luni, 19 iulie 2010

Cine ne sunt managerii? (II)

Scriam într-un articol trecut că managerii trebuie să gândească şi să se comporte ca stăpâni, nu ca slugi, iar stăpân poate fi cel care are o proprietate.
Acum, în completare, mai adaug ceva: managerii trebuie să aibă experienţă în lucrul în organizaţii. În mai multe organizaţii. Managementul se învaţă şi se aplică în organizaţii, la fel ca munca şi democraţia.

A avea experienţă într-o organizaţie înseamnă a aparţine unui grup, a fi un membru care îşi îndeplineşte îndatoririle faţă de organizaţie. Dacă trebuie să plătească cotizaţie, plăteşte. Dacă trebuie să muncească, munceşte. Orice organizaţie are o misiune iar un membru dedicat trebuie să participe la îndeplinirea acelei misiuni. Orice organizaţie are beneficiari iar un membru dedicat trebuie să îi cunoască şi să îi servească. Dacă organizaţia are vreun proiect important, un membru dedicat se recunoaşte prin faptul că participă la acel proiect. Dacă organizaţia are vreo urgenţă, un membru dedicat stă după program, stă noaptea, stă sâmbăta şi duminica la serviciu până rezolvă acea urgenţă. Un membru dedicat „simte” organizaţia, cunoaşte specificul activităţilor interne şi a oamenilor care lucrează în ea, participă la viaţa organizaţiei şi o determină să îşi atingă obiectivele, participă direct la servirea clienţilor şi la satisfacerea beneficiarilor, îşi asumă atât realizările cât şi nereuşitele organizaţiei.
Un indiciu mai simplu asupra experienţei şi dedicării unei persoane într-o organizaţie este folosirea persoanei întâi, plural şi a pronumelui posesiv. Dacă vorbeşte despre organizaţie spunând: „noi” sau „organizaţia mea” atunci înseamnă că se consideră ca făcând parte din ea şi şi-o asumă. Dacă foloseşte doar persoana a treia, fără să folosească pronumele posesiv, înseamnă că îi este indiferentă calitatea de membru şi apartenenţa la organizaţie. Iar dacă o mai şi critică, atunci se delimitează clar de ea şi nu se consideră defel ca aparţinându-i.
În termeni organizaţionali şi manageriali, a cunoaşte o organizaţie înseamnă a fi parte din cultura organizaţiei şi a fi în măsură să o influenţezi. Iar cultura organizaţională se poate cunoaşte numai având termeni de comparaţie din exterior, de la alte organizaţii (care au alte culturi organizaţionale). Aceasta înseamnă că pentru a face ca lucrurile să se schimbe în organizaţia de care aparţii trebuie să vii cu o perspectivă din exterior, bazată pe experienţa cunoaşterii din interior a altor organizaţii (care nici măcar nu trebuie să fie similare). Sau măcar a experienţei aplicării principiilor, regulilor şi standardelor pe care vrei să le impui în organizaţia ta la alte organizaţii similare.
Acum să îi analizăm critic pe managerii noştri, cei care conduc firmele, organizaţiile şi mai ales cei care conduc instituţiile din România. Să privim cu atenţie şi să vedem în ce organizaţii au lucrat ei. Dacă conduc afaceri, să vedem ce afaceri au mai condus înainte şi ce rezultate au avut. Dacă sunt conducători de instituţii care trebuie să conducă şi să servească oameni, ne interesează ce alte colective de oameni au mai condus, ce obiective au atins, ce instrumente organizaţionale ştiu să folosească, unde au învăţat să le folosească şi să le aplice. N-ar fi lipsit de interes să îi întrebăm pe membrii sau pe beneficiarii acelei organizaţii ce părere au despre manager, cum anume a făcut acel manager ca organizaţia să îi servească mai bine şi săle facă viaţa mai uşoară. Care este valoarea pe care acel manager le-a oferit-o, implicit şi explicit.
Sunt câteva aspecte organizaţionale pe care orice manager de instituţie ar trebui să le fi învăţat, să le cunoască şi să le aplice eficient: şedinţele, procesele verbale, minutele, informările în scris şi instrumentele de comunicare internă, propunerile de decizii, luarea deciziilor, implicarea celorlalţi membri ai organizaţiei în propunerea, adoptarea şi implementarea unor decizii (moţiunile), comunicarea cu clienţii şi beneficiarii organizaţiei, antrenarea, motivarea, implicarea şi convingerea membrilor colectivului, lucrul în şi cu proiecte. Priceperea de a lucra cu bani, de a identifica finanţatori şi finanţări, de a întocmi şi respecta bugete, priceperea de a lucra cu şi sub influenţa termenelor limită.
Un conducător de oameni trebuie, întâi de toate, să fi avut experienţa urmării şi servirii altor oameni. În al doilea rând să aibă experienţa şi priceperea lucrului cu oameni şi cu munca lor, cu bani, cu resursele materiale ale organizaţiei în diferite situaţii (de creştere, de criză, de bine şi de rău). În al treilea rând trebuie să fi produs rezultate, în şi pentru organizaţie, pentru membrii ei. În al patrulea rând, să-şi fi cristalizat idei şi opinii, să fie în stare să le afirme şi să le impună în faţa unui grup de oameni format cel puţin din membrii organizaţiei sale.
Privindu-i pe aşa zişii „manageri” ai organizaţiilor şi instituţiilor din jurul meu, mi se înfiripă o neagră bănuială: fie că ei nu cunosc de loc aceste aspecte pentru că nu le-au învăţat de loc, fie le-au învăţat doar la Partidul Comunist, unde alţii erau stăpâni, unde munca în organizaţie era un simulacru, unde una se spunea şi alta se ştia. Iar multe din actualele partide continuă aceleaşi practici.

joi, 8 iulie 2010

Câteva tipuri de personalităţi financiare


Criza a readus în atenţie problemele oamenilor legate de bani. Banii sunt instrumentul prin care oamenii îşi manifestă caracteristicile lor de personalitate, de educaţie şi de caracter, sunt o oglindă în care se reflectă dimensiuni ale personalităţii oamenilor. Specialiştii în consiliere financiară au identificat diferite moduri în care oamenii se comportă faţă de banii lor şi au elaborat câteva tipuri de personalităţi financiare interesante. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi găsiţi categoria în care vă încadraţi dvs. şi cunoscuţii dvs

Zgârcitul

Zgârciţii sunt motivaţi foarte puternic de dorinţa de a strânge o mare avere. Ei au, de asemenea, o mare predispoziţie spre economisire. Unii sunt oameni de afaceri plini de succes care au strâns sume mari de bani. Agenţii de asigurări şi de produse financiare salivează când se gândesc la ei. Rudele şi prietenii le cer bani împrumut, sperând că au găsit sursa de bani ideală. Greşesc, însă. Zgârciţii sunt foarte suspicioşi şi neîncrezători când vine vorba de banii lor, nu dezvăluie detalii referitoare la bani, venituri, cheltuieli sau economii. Suferă de fiecare dată când trebuie să facă o plată, chiar şi atunci când trebuie să îşi plătească impozitele. Nu suportă ca cineva să le facă socoteala banilor câştigaţi ori cheltuiţi.

Pariorul

Pariorii vor să îi facă pe oamenii din jur să creadă că dispun de o mare avere. Au lucruri scumpe la vedere şi nu se dau în lături să cumpere tot ceea ce le-ar putea susţine această impresie. Normal că au o predispoziţie majoră spre a cheltui, a face pariuri, a-şi asuma riscuri şi vor ca toată lumea să vadă aceasta. Pariorii pot să cadă în capcanele îmbogăţirii rapide, să fure bani din caserie de la serviciu sau să fugă cu fondul de rulment de la asociaţia de proprietari de la bloc.

Avarul

Avarii sunt motivaţi de frică şi au, la rândul lor, o mare predispoziţie nativă spre economisire. Acumulează economii importante dar nu îşi scot prea des banii la vedere. Le este frică de posibilul faliment al băncilor, de aceea îşi ţin la propriu banii la saltea sau în borcane îngropate în curte. Cei care mai ştiu ceva despre pieţele financiare investesc în titluri de stat. Consilierii financiari spun despre ei că nu sunt foarte perspicace în evaluarea oportunităţilor de investiţii şi că frica îi determină să facă mişcări financiare cât mai puţine.

Risipitorul

Risipitorii sunt acei oameni fermecători pe care cei din jur îi apreciază pentru că le place să facă mici cadouri, par a fi generoşi şi plătesc pentru diferitele mofturi ale prietenilor lor. Ei confundă nevoile cu dorinţele, atât ale lor cât şi ale altora. Provin din familii sărace şi au avut parte de lipsuri în copilărie. Paradoxal, ei fac cumpărături scumpe şi ne-necesare fiind motivaţi de frică. Cumpărăturile acţionează asupra lor ca un drog, le fac şi atunci când nu mai au bani, intrând în soldul cardului de credit sau cerând bani împrumut de la cei care sunt lângă ei. Nu au nici un fel de control asupra cheltuielilor, nu îşi ţin evidenţe pentru că acestea le-ar putea arăta gravitatea problemelor lor financiare. Cei care le dau bani împrumut acestor oameni regretă amarnic în timp ce agenţii de vânzări carduri de credit sunt foarte fericiţi când îi întâlnesc.

Antreprenorul

Antreprenorii pornesc afaceri şi îşi asumă riscuri. În jurul afacerii lor ei îşi construiesc întreaga existenţă, îşi organizează atât banii cât şi relaţiile personale. Dar, în ambele cazuri, le lipsesc lichidităţile. Nu au nici bani lichizi, nici timp de investit în alte relaţii decât în cele necesare afacerii lor. Dacă ar avea mai mulţi bani sau mai mult timp i-ar investi tot în afacerea lor. Uneori sunt într-o situaţie financiară disperată dar antreprenorii nu disperă, pentru că au încredere în afacerea lor fiind în stare să îşi asume riscuri şi să treacă prin fluctuaţii financiare care altor oameni le-ar da fiori. Antreprenorii au o vedere de ansamblu şi pe termen lung când e vorba de afacerea lor deşi sunt extrem de miopi când este vorba de viaţa lor şi egoişti când  e vorba de alocat timp sau alte resurse pentru prieteni, rude sau alţi oameni din jurul lor.

Domesticul

Domesticii investesc în casa lor. În plus, au capacitatea de a economisi. Ei consideră că un covor cumpărat pentru casă reprezintă o investiţie şi nu o cheltuială. Orice lucru cumpărat care nu este pentru casă este considerat oarecum frivol. Dacă au de ales între un lucru sau o amenajare în casă şi o excursie, casa va avea întotdeauna de câştigat. Ei consideră că întotdeauna este ceva în casa lor care are nevoie de reparaţie, de îmbunătăţire sau de extindere. Astfel ajung să aibă case cu cinci dormitoare, cu tot felul de lucruri prin curte iar dacă ajung vreodată să îşi vândă casa, niciodată nu vor fi mulţumiţi cu preţul obţinut, considerând că nu acoperă „investiţiile” făcute. Punctul lor tare este loalitatea. Sunt loiali atât casei cât şi familiei, se gândesc devreme la educaţia copiilor lor şi sunt, de asemenea, foarte practici. Punctele lor slabe sunt încăpăţânarea de a investi în casă, apoi în casa de vacanţă şi obtuzitatea cu care privesc celelalte forme de investiţii. Când piaţa imobiliară cade, domesticii sunt cei mai afectaţi psihologic, îşi închipuie că întreaga lor lume se prăbuşeşte.

Aiuritul

Aiuriţii sunt energici, lucrează peste program, câştigă o grămadă de bani şi adesea sunt ironizaţi de colegi pentru că au salar dublu şi nu au copii. Ei cumpără orice lucru care este nou, îi ajută să aibă mai mult timp pentru ei şi pentru activităţile lor. Adoră gadgeturile şi alte dispozitive tehnologice, produsele de firmă şi, în general, acele achiziţii care le conferă o recunoaştere a statutului şi prestigiului lor. Le place, de asemenea, să facă oamenilor din jur cadouri. Comportamentul lor financiar se desfăşoară între cumpărături trăznite şi investiţii de mare risc. Sunt o pacoste pentru soţii sau soţiile conservatoare, zgârcite sau avare care nu înteleg de ce aiuritul dă banii pe astfel de prostii.

Experimentatorul

Experimentatorilor le plac experienţele, indiferent dacă acestea sunt călătorii, cursuri de dezvoltare personală sau cauze nobile. Nu prea pun preţ pe bani sau pe lucruri. Singurele lucruri pe care le venerează sunt albumele foto pe care le arată cu satisfacţie vădită celor pe care doresc să îi impresioneze. Experimentatorii sunt foarte implicaţi în cauze sociale, în organizaţii militante, participă la seminarii, întâlniri, activităţi şi evenimente şi sunt gata să-şi vândă casa şi toate lucrurile pentru a porni o călătorie în jurul lumii având în spate un singur rucsac iar banii să îi investească într-un fond cu risc scăzut.

Câteva tipuri de personalităţi financiare


Criza a readus în atenţie problemele oamenilor legate de bani. Banii sunt instrumentul prin care oamenii îşi manifestă caracteristicile lor de personalitate, de educaţie şi de caracter, sunt o oglindă în care se reflectă dimensiuni ale personalităţii oamenilor. Specialiştii în consiliere financiară au identificat diferite moduri în care oamenii se comportă faţă de banii lor şi au elaborat câteva tipuri de personalităţi financiare interesante. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi găsiţi categoria în care vă încadraţi dvs. şi cunoscuţii dvs