că sunt necesare mai multe abordări pentru ca cineva care studiază o disciplină să înţeleagă cât este o definiţie de puternică.

Prezint în continuare studenţilor câteva din modalităţile de abordare a unei discipline manageriale. Fac aceste consideraţii pentru ca unii să îşi revadă primul capitol, cel în care definesc disciplina însăşi şi conceptele cheie ale disciplinei şi să faca eventuale îmbunătăţiri, progrese în înțelegere.
Inventarul definiţiei disciplinei
Despre asta am mai discutat deja. Bunăoară, despre marketing se spune că fiecare autor începe cu o definiţie. Odată m-am distrat şi l-am pus pe un student să adune o sută de definiţii ale marketingului. A reuşit bietul, scrâşnind din dinţi şi mormăind ceva nedefinit, printre transpiraţii şi spume la gură... despre profesori nebuni.
Etimologia cuvintelor care definesc şi populează disciplina
Uneori, sensul atribuit cuvintelor s-a schimbat în timp, pe măsură ce s-au modificat împrejurările în care aceste cuvinte s-au folosit.

Evoluția practicilor disciplinei
Pe lângă istoria cuvintelor, nu este lipsit de însemnătate să urmărim evoluţia practicilor la care disciplina face referire. Astfel, disciplina Management a evoluat pe măsură ce s-au dezvoltat şi au crescut în complexitate economiile şi societăţile din ţările capitaliste din secolele 19 şi 20 iar activitatea celor implicaţi în procesele economice s-a specializat atât de mult încât a apărut necesitatea unor manageri de profesie. Printre primii manageri pricepuţi s-au găsit câţiva care au adunat rezultatul experienţei lor de muncă, a observaţiilor nemijlocite, enunţând astfel câteva principii care stau la baza teoriilor moderne ale managementului.

Trasarea graniţei disciplinei şi eventuala înrudire cu alte discipline
Graniţele au două roluri: ele despart şi în acelaşi timp unesc disciplinele între ele. Gândindu-mă la Management mă gândesc că se înrudeşte cu următoarele discipline de studii: Marketing, Economie, Sociologie, Antropologie, Istorie, Psihologie, Drept, Contabilitate, Ergonomie, discipline tehnice, tehnologice, Statistică, Teorie militară, Desen, Pictură, Muzică, Coregrafie etc.

Studiul aprofundat al managementului ne conduce obligatoriu în zone de interes ale altor discipline, care ne obligă să folosim alte metode, tehnici şi instrumente. Învăţăm puţin câte puţin despre multe până ajungem să ştim [aproape] nimic depre toate sau [aproape] totul despre nimic.
Puncte de vedere în definirea disciplinei
Despre acestea am mai vorbit în câteva articole anterioare şi nu vreau să mă repet. Voi puncta însă nişte puncte de vedere care mă frământă şi nu mă lasă rece: ce zic prietenii- ce zic duşmanii (criticii) referitor la o disciplină, ce este în teorie – ce este în practică; ce se face – ce ar trebui să se facă în legătură cu o disciplină; ce nu este disciplina şi elementele ei componente (definirea negativă).

Modalităţile de abordare a studiului managementului

şi a celorlalte discipline manageriale, printre care şi marketingul...

O primă părere

În general, atunci când abordăm o disciplină de studiu nouă, este indicat să ne formăm încă de la început o primă părere referitor la ce este ea.

miercuri, 4 iunie 2008

Câteva tipuri de animale pe care le întâlnesc în mediul educaţional

şi le studiez cu mare atenţie. Fac de la bun început precizarea că nu mă refer doar la studenţi...

Papagali

Caracteristica principală a papagalilor pe care îi întâlnesc este că au penajul strălucitor şi foarte colorat.
Vorbesc mult, dau din aripi strigă şi fac foarte mult zgomot. De regulă imită, nefiind în stare să formuleze un mesaj original. Le plac cuştile şi uneori se izbesc de geam când vor să zboare afară.
Unii papagali sunt extrem de exotici. Mai mult, cu cât o persoană este mai exotică cu atât creşte bănuiala mea că ar fi papagal.
Am văzut şi papagali mari şi bătrâni. Ăştia au imitat o viaţă întreagă. Se zice că pot trăi chiar şi o sută de ani.

Gâşte

Gâştele umblă în cârd. Ştiu să şi înoate, dar le place doar la suprafaţa apei şi situaţiilor de tot felul. Trec prin apă şi nu se udă. Trec prin şcoală şi nu se vede. Sunt îndopate atât cu mâncare cât şi cu cursuri universitare. Nu protestează, la ce bun, oricum? Aş putea spune chiar că le place.

Găini şi cocoşi

Găinile au creierul mic şi cotcodăcesc când fac referate, planuri, studii, teze de doctorat etc. Îşi mişcă ochii şi capul cu mişcări scurte şi bruşte. Se agită când vine dihorul la ele, dar cel mai tare le plac când le fugăresc cocoşii.
În ceea ce priveşte cocoşii, sunt acele păsări care păşesc ţanţoşe, cu aparenţa unei importanţe şi a unei inteligenţe peste medie.Vin la facultate cu maşini străine şi parchează neregulamentar. Au şi ei pene colorate, şi uneori strigă în gura mare şi dau din aripi. Discreţia nu este punctul lor forte. Au lanţuri groase de aur la gât, ghiuluri, par a fi mai spălaţi, sunt tunşi scurt şi adoră manelele. Găinile îi adoră.

Vaci şi boi

Bovinele sunt animale mari şi blânde. Se simt bine în turme. Nu căuta sclipiri în ochii lor, ei nu ştiu multe, dar este ceva ce ştiu bine: drumul de la păşune până în sala lor de clasă. Extrem de calificaţi să tragă în jug. Fac facultate pentru asta, le place. Nu are rost să le explici că mai există şi alte alternative, nu te-ar înţelege, oricum.

Şoareci

Există două feluri de şoareci: şoareci de bibliotecă- specie pe cale de dispariţie şi şoareci propriu zişi, şobolani în devenire. Ăştia sunt periculoşi pentru că atunci când cresc muşcă, sar la beregată.

Pisici

Pisicile sunt şi ele de două feluri: pisici aristocrate şi mâţe afurisite. Miaună şi se pisicesc dar trebuie să bag de seamă că uneori se transformă în pantere.

Capre şi căprioare

Diferenţa dintre o capră şi o căprioară este inocenţa din priviri. Aş putea spune că este şi anul de studii: în anul întâi sunt mai multe căprioare.

Dihori

Dihorii put atât de tare că colegilor lor aproape că le pică părul din nas. Cel mai tare se feresc de ei găinile şi gâştele, ele se simt fizic ameninţate. Deşi nu par a fi proşti, fiind chiar şmecheri, tot nu realizează că un săpun sau deodorant sau un bărbierit i-ar face mai agreabili.

Bufniţe

Bufniţele privesc totul cu mare atenţie. Par a fi înţelepte. Arată cam bătrâne, oricum, chiar şi atunci când au 20 de ani. Sunt mai tăcute şi mai introvertite. Nu sunt prea prietenoase iar de frumoase, ce să mai vorbim.

Vulturi

Vulturii sunt maiestuoşi, au o viziune de ansamblu şi privesc de la mare înălţime şcoala, viaţa, facultatea, profesorii şi colegii, deopotrivă.

Castori

Castorii sunt animale extrem de inteligente care găsesc întotdeauna drumul pentru a termina facultatea. Sunt în stare să îşi facă strategie pentru asta. Ştiu să şi construiască, ştiu să înoate inclusiv în ape tulburi şi sunt în stare să facă proiecte şi organizaţii studenţeşti.

Delfini

Cei mai simpatici şi mai iubiţi. Sunt prietenoşi, inteligenţi, descurcăreţi. Sunt în stare să comunice prin limbaj, e-mail, sms, telefon şi nu fac greşeli de ortografie. Uneori îşi mai salvează şi colegii rătăciţi. Am văzut însă şi delfini care se transformă în balene şi îşi pierd din graţie.

Câteva tipuri de animale pe care le întâlnesc în mediul educaţional

şi le studiez cu mare atenţie. Fac de la bun început precizarea că nu mă refer doar la studenţi...

Papagali

Caracteristica principală a papagalilor pe care îi întâlnesc este că au penajul strălucitor şi foarte colorat.