luni, 29 decembrie 2008

Propuneri pentru realizarea Practicii studenţilor


făcute de lect. univ. dr. Dorin Coita, îndrumătorul de practica a studenţilor de la Marketing, la 15 decembrie 2008

Premise

Domnul prodecan ... a solicitat câteva propuneri în scris pentru îmbunătăţirea activităţii de practică a studenţilor.
M-am ocupat din anul 1998 de organizarea practicii studenţilor de la specializarea Marketing, uneori am fost implicat şi în organizarea practicii studenţilor de la ECTS sau Management. În srierea prezentului raport, am avut în vedere în primul rând studenţii de la specializarea Marketing.
Ataşat acestui document am mai trimis câteva documente care reprezintă sinteza experienţei mele de îndrumat studenţii în practică de până acum:
  1. Adresa de practică

  2. Acordul de practică

  3. Evaluarea notei studentului la practică

  4. Autoevaluarea studentului

  5. Formularul de evaluare făcut de responsabilul din firmă.

  6. Formular de raportare a începerii practicii

  7. Conţinutul dosarului de practică- chestionar.

Toate aceste documente eu le-am realizat. Ele reprezintă o primă etapă în organizarea practicii. Sunt conştient că trebuie primenite, îmbunătăţite, atât documentele cât şi modalitatea de efectuare a practicii studenţilor.
Până în prezent, modalitatea de desfăşurare a practicii pentru studenţii din anul II presupunea că studenţii trebuie să obţină o notă la disciplina practică, care se desfăşura la sfârşitul semestrului II, timp de trei săptămâni de la sfârşitul semestrului II, în luna mai, un număr de 90 de ore efective petrecute de student în cadrul unor unităţi de practică. Pentru a îndeplini cerinţele stabilite de cadrele didactice- coordonatori de practică, studenţii întocmeau un set de documente (dosar de practică, raport de activitate, evaluarea făcută din partea reprezentantului angajatorului, adeverinţa de practică). Evaluarea finală şi trecerea notei se făcea în cadrul unui colocviu de pratică.

Probleme

Cu companiile şi reprezentanţii companiilor

Percepţia mea de până acum arată că reprezentanţii companiilor care primeau studenţi în practică nu înţelegeau pe deplin conţinutul programelor analitice pentru practică sau reclamau că acestea nu sunt adaptate la specificul activităţii unităţii. Desigur că profesorul coordonator de practică nu are de unde să ştie ce specificităţi are activitatea unei organizaţii unde un anumit student ar putea ajunge şi, în plus, programele de practică trebuie să răspundă în mod generic tuturor caracteristicilor unei unităţi de practică. Responsabilii din unităţile de practică nu considerau că ceea ce trebuie să studieze studenţii se întâlneşte în practica firmelor lor. De exemplu, atunci când ceream studenţilor să identifice ambalajul produselor şi să îl descrie, cei din firmele de asigurări spuneau că ei nu au aşa ceva, deşi au mape şi plicuri personalizate care conţin documentele care ajung la client.
Îndrumătorii de practică din firmele sau organizaţiile cu care aveam acorduri de practică încheiate nu luau în serios acordurile de practică, acestea păreau a nu avea nici un fel de forţă juridică, îndrumătorii de practică din cadrul acestor unităţi nu îşi luau obligaţia de îndrumare a studenţilor mai în serios decât cei din cadrul organizaţiilor cu care nu aveam acorduri.
De asemenea, nu luau în serios formularele de evaluare a studenţilor, evaluând doar de formă studenţii, astfel încât în peste 95 % din cazuri studenţii erau evaluaţi ca îndeplinindu-şi în mod excelent obligaţiile de practică, ceea ce era evident, departe de realitate.
Astfel, activităţile pe care studenţii ajungeau să le facă în perioada practicii aveau prea puţină relevanţă pentru pregătirea lor efectivă pentru piaţa muncii, accentul era pus strict pe completarea documentelor de practică.
O altă problemă des întâlnită este că managerii din firmă nu au timp şi nu au disponibilitatea necesară ca să se ocupe de studenţi pentru a îi îndruma. Se înregistrau chiar situaţii în care, îndrumătorii din firme, din dorinţa de a nu fi deranjaţi de întrebările studenţilor, le puneau acestora la dispoziţie dosarele de practică ale studenţilor din anii precedenţi!!! De cele mai multe ori studenţii nu aveau acces la manageri, erau primiţi şi trataţi de vreo persoană de pe nivele manageriale inferioare. Studenţii astfel nu aveau acces la realitatea, activitatea şi specificul de muncă al managerului, ci doar la angajaţi cu rol mai degrabă operaţional.
Motivaţia unor firme care sunt dispuse să primească studenţi în practică este să se folosească de studenţi în scopul de a îşi realiza anumite activităţi rutiniere, de vânzare, de promovare. Tendinţa lor este de a face din studenţi doar agenţi de vânzări, sau doar de a le da hârtii să le arhiveze, sau doar de a îi solicita anumite activităţi care nu au legătură cu programa de practică. Studenţii sunt prea obedienţi în a face doar acele activităţi şi uită care este scopul principal al prezenţei lor în firmă. Se mărginesc în final să completeze dosarul de practică şi nu înţeleg ce legătură are programa de practică cu activităţile desfăşurate de ei, nefiind convinşi câtuşi de puţin de utilitatea practicii.

Cu studenţii

O altă modalitate de realizare a practicii care s-a dezvoltat ca alternativă la alegerea unităţilor de către studenţi a fost bazată pe faptul că Facultatea de Ştiinţe Economice, prin îndrumătorii de practică a iniţiat semnarea unor Acorduri de practică. Studenţii care nu aveau posibilitatea să fie primiţi într-o altă unitate de practică, puteau să meargă la unităţile cu care existau acordurile de practică. Am întâlni astfel situaţii în care studenţii aveau pretenţia ca Facultatea să le pună la dispoziţie unităţi pentru a face practica şi nu erau disuşi să facă nici un efort ca să caute o unitate care să îi primească în practică. Studenţii din anul II încă nu înţeleg că este concurenţă pe piaţa muncii.
La unităţile în care făceau practică mai mulţi studenţi deodată, există tendinţa de a se constitui grupul informal (bisericuţa) studenţilor, astfel ei foloseau prilejul practicii mai degrabă ca o socializare, copiau unul de la altul conţinutul dosarului de practică şi a rapoartelor de activitate.

Managementul studenţilor în perioada de practică

Concentrarea practicii studenţilor în trei săptămâni din luna mai pune o serie de probleme determinate de încărcarea cu activităţi a îndrumătorilor de practică. După cum se ştie, în acea perioadă are loc pregătirea pe ultima sută de metri a Sesiuniii de Comunicări Ştiinţifice a Facultăţii în care, în 2008, am avut peste 800 de lucrări înscrise şi peste 500 de participanţi. Ca urmare, urmărirea tuturor studenţilor prin vizite ale îndrumătorilor la locul de practică a studentului era practic imposibilă, asta nemaivorbind de studenţii care fac practică acasă, în Satu Mare sau Zalău.
Ca urmare, eu i-am implicat pe studenţi în managementul celorlalţi studenţi, practica unui dintre studenţi era să facă evidenţele şi supervizarea colegilor lor aflaţi în practică, la firme.

Evaluarea practicii

În general, evaluarea practicii era făcută mai ales în cadrul colocviului de practică. Acesta are loc în luna iunie, pe parcursul sesiunii, în cadrul unei întâlniri care durează două până la patru ore, la fel ca un examen normal. În cadrul acestui colocviu profesorul evaluator trebuie să parcurgă rapid, dosarele de practică ale studenţilor şi rapoartele de activitate, formularele de evaluare şi mai trebuie să şi pună întrebări, să evalueze complex modul de implicare a studentului în practică. Evaluarea prin colocviu cu toţi studenţii deodată nu poate surprinde fidel modul în care fiecare student au dobândit valoare prin practică. Este necesar, în opinia mea, să se dea mai mult timp evaluării.

Soluţii

Proiectul de practică

Proiectul de practicăeste o abordare instituţională integrată a practicii studenţilor şi în prezent se află în faza de concepţie. Prin acest proiect, pe care dl. prodecan îl cunoaşte, vom rezolva o serie de probleme dintre cele de mai sus.

Flexibilitate

Sunt convins că în viitor vom avea multe solicitări ale companiilor de a lucra cu studenţii noştri. Trebuie să croim programul de practică în mod flexibil, pentru a nu limita studenţii ca să facă practica în alte ţări, în alte domenii de activitate, în companii străine etc. Principiile de bază în ceea ce priveşte realizare practicii nu trebuie să limiteze posibilităţile de dezvoltare viitoare a acestei funcţii didactice.

Ghidul îndrumătorului de practică din firme

Acesta să fie un document pe care să îl distribuim reprezentanţilor unităţilor în care merg studenţii noştri în practică, menit să îi informeze mai bine pe oamenii din firme ce aşteptăm noi, facultatea şi îndrumătorii de practică din facultate să facă ei cu studenţii noştri.

Implicarea îndrumătorilor de practică în activităţi aferente procesului de învăţământ

Sugerez studenţilor să îi invite pe îndrumătorii de practică la susinerea colocviului de practică, să le trimită pe mail rapoartele de activitate asupra desfăşurării practicii, să îi solicite să le fie co-îndrumători alături de profesor la lucrările de diplome, planurile de marketing sau cercetările de piaţă pe care studenţii la Marketing trebuie să le facă drept obligaţii didactice ale lor către şcoală. Astfel, se va crea o relaţie pe de o parte instituţională, pe de altă parte personală, de cunoaştere reciprocă şi de ajutor în rezolvarea problemelor comune.

Ghidul practicii pentru studenţi

Doresc să alcătuiesc un document care să fie numit Ghidul realizării practicii pentru studenţii la Marketing. În el voi pune câteva consideraţii referitoare la practică, de ce este important, ce beneficii să urmărească, ce probleme pot apărea şi cum să procedeze la rezolvarea lor, programa analitică pentru practică, modelul de formular de raport de activitate, modelul de formular de evaluare din partea reprezentanţilor firmelor, sfaturi referitoare la cum să valorifice stagiul practicii în lucrările de seminar, referate, planuri de marketing, cerectări de piaţă pe care le vor face în viitor.

Acorduri de practică fundamentate juridic

Într-o întâlnire cu responsabilii cu practica studenţilor de la mai multe Facultăţi de Ştiinţe Economice din ţară, care a avut loc la Universitatea din Craiova, în noiembrie 2007, am aflat că există o lege care conţine prevederi despre activităţi de practică a elevilor şi studenţilor, stagii de ucenicie, internship. Cred că este cazul ca modelul de acord pe care noi îl folosim să fie fundamentat juridic pornind de la prevederile legale în vigoare. Sugerez ca Departamentul Juridic de la Universitate să întocmească un model de acord de practică actualizat cu prevederile legale şi în termeni juridici fără echivoc. Acest lucru este necesar şi pentru a evita situaţii nedorite de tipul accidentelor de muncă, în timpul sau în legătură cu deplasarea studenţilor noştri la unităţile sau la activităţile de practică.

O mai mare pondere în posturi a orelor de îndrumare practică

În prezent, se alocă 90 de ore pentru îndrumarea practicii, şi acelea de seminar, la nivelul posturilor inferioare de preparator, asistent şi lector. Ori dacă am un număr de 50 de studenţi pe specializare şi îi fac fiecăruia o vizită la locul de desfăşurare a practicii, petrec cel puţin două ore la o vizită. În plus mai fac organizare, evaluare, răspunsuri la mailuri, evidenţe, raportări, întreţinerea unor relaţii cu îndrumătorii de practică din firme, care toate acesta îmi iau foarte mult timp. Sugerez să fie puse ca ore de curs, cu coeficientul alocat în ponderea postului de 2.
Aceste soluţii sunt cele la care m-am gândit până în prezent, ele vin în plus la formele noi de desfăşurare a practicii de-a lungul unui întreg an universitar, un lucru pe care eu îl consider de bun augur.
Lector. univ. dr. Dorin Cristian COITA, îndrumătorul studenţilor de la specializarea Marketing

miercuri, 3 decembrie 2008

Structura conspectului unei cărţi

Atunci când faceţi conspectul unei cărţi, vă rog să faceți referințe la:
  1. Date şi informaţii despre carte (titlu, editură, anul apariţiei ediţiei originale, oraş);
  2. Date despre autor (bibliografie, ce scrie despre el pe wikipedia, dacă are site personal, e se specifică în prezentarea autorului în carte, care sunt elementele de interes despre autor: ce naţionalitate are, ce profesie, când şi unde a trăit, când a scris cartea, cu ce efecte, dacă e carte scrisă la tinereţe sau la maturitatea ştiinţifică, contextul în care a scris cartea- an, epocă, apropierea faţă de anumite evoluţii şi evenimente istorice)
  3. Conţinut: prezentarea capitolelor şi subcapitolelor, principalele idei (idei-cheie, concluzii, rezumat)
  4. Elemente - instrument de acces la carte (indexuri de autori, termeni cheie, indexuri de figuri, anexe, exemple, studiu de caz)
  5. Concluzii personale ale studentului care realizează conspectul (ce mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut, pentru mine cartea..., mi se pare că...). Răspunsul la întrebări de genul: Ce am câştigat din citirea acestei cărţi?, (What’s in it for me?), Cine altcineva mai are de câştigat de pe urma citirii acestei cărţi? Cui aş putea să o recomand? Cu ce am rămas din citirea acestei cărţi şi care este valoarea de utilitate pentru mine?

Structura conspectului unei cărţi

Atunci când faceţi conspectul unei cărţi, vă rog să faceți referințe la:
  1. Date şi informaţii despre carte (titlu, editură, anul apariţiei ediţiei originale, oraş);