marți, 23 martie 2010

Lucrurile bune se întâmplă celor ce le aşteaptă


Este vorba despre forţa gândirii pozitive. Pe scurt, gândurile noastre atrag lucrurile, evenimentele, realităţile pe care le dorim în viaţa noastră. Îi atrag chiar pe acei oameni la care ne gândim. Cu alte cuvinte, putem să ne modelăm viaţa prin forţa gândurilor.


Mi se întâmplă des să întâlnesc persoane pe care nu le văzusem de mult şi la care m-am gândit, aşa, într-o doară. E chiar distractiv: mă gândesc în treacăt la o persoană şi a doua zi primesc un telefon, surpriză!!!, exact de la cel la care mă gândisem.

Cel mai supărător aspect al acestei realităţi este că dacă mă gândesc la facturile pe care trebuie să le plătesc, a doua zi, hop şi facturile! Iar dacă fac greşeala să îmi aduc aminte cui datorez bani... este chiar dezastru.

O dată, am vrut să găsesc bani pe stradă. Mergeam privind intens caldarâmul străzii principale din Oradea. N-a fost nici o surpriză când am găsit o hârtie de 1 leu (greu). Sigur, nu a fost evenimentul vieţii mele să găsesc un leu pe stradă, dar asta mi-a probat că mecanismul funcţionează. Acum mă concentrez să găsesc portofele burduşite. Încă nu am găsit, dar dacă voi găsi unul, promit să îi fac păgubaşului o dedicaţie muzicală la radio. Sau mă concentrez intens asupra celor şase numere norocoase de la (înşe)Loteria Naţională.

Mai ştim că zâmbetul este molipsitor. Oamenii care zâmbesc îi fac pe ceilalţi cu care intră în contact să zâmbească şi ei. Se recomandă agenţilor de vânzări, personalului de servire al clienţilor, profesorilor, funcţionarilor publici, managerilor şi liderilor, artiştilor, vedetelor şi cântăreţilor pe scenă, plus politicienilor să zâmbească. Dar sincer! Astfel vor vinde mai mult, vor avea mai mare succes personal şi profesional. În plus, ca bonus pentru sănătatea lor, zâmbetul le va coborî tensiunea arterială, va elibera endorfinele şi serotonina, astfel se vor simţi mai bine.



Din păcate, şi încruntările sunt molipsitoare. La fel, teama, stresul, oboseala, disperarea. Fac eforturi sistematice să le alung din viaţa mea. Unii oameni pe care îi văd încruntaţi pe stradă şi în alte părţi, mi le vâră înapoi. Ştiu că laolaltă cu convingerea că se va întâmpla un lucru bun dacă mă gândesc la el vine şi îndoiala că s-ar putea să nu se întâmple. Iar dacă îndoiala este mai puternică, ea câştigă.

Dar oamenii puternici îşi depăşesc îndoielile. Şi se gândesc intens la lucruri bune, chemându-le prin forţa credinţei lor. Iar ele nu întârzâie să apară: un portofel pe stradă, măriri de salar, o sumă mare de bani pe care ai găsit-o în buzunare în haina (ta!!!) de anul trecut, clienţi mai cooperanţi sau şefi care ne apreciază. Se poate şi mai simplu: veşti bune, complimente, un buchet de ghiocei, un zâmbet, o rază de soare.

Lucrurile bune se întâmplă celor ce le aşteaptă


Este vorba despre forţa gândirii pozitive. Pe scurt, gândurile noastre atrag lucrurile, evenimentele, realităţile pe care le dorim în viaţa noastră. Îi atrag chiar pe acei oameni la care ne gândim. Cu alte cuvinte, putem să ne modelăm viaţa prin forţa gândurilor.
Mi se întâmplă des să întâlnesc persoane pe care nu le văzusem de mult şi la care m-am gândit, aşa, într-o doară. E chiar distractiv: mă gândesc în treacăt la o persoană şi a doua zi primesc un telefon, surpriză!!!, exact de la cel la care mă gândisem.

marți, 2 martie 2010

Managerii şi gunoaiele

Atitudine faţă de gunoaie este piatra de încercare a managerilor adevăraţi. Dintr-o perspectivă mai largă, atitudinea faţă de gunoaie este o dimensiune majoră a existenţei fiecărui individ, indiferent că este manager sau om simplu.

Gunoaiele reprezintă un efect nedorit al activităţilor curente ale unei organizaţii, ale unor persoane, ale unor procese care se întâmplă în organizaţii şi în legătură cu activitatea acestora.

Despre gunoaie se vorbeşte foarte puţin, şi, atât timp cât gunoierii nu fac grevă, ele se ignoră. Gunoaiele sunt prezente peste tot în jurul nostru, în apă, în aer, în sol, în calculator, în produsele pe care le cumpărăm şi consumăm, în casele şi în organizaţiile, în mijlocul oraşelor sau în natură, acolo unde locuim, unde mâncăm, unde trăim, unde lucrăm şi unde ne distrăm. Ar trebui să acordăm atenţie gunoaielor şi să ne gândim la ele cel puţin cinci minute în fiecare zi.

Oamenii tind să considere gunoaiele ca efecte ale activităţii şi vieţii lor, de care vor să uite repede şi să nu se ocupe prea mult de ele. Nu se simt prea confortabil atunci când trebuie să se gândească la gunoaiele pe care le produc, nici când trebuie să le înlăture şi cu atât mai puţin când trebuie să se ocupe de gunoiul pe care îl fac alţii.

Managerii, la fel ca  toţi oamenii, ar prefera să nu vorbească despre gunoaiele pe care le produce organizaţia lor. Iată trei motive care i-ar putea stimula să vorbească despre gunoaie, inclusiv la un prânz de afaceri:


Gunoaiele arată eficienţa organizaţiei

Managerii sunt responsabili cu transformarea eficienţă a resurselor în rezultate. Rezultatele pot fi dorite (produse finite, bunuri şi servicii, clienţi-prieteni, vânzări şi profit) şi nedorite (poluare, gunoaie, amenzi, pierderi şi clienţi-duşmani). Eficienţa are în vedere maximizarea rezultatelor dorite şi minimizarea celor nedorite. Pe scurt, cu cât mai multe gunoaie, cu atât este mai mică eficienţa organizaţiei.

Gunoaiele arată responsabilitatea organizaţiei

Un manager responsabil al unei organizaţii responsabile caută în mod conştient şi sistematic să producă gunoaie cât mai puţine şi îşi asumă gunoaiele pe care organizaţia lui le produce. Un manager responsabil urmăreşte să minimizeze gunoaiele produse prin produsele pe care le vinde şi ambalajele acestora, procesele de producţie sau prestare, şi prin organizarea muncii în organizaţie, prin prezenţa sau traficul clienţilor. În plus, un manager responsabil îşi asumă gunoiul produs atât de organizaţia cât şi de clienţii săi şi acordă atenţie recuperării, recondiţionării, refolosirii şi reciclării, sortării gunoiului pe categorii, plăteşte pentru înlăturarea gunoiului şi se preocupă de biodegradabilitate. Cu alte cuvinte în atitudinea faţă de gunoi se observă  responsabilitatea managerului este faţă de clienţi, angajaţi, vecini, natură şi mediu şi faţă de generaţiile viitoare.

Gunoaiele arată creativitatea unei organizaţii

şi a managerilor ori a membrilor ei. Managerii pot induce în rândul membrilor organizaţiilor lor idei năstruşnice despre cum să facă utile obiecte inutile, cum să adune obiecte pe care alţii le aruncă, cum să reducă costurile cu achiziţii noi şi să facă câştiguri din pierderile proprii sau ale altora. Puteţi începe cu pictarea coşurilor de gunoi. (Desigur trebuie să le spălaţi înainte.)