vineri, 23 decembrie 2011

Cărţile din Biblioteca de marketing la Biblioteca Universităţii din Oradea

În urma donaţiei mai multor membri şi simpatizanţi ai Asociaţiei de Marketing, la Biblioteca Universităţii din Oradea s-a constituit Biblioteca de Marketing.

Cărţile existente sunt cărţi noi, în cea mai mare parte. Le găsiţi aici.

duminică, 11 decembrie 2011

Câţiva indicatori de măsurare a valorii lucrării de absolvire

Prezentăm în continuare indicatorii cantitativi care pot fi consideraţi pentru măsurarea valorii unei lucrări de absolvire:
  1. Numărul cărţilor folosite
  2. Noutatea titlurilor, adică anii apariţiei cărţilor. Cărţi noi sunt din ultimii trei ani. 
  3. Diversitatea domeniilor consultate
  4. Numărul articolelor din reviste citate
  5. Noutatea articolelor din revistele citate. 
  6. Numărul revistelor citate
  7. Numărul autorilor citaţi
  8. Numărul site-urilor de Internet citate
  9. Numărul cărţilor scrise în alte limbi decât în limba română
  10. Numărul graficelor construite de autor
  11. Numărul tabelelor construite de autor
  12. Numărul figurilor construite de autor
  13. Existenţa indexului de termeni
  14. Existenţa indexului de autori
... to be continued...va urma...

joi, 10 noiembrie 2011

Cum recunoşti clienţii şmecheri?

Cuvântul şmecher vine din limba germană. Se spune că negustorii de vin saşi din Transilvania care mergeau să cumpere vin din podgoriile munteneşti angajau un degustător profesionist care dădea asigurări privind calitatea vinului. Acesta era Der Schmecker.

De atunci până astăzi cuvântul şi-a schimbat sensul, de la profesionistul în degustări, considerat în sens admirativ la calităţile unei persoane considerate în sens peiorativ dar şi oarecum cu admiraţie.

Dicţionarul ne spune că un şmecher este o persoană care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat, dar şi șiret, șarlatan, care ştie să tragă maximum de foloase într-o situaţie dată.

Sunt peste tot
Societatea noastră este plină de şmecheri.

Îi vedem în viaţa de zi cu zi, în şcoli, în trafic, la locul de muncă, în afaceri, în mijloacele de transport în comun, la televizor, în parlament.

Unii dintre ei sunt vânzători, alţii sunt cumpărători.

Ei fac ca societatea să manifeste dezaprobare şi profund dispreț, să îi considere josnici, nedemni, mișei răsfrângând toate acestea şi asupra categoriei din care fac parte, adică şi asupra celorlalţi oameni alături de care şmecherii trăiesc sau lucrează.

Este cazul concetăţenilor noştri infractori care fac fapte ilegale în Vest şi care îi fac pe cetăţenii europeni să considere că toţi românii sunt infractori, cerşetori sau criminali.

Aşa că nu e bine să ai şmecheri în categoria din care faci parte. Dar, oare cum poţi scăpa de ei? Răspunsul e oarecum simplum: te delimitezi de ei şi îi denunţi.

Să fiți atenți la clienții șmecheri
Pentru orice om de afaceri sau manager care vrea să îşi satisfacă clienţii, şmecherii sunt o categorie pe care trebuie să o trateze cu cea mai mare atenţie, pentru a îi recunoaşte, a-i izola şi denunţa.

Ei caută să tragă maximum de foloase din situaţia lor de clienţi, să obţină mai mult decât oferă, să îşi rezolve problemele lor mai rapid decât alţi clienţi care aşteaptă.

Ei sunt cei care sar peste rând şi se bagă în faţă.

Ei sunt cei care nu respectă ordinea prestabilită, nici regulile, nici pe ceilalţi oameni din jurul lor.

Ei sunt cei care nu percep sau nu vor să priceapă, nu îi interesează faptul că comportamentul lor dăunează celorlalţi sau că regulile sunt făcute pentru toţi.

Ei se consideră excepţii şi au pretenţia să fie trataţi altfel.

Unii dintre şmecherii caută să obţină beneficii pe gratis.

Ei fură paharele, tacâmurile şi scrumierele din restaurante, prosoapele din camerele de hotel.

Ei aduc înapoi produse folosite şi pretind că sunt noi, nefolosite.

Dacă au nevoie de o rochie sau un costum pentru un week-end, o cumpără joi iar luni duc hainele înapoi la magazin, pătate sau arse cu ţigara iar dacă vânzătorul protestează încep să devină agresivi, să ameninţe cu protecţia consumatorului şi cu proteveul.

Să vă păziți de ei

Sunt multe modalităţi în care te poţi păzi de şmecheri.

O soluție vine de la site-ul antiţepari.ro. Urmând această reţetă, oamenii de afaceri oneşti pun în comun informaţiile despre şmecheri şi le dezvăluie publicului larg.

Cum recunoşti clienţii şmecheri?

Cuvântul şmecher vine din limba germană. Se spune că negustorii de vin saşi din Transilvania care mergeau să cumpere vin din podgoriile munteneşti angajau un degustător profesionist care dădea asigurări privind calitatea vinului. Acesta era Der Schmecker. De atunci până astăzi cuvântul şi-a schimbat sensul, de la profesionistul în degustări, considerat în sens admirativ la calităţile unei persoane considerate în sens peiorativ dar şi oarecum cu admiraţie.

luni, 7 noiembrie 2011

Bune practici în servirea clienţilor la Pizza Hut

pe care le-am perceput cu ocazia unei vizite la restaurantul Pizza Hut din Polus Center, Cluj Napoca.

Am intrat, am fost întâmpinaţi şi conduşi la masă. Fata care ne-a servit ne-a oferit meniurile şi ne-a spus: „Sunt Alina. Aici sunt meniurile. Vă las să vă hotărâţi pentru a face comanda”.

Nota bene: Întâmpinarea clienţilor !

Clienţii sunt conduşi la masă
Persoana care serveşte se prezintă. (Mi-a plăcut ideea, e un lucru bun. Încă nici un chelner nu mi-a spus până acum cum îl cheamă, chiar dacă avea insignă în piept cu numele.)
Persoana care serveşte explică procesul de preluare a comenzii. Ideea este că explică clienţilor o parte din procesul de servire. A explica clientului procesul de servire este altceva decât a executa acest proces. În esenta, este o sarcină de marketing.

După câteva minute a venit să ne ia comanda.

Mi-a plăcut că, în timp ce formulam comanda, Alina dădea aprobator din cap confirmându-ne că am făcut o alegere bună. (Parcă ar fi citit aici.) În acelaşi timp, îşi nota comanda pe un dispozitiv handheld, un fel de Pocket PC pe care îl manevra cu un stylus. Pun pariu că are un fişier cu comanda pe care îl va descărca electronic pe computerul central din restaurant şi în momentul imediat următor un manager de la cartierul general Pizza Hut, din Bucureşti, de exemplu, vede comanda pe monitorul lui pe birou, putând afla stocurile, necesarul de aprovizionare, volumul vânzării făcute şi multe alte informaţii care îl ajută să ia decizii.

La finalul comenzii, Alina a recapitulat comanda cu voce tare şi ne-a mulţumit pentru comandă. Am mai văzut făcându-se recapitularea comenzii la Mc Donalds.

Servirea a fost OK. Mi-a plăcut că am primit un instrument pentru tăiat pizza, din acela cu disc tăietor care se învârte. La final, am primit nota de plată sub forma unui bon fiscal pe care era menţionat numele şi prenumele persoanei care ne-a servit. Înainte de a ne da nota de plată, ne-a întrebat cum plătim. Am notat că se poate plăti şi cu cardul, adică încă o facilitate oferită clientului.

Per ansamblu a fost OK. Nota finală: 9 (nouă).

Poate mă întrebaţi: De ce nu 10? Pentru că am observat că la intrare era scris pe o plăcuţă următorul mesaj: „Vă rugăm să aşteptaţi să fiţi conduşi la masă!”. Acest mesaj, mai ales primele patru cuvinte, îl descurajează pe client, chiar am văzut un client care a citit, a privit înspre restaurant, a stat puţin şi a plecat. „Vă rugăm să aşteptaţi...” introduce o piedică în calea unor clienţi entuziaşti sau nehotărâţi. Eu aş fi scris: „Bine aţi venit la Pizza Hut! Vom fi fericiţi să vă conducem la masă!” Astfel clientul va afla că va fi condus şi nu i se va introduce o piedică în dorinţa lui de a-şi da toţi banii la Pizza Hut!

Bune practici în servirea clienţilor la Pizza Hut

pe care le-am perceput cu ocazia unei vizite la restaurantul Pizza Hut din Polus Center, Cluj Napoca.

Am intrat, am fost întâmpinaţi şi conduşi la masă. Fata care ne-a servit ne-a oferit meniurile şi ne-a spus: „Sunt Alina. Aici sunt meniurile. Vă las să vă hotărâţi pentru a face comanda”.

Fragmente de idei din prezentarea domnului Silviu Hotăran

făcută la Oradea, în 2 noiembrie 2011, cu ocazia evenimentului BizTech 2011

Pentru că ştiu că oamenii buni sunt pe cale de dispariţie, mi-am activat radarul pentru a-i  găsi. Zilele trecute radarul a dat câteva flash-uri. Am avut bucuria să îl ascult pe dl. Silviu Hotăran, care vine din zona IT, de pe cai mari. Acum vorbeşte despre management, despre leadership, despre companii, vânzări şi relaţiile dintre oameni. Am luat notiţe la greu.

Iată câteva. Cică...


Un lider

·    dă exemplul propriu în tot ceea ce le cere oamenilor lui să facă;
·    este preocupat de oamenii lui cărora le oferă interes şi grijă pentru problemele pe care le au
·    cere de la oamenii lui mai mult decât de la oricine altcineva;
·    alungă teama de la ei şi le oferă, în schimb, siguranţă.


Despre zona de confort

...oamenii tind să devină prizonierii propriilor lor experiențe. Cea mai periculoasă zonă de confort 
este aceea în care lucrurile merg bine.


Despre comunicare

...o comunicare bună începe prin a tăcea din gură.


Despre sprijin pentru manageri

...avem nevoie de stâlpi de încredere în viaţa profesională. Stâlpii de încredere sunt persoanele cărora le pasă de noi.


Despre control ca funcţie managerială

...să îi controlăm pe oameni atunci când fac lucruri bune. Să le dăm feed back pozitiv. Atfel îi vom încuraja să continue să facă lucruri bune şi să facă lucruri şi mai bune. Să schimbăm viziunea negativă a criticii cu viziunea pozitivă. O formă eficientăde a face asta este ca, în loc să critici un om, să îi spui: Îmi dai voie să te ajut (să te corectezi)?


Despre probleme

...problemele nu îmbătrânesc frumos.


Despre greşeli

...să nu ne fie frică să greşim. Când faci o greşeală e o mare diferenţă între a regreta şi a reflecta.

Simptomele succesului ca lider
Acceptare (versus confruntare)
Convingere (versus ierarhie)
Gestionarea pozitivă a stress-ului
Gradul redus de fluctuaţie a personalului
Sănătate
Zâmbet şi energie
Comportamentul liderului este adoptat şi de ceilalţi
Independenţă
Sugestii constructive
Rezultate
Feed back în toate direcţiile.

Sper ca dl. Hotăran să mai vină acasă, la Oradea. Îl aşteptăm la universitate. 

Fragmente de idei din prezentarea domnului Silviu Hotăran


făcută la Oradea, în 2 noiembrie 2011, cu ocazia evenimentului BizTech 2011

Pentru că ştiu că oamenii buni sunt pe cale de dispariţie, mi-am activat radarul pentru a-i  găsi. Zilele trecute radarul a dat câteva flash-uri. Am avut bucuria să îl ascult pe dl. Silviu Hotăran, care vine din zona IT, de pe cai mari. Acum vorbeşte despre management, despre leadership, despre companii, vânzări şi relaţiile dintre oameni. Am luat notiţe la greu.

joi, 27 octombrie 2011

Dacă aveţi bani luaţi împrumut, în loc să îi daţi înapoi, luaţi mai mulţi!

Ce fraier a fost Ceauşescu că a plătit întreaga datorie externă a ţării noastre. Prost şi fudul. Detalii găsiţi aici.

Grecilor li s-a iertat o datorie de 100 miliarde de euro. Detalii aici şi aici. Citiţi şi comentariile.
Şi cum trăiesc grecii, cu 14 salarii în euro pe an primite de la stat, ce autostrăzi au, ce pline sunt terasele ziua în amiaza mare.
Şi ce figuri au în cap, cu demonstraţiile lor. Nu datorăm nimic, nu plătim nimic, acestea sunt sloganurile scandate la demonstraţiile lor.

E ca şi cum capul familiei ar face un împrumut mare pentru a renova şi moderniza locuinţa în care trăieşte toată familia, în timp ce membrii familiei nu lucrează nicăieri, se ocupă numai de chefuri, distracţii, umblă cu maşini scumpe şi haine de firmă. Când cineva le spune să îşi ia o slujbă şi să muncească le râd în nas spunând că munca este pentru fraieri. Iar când vine scadenţa la credit spun că nu ei au făcut împrumutul, să se descurce babacu’ cum poate!

Anul acesta am fost în Grecia. N-am văzut nici un fel e criză. Terasele pline, preţuri mari peste tot, efort minim, tupeu maxim. Nicăieri nu se dă bon fiscal, în zonele turistice (Ba da, la Lidl, şi aia firmă nemţească). Îmi aduc aminte ce ciudat s-a uitat la mine un tip de la staţia de benzină căruia i-am cerut bon după ce am alimentat.

De fapt, n-am nimic cu grecii. Sunt doar un studiu de caz, o curiozitate a comportamentului economic şi social, dovada că se poate şi altfel. Eu doar iau notiţe şi mă strădui să-mi formez o înţelegere mai largă asupra datoriilor. 

Dacă aveţi bani luaţi împrumut, în loc să îi daţi înapoi, luaţi mai mulţi!


Ce fraier a fost Ceauşescu că a plătit întreaga datorie externă a ţării noastre. Prost şi fudul. Detalii găsiţi aici.

Când cel bolnav îl lecuieşte pe cel bogat

Un prieten foarte bun de-al meu, doctor, a plecat în Suedia, cu toată familia, pentru salarii şi condiţii pe care aici nici nu le visează.

Mi-a părut rău de cel puţin două ori: întâi pentru că prietenul meu nu mai este în Oradea, în al doilea rând pentru că îl ştiam de medic bun. Odată cu el pleacă şi soţia lui, tot medic, şi îşi încheie o afacere în domeniul medical, în beneficiul pacienţilor români pe care prietenul meu o avea. Deci, ca cetăţean, potenţial pacient, am pierdut de trei ori.

Aşa că am citit cu interes aici şi aici despre cum finanţează România sănătatea europeană.

Adică cel sărac îl finanţează pe cel bogat, cel bolnav (statul şi sectorul de sănătate din Ro) îl lecuieşte pe cel sănătos.


Aş vrea să văd ca onor politicienii noştri măcar să vorbească despre acest fenomen pentru a avea un indiciu că acestui fenomen îngrijorător i se dă importanță. 

Când cel bolnav îl lecuieşte pe cel bogat


Un prieten foarte bun de-al meu, doctor, a plecat în Suedia, cu toată familia, pentru salarii şi condiţii pe care aici nici nu le visează. 

O nouă secţiune efervescentă: Macrovedere


Inaugurez o nouă secţiune în cadrul acestei publicaţii, în corespondenţă cu gândurile, preocupările, lecturile şi ideile mele. Îi voi spune Macrovedere. Adică o vedere macro asupra lumii, o interpretare macro a economicului, socialului, tehnologiei, situaţiilor contemporane. Sper să vă placă ochelarii de macrovedere pe care vi-i propun, ei sunt mai mult decât 3D, conţin şi dimensiunea timp. 

O nouă secţiune efervescentă: Macrovedere


Inaugurez o nouă secţiune în cadrul acestei publicaţii, în corespondenţă cu gândurile, preocupările, lecturile şi ideile mele. Îi voi spune Macrovedere. Adică o vedere macro asupra lumii, o interpretare macro a economicului, socialului, tehnologiei, situaţiilor contemporane. Sper să vă placă ochelarii de macrovedere pe care vi-i propun, ei sunt mai mult decât 3D, conţin şi dimensiunea timp. 

Totul a fost în regulă în magazin?


Zilele trecute am fost la Kaufland, în Oradea, pentru prima oară. Aşa, de încercare, de probă.
La ieşire, domnişoara de la casă m-a privit şi m-a întrebat: „Totul a fost în regulă în magazin?”. Am răspuns surprins: „M-da”. Nu m-am aşteptat la o asemenea întrebare. M-a impresionat în mod plăcut. Discutând cu colegii la facultate, am aflat că este o replică tip, pe care vânzătorii o au la ieşirea clienţilor din magazin. Bravo, Kaufland! Comercianţi, luaţi exemplu de la unul bun!

Totul a fost în regulă în magazin?


Zilele trecute am fost la Kaufland, în Oradea, pentru prima oară. Aşa, de încercare, de probă.

joi, 6 octombrie 2011

Ne vedem pe Google+

Am mai scris despre utilizarea Google+ şi despre beneficiile pe care mi le-a adus Google în procesul de învăţământ. Aici, aici şi aici.


Caut în permanenţă căi şi mijloace de a îmbunătăţi procesul educaţional şi cel de îndrumare a lucrării de absolvire.

Acum am ajuns la Google+. Acesta ne permite să creăm comunităţi (cercuri) în cadrul cărora putem pune în comun (share) resurse: idei, întrebări, linkuri, fişiere, poze etc.

E simplu de folosit, e util, e distractiv, e intuitiv. E profesionist. Vi-l recomand cu căldură. 

vineri, 23 septembrie 2011

Vă rog să reveniţi peste zece minute, acum preiau marfă!

Intru în magazinul de produse din carne. Uşa era larg deschisă şi presupuneam că magazinul aşteaptă clienţi.


Înăuntru nu era nici un client, dar dincolo de tejghea mai multe persoane făceau ceva, nu mi-am dat seama exact ce. Apoi am văzut că vânzătoarea identifica conţinutul unei cutii cu produse din carne, le număra, cu o mână ţinea factura şi cu cealaltă, pe care o folosise ca să răscolească prin carne, manevra pixul şi bifa linie cu linie produsele pe factură.

M-am cam neliniştit văzând că mâna vânzătoarei ajunge şi în cutia cu marfă şi pe factură. Probabil că tot ea prelua şi banii clienţilor.

Am stat plin de înţelegere vreo trei minute ca vânzătoarea să îşi isprăvească treaba şi să îmi acorde atenţie mie şi banilor mei. În tot acest acest timp în care eu mă gândeam să devin vegetarian, oamenii de dincolo de tejghea nu s-au uitat la mine. 

Prima care s-a uitat la mine a fost vânzătoarea care mi-a spus imperativ: „Vă rog să veniţi peste zece minute, acum preiau marfă!”. Cred că mi-ar mai fi spus „...nu vedeţi?” dar nu a mai apucat sau s-a abţinut. 

Păi chiar aşa, trebuia să văd că e ocupată şi să nu o deranjez. Cred că îmi voi pune picături în ochi, ca să văd mai bine data viitoare. 

Vă rog să reveniţi peste zece minute, acum preiau marfă!

Intru în magazinul de produse din carne. Uşa era larg deschisă şi presupuneam că magazinul aşteaptă clienţi.

miercuri, 21 septembrie 2011

Reveniţi mai târziu

Sunt în magazinul alimentar, supermarket local, cu coşul în mână, dimineaţa la ora 8,00 înainte de începerea programului meu într-o zi de muncă.
La raionul de servire asistată, întreb de un produs anume pe care nu îl văd în vitrină. Răspunsul vânzătoarei: "Nu avem. Reveniţi mai târziu."
Ei bine, nu voi reveni mai târziu. Probabil că voi cumpăra acel produs din altă parte, unde sigur îl vor avea. Mă gândesc dacă vânzătoarea chiar şi-a imaginat că voi reveni mai târziu, undeva pe la miezul zilei. Probabil s-a gândit că sunt pensionar sau că în miezul zilei îmi aduc aminte de produsul lipsă şi mă întorc voios la cumpărături, tocmai la magazinul care n-a avut produsul dorit de mine, dimineaţă. Că doar nu am de ales, doar nu mai există şi alte magazine alimentare în preajmă.
Ce aş fi făcut eu dacă aş fi fost în locul vânzătoarei? Sau în locul şefului vânzătoarei. Aş fi spus ceva de genul: „Ştiţi, ne străduim ca produsele noastre să fie în permanenţă proaspete. De aceea, nu facem stocuri mari de marfă şi depindem de distribuitorul de marfă. Ori acum, încă distribuitorul nu a venit, dar va sosi mai târziu cu marfă proaspătă pe care vom fi fericiţi să v-o oferim după orele 12,00”. Cu alte cuvinte, dacă produsul tot nu l-aş fi putut vinde, aş fi vândut măcar ideea de prospeţime.

Reveniţi mai târziu

Sunt în magazinul alimentar, supermarket local, cu coşul în mână, dimineaţa la ora 8,00 înainte de începerea programului meu într-o zi de muncă.

Jurnal de client

Pornesc seria unor articole în care vreau să oglindesc experienţele multiple pe care le am în calitate de client. Ca şi client sunt beneficiarul profesionalismului vânzătorilor, al activităţilor lor de marketing, incluzând aici oferta lor, preţurile şi caracteristicile mărfii vândute, distribuţiei lor şi promovării şi a modului în care vânzătorii şi ofertanţii înţeleg să îşi desfăşoare relaţiile cu clienţii.

Am să prezint aici atât experientele pozitive cât şi cele negative. Desigur, în experienţa de cumpărator pe care o avem fiecare dintre noi, ne amintim doar cele care ies în afara intervalului nostru de aşteptări, adică acelea care ne-au impresionat cel mai mult, plăcut sau neplăcut.

Sugerez tuturor celor interesaţi de marketing, vânzări şi relaţii cu clienţii, în special studenţilor, să îşi alcătuiască la rândul lor jurnale de client. Poate onor vânzătorimea, oamenii de afaceri şi de marketing vor înţelege mai bine cum se văd afacerile lor din punctul de vedere al clientului.

Jurnal de client

Pornesc seria unor articole în care vreau să oglindesc experienţele multiple pe care le am în calitate de client. Ca şi client sunt beneficiarul profesionalismului vânzătorilor, al activităţilor lor de marketing, incluzând aici oferta lor, preţurile şi caracteristicile mărfii vândute, distribuţiei lor şi promovării şi a modului în care vânzătorii şi ofertanţii înţeleg să îşi desfăşoare relaţiile cu clienţii.

Am să prezint aici atât experientele pozitive cât şi cele negative. Desigur, în experienţa de cumpărator pe care o avem fiecare dintre noi, ne amintim doar cele care ies în afara intervalului nostru de aşteptări, adică acelea care ne-au impresionat cel mai mult, plăcut sau neplăcut.

Sugerez tuturor celor interesaţi de marketing, vânzări şi relaţii cu clienţii, în special studenţilor, să îşi alcătuiască la rândul lor jurnale de client. Poate onor vânzătorimea, oamenii de afaceri şi de marketing vor înţelege mai bine cum se văd afacerile lor din punctul de vedere al clientului.

miercuri, 17 august 2011

Experienţe pe care ar fi bine să le dobândeşti în perioada facultăţii

Perioada facultăţii, cei trei ani din primul ciclu de studii universitare, cuprinde aproximativ o mie de zile. În aceste zile studenţii pot să trăiască, să acumuleze, să achiziţioneze şi să se expună la câteva situaţii, contexte şi împrejurări care să le ofere cât mai multe experienţe.

Cu multe dintre aceste situaţii sau împrejurări nu vor mai avea ocazia să se întâlnească în viaţă, pentru că rolurile lor sociale, economice, profesionale, organizaţionale şi familiale îi vor împiedica să achiziţioneze şi să maximizeze aceste experienţe şi vor limita trăirea acestor experienţe in viitor, după ce facultatea se va fi încheiat.


Vreau să spun că atunci când vei avea o slujbă, o căsnicie, copii, obligaţii profesionale, obligaţii sau restricţii de la serviciu sau, Doamne fereşte! vreo boală, nu îţi va mai arde de a trăi experienţele pe care le descriu mai jos. Aşa că, dobândeşte-le cât eşti student.

Experienţe de învăţare
Adică, experienţa de a participa la activităţile didactice de cursuri, seminarii, laboratoare, lucrări practice, realizarea de teme şi referate, prezentări, asistarea la prezentările altora, învăţarea pentru examene şi examenele propriu zise. Experienţele de învăţare includ timpul petrecut în sălile de cursuri şi seminarii, biblioteci, conferinţe, lecturi, căutarea şi găsirea de concepte, idei, teorii, modele, metode, dezvoltarea unor noi şi nebănuite perspective de a vedea lumea, clădirea unor noi sisteme de cunoştinţe şi valori, adoptarea unor noi paradigme, găsirea unor noi preocupări, cultivarea cunoaşterii unor noi domenii care pot sau nu să aibă legătură cu domeniul de studii.

Experienţa de lucru în comun, alături de alţii ca tine
Calitatea de student îţi oferă multe ocazii de a lucra în comun, alături de alte persoane. Fie că este vorba de vreun proiect, temă de seminar, cercetare, referate pe care profesorii le cer la facultate, ori este vorba de vreun eveniment, vreun proiect, organizarea unui eveniment (cum ar fi Balul Bobocilor, excursie, campionat de fotbal sau banchet), ai ocazia să lucrezi în comun alături de alţii ca tine.
O situaţie specială au cei care se implică în organizaţii studenţeşti, participă la activități extrașcolare, parcurg stagii de voluntariat, intră în proiecte ale facultăţii alături de profesorii lor şi de alţi participanţi la proiect, toţi aceştia îşi formează o experienţă de lucru în comun mai consistentă decât a colegilor lor. Fă şi tu ca ei şi achiziţionează cât mai multe experienţe de lucru în comun.

Experienţa de contact
Când mă refer la experienţa de contact am în vedere totalitatea situaţiilor în care întâlnești alţi oameni, alte organizaţii sau afaceri. În perioada studenţiei întâlneşti mulţi oameni, uneori mult mai mulţi decât cei pe care îi vei întâlni în cadrul activităţii tale profesionale sau a rolurilor tale sociale viitoare. Sunt colegi de-ai tăi, alţi studenţi, profesori de la facultate, persoane din cadrul firmelor şi organizaţiilor cu care te întâlneşti în cadrul stagiilor de practică, invitaţi din mediul de afaceri care participă la diferite vizite în şcoală, la proiecte, la conferinţe, personalităţi, manageri. Universitatea îi adună pe toţi şi îți oferă ţie posibilitatea de îi întâlni.

Gândindu-mă la evenimentele care au avut loc în ultima vreme la Facultatea de Ştiinţe Economice mă gândesc la Aula Universităţii şi la personalităţile care au defilat pe acolo: o serie de personalităţi din mediul economic naţional şi internaţional, profesori universitari din ţară şi din străinătate, oficialităţi, oameni din firme, studenţi participanţi la olimpiadele naţionale, totalitatea participanţilor la proiectele pe care le-am derulat, cursurile festive şamd. Iar ocaziile de a te întâlni cu astfel de persoane se găsesc şi în vizitele didactice, prezenţa invitaţilor din mediul economic şi social la orele noastre, prezenţa studenților în firme şi organizaţii cu ocazia proiectelor derulate de facultate sau de organizaţii. 

Aşadar, sunt multe ocazii de a întâlni mulţi oameni. Vei găsi şi oameni buni printre toți cei pe care îi întâlneşti.

Experienţa de comunicare
În perioada studenţiei tale vei avea multe ocazii de a comunica, atât vorbit cât şi în scris, oficial şi neoficial, offline sau online, direct sau indirect.

Vei avea ocazii să vorbeşti cu colegi, cu profesori, în cadrul sau în afara orelor, cu angajaţi ai universităţii, cu ceilalți membri ai organizaţiilor studenţeşti din care poţi face parte.
Vei avea, de asemenea, ocazia să scrii cereri, să completezi contracte, declaraţii şi alte documente formale, oficiale, instituţionale. Am văzut studenţi care au scris o cerere prima dată în viaţa lor la secretariatul facultăţii şi care întâmpinau dificultăţi în a îşi exprima în scris doleanţele.

Vei avea ocazia să comunici pe mail, pe grupurile de comunicare, să îţi îmbunătăţeşti stilul de scriere, să vezi cum fac alţii, să foloseşti alte instrumente de comunicare (site-uri, bloguri, Facebook sau alte instrumente de socializare) mai simplu, mai eficient, poate mai hazliu.

Experienţa antreprenorială
Antreprenoriatul înseamnă să faci încercări. Să poţi risca fără a te teme că pierzi. Să cauţi soluţii noi la probleme vechi. Să fii creativ, să faci lucruri la care alţii nici nu s-au gândit.

Poţi să fii antreprenor în activitatea ta curentă, în legătură cu rolurile tale sociale şi profesionale, pur şi simplu îmbunătăţind o modalitate de „a face lucrurile” pe care oamenii au adoptat-o şi o folosesc. Poţi să faci afaceri, să demarezi proiecte aducătoare de bani.

Cât timp eşti student, atunci când întreprinzi lucruri noi oamenii te privesc cu maximă înţelegere şi apreciază iniţiativa ta chiar dacă, în sinea lor, nu sunt prea încrezători în succesul a ceea ce faci. Nu la fel te vor privi peste zece ani. Folosește, deci, această îngăduinţă pe care ţi-o oferă oamenii de lângă tine care sunt înțelegători atunci când întreprinzi o activitate nouă.

Experienţa internaţională
În perioada studenţiei tale trebuie să te expui la situaţii şi contexte care să îţi ofere o consistentă experienţă internaţională. Aceste situaţii şi contexte apar atunci când
  1. Întâlneşti străini, studenţi, profesori, investitori,antreprenori, manageri, turişti care vin în România. De la ei ai putea să înveţi să te priveşti pe tine şi mediul tău (localitatea, ţara, zona) cu ochii unui străin, detaşat, în comparaţie cu alte persoane şi medii pe care aceştia le-au mai văzut, le-au mai întâlnit. Astfel, îţi vei completa imaginea ta despre tine şi despre mediul tău, vei afla despre tine lucruri pe care nici nu le ştiai. 
  2. Mergi tu în străinătate. În prezent, ocaziile de a merge în străinătate sunt mult mai multe decât erau în urmă cu douăzeci de ani. Ca student poţi să mergi la studii, la burse, să faci voluntariat, să mergi în programe de tipul work and travel, să mergi ca turist pe cont propriu. Asta ca să nu mai vorbim de situaţiile în care poţi lucra şi să câştigi bani mai mulţi decât câștigă părinţii tăi. 
Eu recomand studiul în străinătate, nu munca. Mă rog, atunci când munca este în completare, când este în plus şi nu în loc de calitatea de student, atunci merge şi munca. Vei putea să munceşti încă cincizeci de ani de acum înainte, în timp ce student nu poţi fi atât de mult timp. S-ar putea ca banii pe care îi câştigi astăzi să îți blocheze oportunităţi mai mari din viitor.

Experienţa internațională îţi deschide mai multe ferestre înspre noi orizonturi şi îţi oferă inedite oportunităţi. 

Experienţa de distracţie
Last, but not least. Am observat că atunci când oamenii mai în vârstă se întâlnesc cu prietenii lor din tinereţe, experienţa de distracţie este cea mai evocată în discuţiile dintre ei. Probabil că le face plăcere, de vorbesc cu atât de mult entuziasm despre ea.

Experienţa de distracţie o întâlneşti atunci când te bucuri de viaţa de student, de tinereţe, de frumuseţe, de reducerile pentru studenţi, de ieşirile cu colegii şi prietenii, de libertatea de a-ţi lua geanta în spate şi a pleca unde vrei. Cât timp eşti student, poţi face lucruri pe care peste zece ani doar le vei putea visa: poţi merge cu trenurile personale din România, poţi să dormi pe izolir în gară, în corturi, pe plajă, sau să nu dormi deloc, poţi urca pe munţi, pe scurt, poţi gestiona mai uşor proastele condiţii şi incertitudinile. Peste zece ani vei avea nevoie de multă certitudine şi de minim trei stele hoteliere.

Există şi pericole care planează asupra experienței de distracţie. Unii îşi îneacă experienţa aceasta în alcool, alţii şi-o limitează prin propria voinţă atunci când se angajează în relaţii. Alţii îşi limitează libertatea, atunci când încep să lucreze, cu normă întreagă. Cred că banii pe care ţi-i aduce o slujbă cu program normal până la urmă este un preţ prea mare pentru pierderea libertăţii şi implicit a experienţei de distracţie. Iar bani vei avea şi mai târziu, dar tinereţe, frumuseţe şi libertate nu.

Experienţa de distracţie se consumă în libertate iar ingredientul principal este responsabilitatea. Responsabilitatea este atunci când îţi pui întrebarea „Ce trebuie eu să fac, ca student?” şi eşti consecvent cu răspunsurile pe care ţi le dai la această întrebare.

Experienţe pe care ar fi bine să le dobândeşti în perioada facultăţii

Perioada facultăţii, cei trei ani din primul ciclu de studii universitare, cuprinde aproximativ o mie de zile. În aceste zile studenţii pot să trăiască, să acumuleze, să achiziţioneze şi să se expună la câteva situaţii, contexte şi împrejurări care să le ofere cât mai multe experienţe.

joi, 4 august 2011

Cum să devii un manager bun

Un manager lucrează cu şi prin oameni, lucrează cu munca lor, fiind responsabil pentru rezultatele muncii lor în cadrul unor grupuri, echipe sau organizaţii.

Pentru a deveni un manager bun trebuie să participi la munca oamenilor în grupuri, echipe şi organizaţii, să fii parte a rezultatelor lor, să iei exemplu de la cei mai buni, să înveţi cum se face performanţă, să defineşti cu maximă înţelegere munca oamenilor şi rezultatul muncii lor.

Pentru a fi un manager bun trebuie să faci parte din mai multe grupuri, organizaţii sau echipe şi să participi la mai multe faze din viaţa lor
Organizaţia poate avea orice specific, poate fi o organizaţie de afaceri, adică o firmă, poate fi o instituţie publică, o şcoală sau o instituţie de învățământ, poate fi o echipă sportivă, poate fi un partid politic, un sindicat, o asociaţie profesională, o asociaţie de studenţi, un consiliu al elevilor dintr-o şcoală, o orchestră sau un cor.
Iar munca în cadrul acestor organizaţii poate însemna lucruri diferite: de la dat cu ciocanul, condus maşina, la vorbit cu oameni, gestionat documente, verificat cifre, lucrul la calculator, activitate şcolară şi de învăţământ, până la sport, activităţi politice şi electorale, cântat la instrumente sau cântat cu vocea. 

Munca pentru unii se face cu muşchii, pentru alții se face cu mintea, unii muncesc vorbind, stabilind dialoguri şi relaţii, alţii făcând sport, cântând, compunând sau pictând. 

Pe de altă parte, unii muncesc în schimbul banilor (salariu, comision sau profit), alţii în schimbul notelor, alţii ca voluntari. 

Unii sunt motivaţi de satisfacţia participării, alţii de miza câștigării unei competiţii. 

Unii muncesc din frică sau pentru a nu pierde ceva, alţii muncesc pentru câştig. 

Pentru că motivaţia muncii este diferită şi extrem de eterogenă, trebuie să faci diferenţă între tipurile de motivaţii, să participi la proiecte şi situaţii în care întâlnești cât mai multe dintre ele. 

De asemenea, vei fi un manager mult mai bun dacă vei fi trăit cu echipa ta momente ca naşterea, creşterea, conflictul, re-definirea echipei, maturitatea şi declinul echipei, activităţi pe care nu le poţi întâlni la un curs de management, fie el acreditat de CNFPA, minister sau orice altă autoritate.

Pentru a fi un manager bun poţi lua exemplu de la alţi manageri buni.
Iar pentru a evalua cât de bun este un manager trebuie să priveşti din exterior rezultatele muncii sale, să apreciezi rezultatele întregii organizaţii sau echipe pe care managerul o conduce şi să-i urmăreşti evoluţia pe termen lung. 

Cea mai elocventă metaforă pe care o poţi folosi în evaluarea rezultatelor unui manager este să-l consideri pe acesta dirijor al unei orchestre. Astfel, rezultatul managerului este diferit de rezultatele muncii fiecărui membru al echipei sale, în parte. La timpul prezent, rezultatul activităţii orchestrei se vede din exterior, îl poţi aprecia, nefiind necesar să înțelegi cum funcţionează trombonul sau contrabasul. 

Nu uita că dirijorul este cel care face posibil acest rezultat, iar dirijorul nu este necesar să fie ales dintre cei mai buni trombonişti din orchestră. 

Pe de altă parte, pe termen lung, o orchestră, la fel ca orice echipă, trebuie creată, formată, întreţinută, crescută, antrenată, purtată în competiţii, şlefuită, gestionat greşelile, succesele şi eşecurile şi învăţat din ele. 

Pentru a fi un manager bun trebuie sa înveţi
Întâi înveţi din experienţă, apoi înveţi de la alţii iar mai departe trebuie să ajungi la stadiul în care poţi învăţa de unul singur, sistematic şi aprofundat. 

Trebuie să înveţi cum să faci lucruri bune şi cum să eviţi greşeli ca accidentele, birocraţia, bolile, dezordinea, hoţia, risipa, poluarea, stresul, conflictele de roluri, încălcarea normelor deontologice, a legilor şi a sensibilităţilor oamenilor cu care lucrezi. 

După ce vei fi văzut ce fac managerii buni din jurul tău poţi să cauţi în cărțile şi cursurile de management ce ar trebui de fapt să facă un manager, care sunt lucrurile, activităţile şi situațiile cărora trebuie să le dea importanţă. Ce sunt şi la ce sunt bune planificarea, organizarea, conducerea, comanda, controlul, evaluarea, delegarea, stabilirea obiectivelor, proiectarea proceselor, înregistrarea rezultatelor, alcătuirea bugetelor, recrutarea, selecţia, motivarea, antrenarea oamenilor. Înveţi cum să foloseşti resursele, cum se fac planuri, cum se abordează clienţi, cum să ţii legătura cu piaţa, cum să cercetezi fenomenele economice şi sociale, cum să foloseşti tehnologia, ce reguli să respecţi, cum să faci tu la rândul tău reguli pentru alţii. 

De asemenea, trebuie să înveţi ce este marketingul şi ce poate aduce el organizaţiei, echipei sau afacerii tale. După ce ai învăţat toate acestea, vei realiza cât de puţine lucruri ştii, de fapt, vei accepta că învăţatul e ca respiraţia, trebuie să îl faci cât trăieşti.

Fii atent la conţinut!
Nu confunda eticheta de pe ambalaj cu conţinutul pachetului. 

Poţi să fii un manager mai bun dacă vei înţelege că ai nevoie de mai multe decât o numire, faptul că alţii te-au votat, că ai făcut un curs de management sau că pe plăcuţa de pe uşa biroului tău scrie că eşti şef. 

După cum există negustori necinstiţi care oferă produse contrafăcute, aşa există falsuri de manageri, catastrofe, impostori. Iar o altă condiție pentru a fi bun este să te delimitezi de cei ne-buni, de falsuri.

Cum să devii un manager bun

Un manager lucrează cu şi prin oameni, lucrează cu munca lor, fiind responsabil pentru rezultatele muncii lor în cadrul unor grupuri, echipe sau organizaţii. Pentru a deveni un manager bun trebuie să participi la munca oamenilor în grupuri, echipe şi organizaţii, să fii parte a rezultatelor lor, să iei exemplu de la cei mai buni, să înveţi cum se face performanţă, să defineşti cu maximă înţelegere munca oamenilor şi rezultatul muncii lor.

sâmbătă, 30 iulie 2011

Cum arată lucrările de absolvire ale colegilor noştri studenţi europeni

În peregrinările mele pe Internet am găsit câteva lucrări de absolvire (licenţă, disertaţii) ale unor tineri din Danemarca şi Suedia. În aceste două ţări aproape toată lumea vorbeşte limba engleză iar lucrările universitare în această limbă sunt la ordinea zilei.
Am identificat patru lucrări pe care vi le pun la dispoziţie. Vă rog să le exploraţi şi să luaţi exemplu.
Lucrările le puteţi accesa făcând clic aici, aici, aici şi aici.  

luni, 25 iulie 2011

Beneficii pe care mi le-a adus Google în activitatea mea educaţională (II)

Într-un discurs ţinut recent, cu prilejul absolvirii studenţilor de la Marketing, am accentuat ideea că Google oferă mai mare valoare decât Coca Cola şi că modul în care fac marketing cele două companii este un indiciu al diferenţei de epocă în care trăim.

Prezint mai jos încă trei instrumente prin care Google îmi oferă valoare, îmi face viaţa mai ușoară, ajutându-mă să îmi desfăşor activitatea profesională mult mai eficient şi eficace şi să îmi satisfac nevoi pe care nici nu ştiam că le am.


Google facilitează realizarea de proiecte alături de alţi oameni

Am menţionat deja minunata facilitate oferită de Google, aceea de a oferi acces la documente, site-uri, poze, videoclipuri şi de a controla acest acces. Accesul comun permite lucrul în comun într-un mod mult mai facil, mai eficient, mai elegant. Astfel, Google poate avea un puternic impact asupra managementului. Funcţiile Google reprezintă un set de instrumente foarte puternice pentru managerii unor organizaţii care lucrează cu date, informaţii şi documente. Ei  pot şi trebuie să îl folosească pentru a eficientiza munca celor pe care îi păstoresc.

În ceea ce mă priveşte, eu folosesc funcţiile Google pentru a organiza lucrul cu studenţii. Ei sunt cei pe care eu îi păstoresc, iar Google facilitează lucrul meu cu studenţii oferindu-mi ocazia să am:

1.       Carte de vizită. Eu, ca profesor, mi-am făcut un site Google în care mă prezint pe mine, din punct de vedere profesional, cine sunt şi ce fac, pentru ca studenţii să mă cunoască. În plus, fiecare student cu care lucrez are un site personal prin care se prezintă pe sine (CV, poze, idei personale etc.) şi încarcă fişierele cerute de mine ca teme, referate în cadrul disciplinelor de studiu sau proiectelor pe care le realizăm împreună (şi pe care, până acum trei ani mi le trimiteau pe email). Fişierele încărcate au marca timpului, adică se vede data şi ora la care au fost încărcate iar eu pot astfel să stabilesc termenele limită în procesul de predare-evaluare. Studenţii pot, la rândul lor, controla accesul persoanelor la site, inclusiv al meu, pentru că informaţia de pe site-urile lor le aparţine lor. Studiez in continuare posibilitatea de a face site-uri pentru a le folosi ca instrumente de comunicare şi coeziune ale grupelor de studenţi.

2.       Bloguri şi site-uri tematice. Pentru fiecare temă de interes profesional am câte un site şi/ sau câte un blog. De exemplu, pentru fiecare disciplină pe care o predau am câte un site Google pe care organizez toate informaţiile necesare disciplinei respective şi la care asigur accesul atât al studenţilor cât şi a celor care ar putea fi interesaţi de acea disciplină, cum ar fi profesionişti din exterior, alţi colegi sau colaboratori sau alţi studenți care, fără să fie înscrişi la acea disciplină, doresc să se aprovizioneze cu informaţii şi cunoștințe. 

3.       Grupurile de comunicare Google – Google Groups. Grupurile de comunicare sunt instrumente puternice de coeziune, colectare şi distribuire de informaţii şi resurse între membrii unui grup. Ele nu sunt în loc de comunicarea directă, fată în faţă, ci sunt în plus la aceasta. Eu le consider instrumente obligatorii ale grupurilor de studenţi şi de aceea, în fiecare dintre grupele de studenţi cu care lucrez folosesc aceste instrumente de comunicare pe care, de cele mai multe ori, eu le creez pentru ei şi îi determin să le folosească. Până nu demult foloseam grupurile de comunicare Yahoogroups. Am deja (iulie 2011) vreo patruzecişicinci grupuri de comunicare dar mi-este destul de greu să le integrez cu comunicarea mea curentă pe care o gestionez cu Gmail. De aceea am început să folosesc Google Groups. Acestea organizează discuţiile pe teme şi integrează toate funcţiile Google (Documents, Calendars, Photos etc). Încă n-am desluşit toate funcţiile specifice grupurilor Google dar insist.

4.       Alte modalităţi de colaborare – pe unele din ele am început deja să le folosesc, pe altele doar le am în intenţie. Mă refer la bloguri, chestionare şi formulare online iar acum vine puternic din urmă Google+, care promite să fie un instrument mult mai puternic şi mai integrator al tuturor funcţiilor menţionate mai sus.

Google orientează comunicarea şi informaţiile către categorii de destinatari

Unul dintre pericolele care planează asupra comunicării este orientarea ei defectuoasă şi lipsa controlului asupra mesajelor şi informaţiilor. Eu folosesc funcţiile pe care Google mi le pune la dispoziţie pentru a îmi orienta şi eficientiza comunicarea.

Iată cum următoarele funcţii Google m-au ajutat în comunicare:

1.       Blogurile. A fost prima funcţie de comunicare pe care am folosit-o de la Google, desigur, după Gmail. Am alcătuit mai multe bloguri, unele deschise tuturor, altele doar unor cititori selectaţi. Blogurile m-au ajutat să îmi direcţionez comunicare către acele categorii care erau destinatari doriţi de mine şi calificaţi pentru ideile pe care vroiam să le transmit. 

2.       Site-urile Google se pretează la comunicare prin posibilitatea de a găzdui pagini de tip Anunţuri şi noutăţi, care funcţionează ca un blog şi de a prelua automat conţinutul unor anumite bloguri, a unor site-uri de Internet prin funcţii de tip feed RSS. Site-urile Google pot fi folosite pentru comunicarea exclusivă cu destinatari selectaţi.

3.       Grupurile Google – Google Groups. Aceste au, prin definiţie, funcţia de comunicare între membrii grupului.

4.       Google Buzz. Nu prea am luat în serios această funcţie de la Google, mi s-a părut mai degrabă o trăznaie. Asta până când un utilizator de Buzz, care mă urmărea online şi pe care la rândul meu îl urmăream, a scris un mesaj ceva de genul: Am următoarea problemă.. care dintre voi poate să mă ajute? Şi brusc am realizat ce comunicare discretă şi eficientă îmi poate oferi acest Buzz prin faptul că îmi permite să cer ajutor tuturor prietenilor şi sunt sigur că cei care vor răspunde vor fi cei care ştiu, pot şi vor să mă ajute. Evident dacă mă cunosc şi au încredere în mine. Astfel, Buzz este un instrument perfect să cer bani împrumut!!!!!

5.       Google Chat. Permite comunicarea de tip Messenger, direct din căsuţa de Gmail. Eu, unul, nu sunt prea activ pe chat. Prefer să comunic când vreau eu, când pot şi când mă lasă programul. Google Chat, ca orice chat, mi se pare prea intruziv pentru că dă posibilitate oricărei persoane care se plictiseşte să mă acceseze pe chat.

6.       Formularele Google- Google Forms. Un formular este un fel de chestionar online în care respondentul îşi înscrie răspunsurile iar acestea apar într-un fişier de tip spreadsheet, organizate într-o structură de tip tabel în care fiecare coloană conţine răspunsul sau varianta de răspuns de la o întrebare predefinită şi înscrisă în formular. Le folosesc foarte mult în procesul didactic, atunci când le cer studenţilor să îmi dea feed-back pentru cursuri şi activitatea didactică (vezi aici) O dată am solicitat prietenilor de pe Facebook să îmi recomande un restaurant bun (vezi aici) iar ei mi-au răspuns, făcându-mi 23 de recomandări pentru restaurante bune. Cu studenţii de la masterat Marketing şi comunicare în afaceri lucrez intens cu formularele Google pe care eu le consider instrumente de cercetări de marketing.

7.       Google SMS şi Google Phone. Ştiaţi că puteţi trimite SMS-uri gratis direct din contul de Gmail? Îl puteţi scrie de la tastatura computerului iar destinatarul îl primeşte pe telefonul mobil, sub formă de SMS. Deocamdată funcţia aceasta este disponibilă doar pentru destinatari din câteva ţări africane, din Asia şi din SUA). Ştiaţi că puteţi suna gratis, direct din contul de Gmail, pe telefoane mobile sau fixe oriunde în SUA şi Canada? Desigur că puteţi suna şi în alte ţări şi în alte reţele dar costă. Detalii aici. Eu cred că în curând va fi gratis peste tot în lume. Aveţi nevoie doar de cască şi microfon conectate la calculator.

Mă ajută să primesc feed back

Google mă ajută să primesc feed-back de la persoanele cu care lucrez, de la cititori, de la vizitatorii site-urilor şi blogurilor mele, de la contactele mele şi membrii rețelelor şi cercurilor din care fac parte prin:

1.       Google Analytics. În esenţă Google Analytics este un contor de trafic, dar asta numai pentru ca să ştim de unde plecăm. Google Analytics mi-ar răspunde la mai multe întrebări dacă aş şti eu să îl întreb. Îmi spune câţi vizitatori am avut pe site-urile şi blogurile mele. Îmi arată cât timp au stat ei pe site, ce cuvinte cheie au folosit, cum au ajuns pe site-ul meu, din ce orașe şi din ce ţări provin vizitele, ce au căutat şi ce au găsit. Îmi dă şi sugestii referitoare la optimizarea traficului, mă ajută să îmi stabilesc şi să îmi verific obiective referitoare la trafic şi tot felul de alte funcţii cu mult mai inteligente decât mine.

2.       Funcţia „Îmi place” (+1, echivalentul Like). Atunci când un utilizator apasă pe butonul Like asociat unei postări ale mele pe diferitele canale de distribuţie a informaţiei, de fapt îmi dă feed-back, îmi spune ca îi place. Eu aflu şi mă bucur.

Dragi cititori, în aceste articole am vrut să sintetizez utilitatea câtorva instrumente puse la dispoziţie de Google şi modul în care eu le folosesc in educaţie. Am scris toate aceste lucruri pentru ca şi voi, la rândul vostru, să le folosiţi în educaţie, în activitatea voastră profesională şi personală, în afaceri, în proiectele voastre plus la ce vreţi voi altceva. 

Beneficii pe care mi le-a adus Google în activitatea mea educaţională (II)

Într-un discurs ţinut recent, cu prilejul absolvirii studenţilor de la Marketing, am accentuat ideea că Google oferă mai mare valoare decât Coca Cola şi că modul în care fac marketing cele două companii este un indiciu al diferenţei de epocă în care trăim.
Prezint mai jos încă trei instrumente prin care Google îmi oferă valoare, îmi face viaţa mai ușoară, ajutându-mă să îmi desfăşor activitatea profesională mult mai eficient şi eficace şi să îmi satisfac nevoi pe care nici nu ştiam că le am.

duminică, 24 iulie 2011

Beneficii pe care mi le-a adus Google în activitatea mea educaţională (I)

Gmail a fost prima funcţie de la Google pe care am folosit-o. Mi-am deschis contul de Gmail în urmă cu patru ani, în 2007. Apoi am observat că am acces şi la celelalte funcţii ale Google folosind acelaşi cont de utilizator Gmail. De atunci, beneficiile de care m-am bucurat în urma folosirii calităţii de utilizator Google au fost multe. Le sintetizez mai jos:

Un cont de email prin care gestionez mai multe conturi de email

După ce mi-am activat contul de email am văzut că pot să îmi gestionez cu el mai multe conturi de email. De aceea, am făcut ca toate emailurile pe care le primesc pe contul meu instituțional de la locul de muncă mi se „varsă”in contul de Gmail unde le pot gestiona mai bine, pot să le văd grupate în conversaţii, să fac căutări pe cuvinte cheie şi pe subiecte de interes şi, ce este mai important, să nu mai şterg emailurile pentru că nu mi se umple căsuţa poştală atât de uşor…

Tot în contul Gmail mi-am recuperat conturile de email mai vechi, cele de care aproape că uitasem. Iar atunci când răspund la mesajele venite pe adresa mea de la locul de muncă, chiar dacă le trimit de pe Gmail, adresa de expediţie este tot cea de la locul de muncă, ceea ce îmi păstrează identitatea instituţională şi atunci când o operez în regim privat.

Utilităţi de tip PIM- Personal Information Management

Ca să înţelegeţi aceste utilităţi, gândiţi-vă la MS Outlook, acesta este un program de tip PIM. Un PIM gestionează contacte, notiţe, sarcini (To Do List), are funcţia de Reminder (notificare, te ajută să nu uiţi un anumit eveniment), grupează contactele pe categorii (de exemplu, familie, prieteni sau, în cazul meu, Absolvenţi Mk 2009), îţi permite să cauţi un nume sau un număr de telefon etc. Telefoanele mobile mai au încorporate funcţionalităţi de tip PIM. Orice om care muncește pe mai multe fronturi şi care are mintea asaltată de termene, idei şi sarcini va găsi utilitate în programele de tip PIM, inclusiv în cel pe care îl oferă Google.

Google îmi oferă o bază de date de contacte nelimitată, funcţia de Calendar în care pot face ca evenimentele înscrise în calendar să mi se notifice prin email sau pe telefonul mobil prin SMS la anumite ore prestabilite, de câte ori vreau eu. Spre deosebire de celelalte PIM, Google oferă posibilitatea de a notifica prin email persoane implicate în evenimente sau de a face vizibil calendarul mai multor persoane predefinite. În plus, se pot stabili mai multe calendare în cadrul aceluiaşi cont, de exemplu, îmi pot alcătui un calendar al evenimentelor de la locul de muncă pe care să îl fac vizibil colaboratorilor şi un calendar al evenimentelor familiale pe care să îl fac vizibil membrilor familiei.

Gestionar al emailurilor

Emailurile reprezintă doar o parte a informaţiei pe care o folosesc zilnic. Pe lângă emailuri, Google mă ajută să gestionez mesaje de tip chat, fişiere, foldere, poze, videoclipuri.

Gestionarea informaţiilor înseamnă: recepţia lor, stocarea, organizarea, etichetarea, accesarea, distribuirea, permiterea accesului altor utilizatori şi limitarea accesului, notificarea utilizatorilor atunci când sunt făcute modificări, controlul informaţiilor şi accesului la ele etc.

Concret, în căsuţa de Gmail pot să etichetez emailurile, adică să le atribui etichete, semne (de exemplu steluţă galbena, steluţă roşie, semne de exclamare, culori). Desigur că asta mă ajută să îmi marchez emailurile urgente, importante, cele pe o anumită temă sau de la anumiţi expeditori.

În căsuţa de Gmail pot să îmi filtrez mesajele, adică să le aplic filtre atât mesajelor care urmează să intre cât şi mesajelor existente deja. Pot sa le trimit direct la gunoi sau să le marchez ca spam pe cele suspecte, pot să fac să fie trimise mai departe spre anumite adrese ale mele sau ale altora fără a face manual această redirecţionare, pot să le trimit pe categorii, fără a mai apărea în Inbox, pot să le atribui un grad de importanţă celor care vin de la anumite persoane importante sau cele care au în ele anumite cuvinte cheie.

Mai există multe alte utilităţi ale Google în legătură cu emailurile oferite de Laboratoarele Google -Google Labs. Acestea oferă tot felul de rezultate ale studiului lor, de exemplu, dacă trimiţi un mail la persoanele A şi B, Google te întreabă: N-ai vrea să îl pui la destinatar şi pe C? Google ştie că, de obicei, când le scriai lui A şi lui B îl puneai şi pe C. Facilităţile acestea trebuie să le activaţi, adică să le “enable”.

Gestionar al informaţiei (fişiere, date, înregistrări)

O altă categorie  de informaţii pe care Google mă ajută să o gestionez direct din contul de Gmail sunt fișierele. Acestea pot fi documente, tabele de calcul, prezentări de tip PPT, poze, videoclipuri. În plus, mai sunt folderele - colecţiile de fişiere. Spre deosebire de folderele de pe hard-disk, Google permite să pui un fişier în mai multe foldere, fără a îl multiplica. Plus că se poate permite şi controla accesul la informaţie pentru mai multe categorii de utilizatori predefinite.

Concret, prin funcția Documents, Google permite încărcarea online a documentelor, organizarea lor pe foldere şi distribuirea (în engleză, share) la mai mulţi utilizatori cărora li se poate da dreptul de a vizualiza documentele sau chiar de a le edita. Accesul simultan la documente permite ca utilizatori aflaţi în locuri diferite să lucreze în acelaşi timp. În termenii eficienţei muncii, atunci când munca se referă la documente şi la transmiterea lor, Google ne oferă posibilitatea să facem un salt cuantic.

Prin funcţia Google Sites, informaţiile şi documentele pot fi încărcate pe site-uri şi pe pagini de Internet putând fi vizualizate de toţi vizitatorii site-ului. Vizitatorii site-ului vor fi cei care vreau eu să fie, Google oferindu-mi posibilitatea să fac site-ul public, să îl ofer spre acces doar celor care cunosc linkul sau să dau eu dreptul de acces (pe trei nivele de acces, respectiv, doar pentru a vedea, pentru a edita şi pentru a fi proprietar adică a invita la rândul lui pe alţii).
Va urma.

Beneficii pe care mi le-a adus Google în activitatea mea educaţională (I)

Gmail a fost prima funcţie de la Google pe care am folosit-o. Mi-am deschis contul de Gmail în urmă cu patru ani, în 2007. Apoi am observat că am acces şi la celelalte funcţii ale Google folosind acelaşi cont de utilizator Gmail. De atunci, beneficiile de care m-am bucurat în urma folosirii calităţii de utilizator Google au fost multe. Le sintetizez mai jos:

miercuri, 20 iulie 2011

Google+ e mai tare decât Facebook!

Este vorba despre Google.

La început ne-a ajutat să căutăm şi să găsim informații pe Internet. Mai nou, s-a făcut mai mare, mai bogat dar a devenit la fel de inovativ.


În particular, mie îmi place umorul, sensibilitatea şi intuitivitatea serviciilor sale, adică capacitatea de a intui ce vor utilizatorii, înainte ca aceştia sa îşi dea seama ce vor.

Google vede tot ceea ce facem, cu cine comunicăm, ce căutăm pe Internet, cine ce citeşte, ce ascultă, ce vizionează. Mai nou ne localizează exact unde suntem, după telefonul mobil cu Android, după locaţia IP, chestii de-astea.

Am mai scris despre Google, cum mi-a uşurat mie viaţa şi activitatea personală şi profesională. Mi-a oferit ocazia să îmi maximizez şi eficientizez impactul profesional, educaţional, să interacţionez mai bine şi mai eficient cu studenţi, cu prieteni, cu colaboratori, să agreghez informaţiile în diverse forme şi să le integrez în conţinuturi inovative.

Prin Google mi-am făcut blog, site, film de prezentare, formulare de colectare a datelor, informaţiilor, feed back-ului, observaţiilor, întrebărilor  şi răspunsurilor la întrebări. Îmi oferă ocazia, direct din contul de email, să trimit SMS-uri şi să inițiez apeluri telefonice ieftine cu SUA şi Canada, indiferent de destinaţie. Până la a vorbi gratis în România nu e foarte mult…

Ei bine, prietenul meu, Google, a mai scos un iepuraş din joben. Se cheamă Google+. Si iarăşi m-a dat pe spate. Încă o dată, a dovedit că e magistral.

Google+ e ca Facebook dar mai bun. Iată câteva motive:

Este integrat cu celelalte funcţii şi servicii Google, adică cu Gmail, Address Book-ul din Gmail, cu Picasa Online, cu Youtube. Mie unul, un împătimit al lui Gmail, folosirea lui Google + mi se pare foarte facilă. La Facebook trebuie să deschid un nou cont, să introduc o noua parolă. La Google+ doar fac clic pe un buton pe care Gmail mi-l pune la dispoziție in interfața contului de Gmail, fără a fi necesar să mă mai înregistrez o dată.

Permite organizarea contactelor pe Cercuri şi personalizarea comunicării pentru aceste cercuri. Desigur că într-un cerc poţi pune mai multe contacte şi fiecare contact poate să facă parte din mai multe cercuri. După ce ai contactele grupate pe cercuri, poţi să foloseşti Google+ ca un canal de comunicare exclusiv pentru aceste  contacte. Prin funcţia Stream, le poţi transmite conţinuturi:  idei, poze, videoclipuri Youtube. Ai posibilitatea să selectezi pentru un conţinut mai multe cercuri sau chiar persoane individuale. Eu deja întrevăd cum îmi voi stabili cercuri formate din studenţii mei de la cursuri şi le voi transmite fişiere, poze, filme şi resurse direct de pe Google+.

Preia contactele din conturile de conturile de email, din Gmail, din Yahoo! Ştiu că şi Facebook face aceasta, dar cu tupeu…  Adică să ne înţelegem, prima oară când te cunoşti cu cineva, nu te oferi ca să intri în contul lui de mail şi să scormoneşti după contactele din Address Book. Facebook exact asta a făcut atunci când ne-am cunoscut  prima oară. La Google+ am fost mult mai îngăduitor pentru că aveam deja experiența folosirii Gmail iar contactele în address book-ul din Gmail erau deja în curte la Google. Oferta pe care mi-a făcut-o Google+, de a îmi prelua contactele din lista de contacte din Gmail, a părut rezonabilă.

Oferă posibilitatea de a interacţiona direct, prin chat şi prin videochat cu persoane, cu cercuri de persoane. Eu nu sunt mare amator al comunicării prin videochat, nici măcar prin chat, dar am făcut clic pe butonul Start a hangout, să văd cum funcţionează. Şi m-a înduioşat foarte tare mesajul ”Check your hair and make sure your mic works!” adică „Verifică cum îţi stă părul şi asigură-te că-ţi funcţionează microfonul!” Mi-am adus aminte de un prieten vechi şi drag care mă întreba mereu cum îi stă părul… Păi nu-i un drăguţ, Google? Prietenului meu, sigur i-ar plăcea!

Deocamdată folosesc Google+ doar de câteva zile şi încă nu i-am descoperit decât câteva dintre funcţii. Ştiu, din experienţa folosirii serviciilor Google, că beneficiile le voi vedea pe măsură ce voi folosi acele servicii. După ce voi vedea beneficii noi, vă voi mai ţine la curent.

Google+ e mai tare decât Facebook!

Îl cunoaşteţi pe Gugăl? Eu îi spun Sfântul Gugăl! Este prietenul nostru comun şi fratele mai mare, Big Brother, adică. La început ne-a ajutat să căutăm şi să găsim informații pe Internet. Mai nou, s-a făcut mai mare, mai bogat dar a devenit la fel de inovativ. În particular, mie îmi place umorul, sensibilitatea şi intuitivitatea serviciilor sale, adică capacitatea de a intui ce vor utilizatorii, înainte ca aceştia sa îşi dea seama ce vor.

vineri, 15 iulie 2011

Copiii clienţilor tăi

Copiii clienţilor tăi sunt mai importanţi pentru afacerea ta decât clienţii tăi.
Oamenii acordă o importanță foarte mare copiilor lor și preferințelor lor în materie de cumpărare. Poți înţelege ce roluri au copiii în privinţa deciziilor de cumpărare gândindu-te că părinţii cumpără pentru propriii lor copii ceea ce e mai bun, mai valoros, mai sănătos, mai util, mai sigur, mai distractiv, mai inedit și mai spectaculos.
Desigur că pentru ei înşişi nu cumpără așa ceva.


Copiii le cer părinţilor lor să le cumpere lucruri pe care le-au văzut la televizor, le-au văzut în reclame sau le-au văzut la alți copii.

Copiii argumentează foarte eficient în fața părinţilor lor cumpărarea acestor produse, fiind agenţi de convingere mult mai puternici, mai buni decât orice agent de vânzări sau campanie de marketing.

Atunci când există mai multe variante de alegere a unor bunuri materiale și servicii pentru a fi cumpărate, vor avea câștig de cauză cale care conţin elemente de ofertă adresate copiilor.

Dintre două produse asemănătoare ca dotări și caracteristici, cel care oferă copiilor un plus de utilitate se va vinde mai bine.

De asemenea, cele mai eficiente campanii de marketing sunt cele care determină reacţii la copii. Personajele, muzica, dansul, animația, culorile, sloganele sau mesajele care le plac copiilor și sunt ţinute minte de copii sunt cele mai bune instrumente de marketing pentru afacerea ta. Desigur că mă refer aici la afaceri cu produse și servicii adresate persoanelor și familiilor, nu la oferte de construcţii autostrăzi sau la vânzarea de strunguri.

Aşadar, dacă te gândești la un slogan pentru afacerea ta sau la un mesaj promoțional pe care oamenii să îl țină minte, creează unul care să le placă copiilor și să îl rețină ușor. Dacă afacerea ta constă în întâlniri cu clienţii, atunci sigur te vei întâlni și cu copiii lor.
Pentru că eşti responsabil cu marketingul produselor tale, introdu-ți în ofertă elemente speciale destinate copiilor și vei creşte valoarea ofertei tale.

Concret, creează oferte speciale pentru copii.

Amenajează zone speciale pentru copii la locurile de vânzare, de servire sau de așteptare.

Oferă-le copiilor beneficii speciale, fie că este vorba despre încăperi de toaletă speciale pentru ei, scaune la masă, spațiu de joacă, obiecte cadou, clovni, desene animate, bomboane, baloane sau altceva. Instruiește-ți și specializează-ți angajații să fie calificați să lucreze cu copiii, determină-i să se ocupe de copii în mod dedicat și profesionist.

Creează evenimente pentru copii care să îi atragă și să îi bucure.

Întreabă-ți prietenii care au copii ce interese sau preferințe au  copiii lor și ține cont de acestea atunci când îți concepi ofertele pentru copii.
Ai grijă însă să nu greșești, din prea multă (sau prea puțină) grijă.

Fii conștient că părinţilor nu le plac nici ca oamenii străini să le atingă copiii, nici să îi hrănească, sau să îi facă să alerge - pentru că transpiră și răcesc.

Fii atent la gustările pe care le oferi copiilor, să nu conțină sare, zahăr și grăsimi. Ai grijă ca sucurile să nu fie prea reci sau artificiale.

Ține-i pe copii aproape de părinţii lor și departe de pericole ori tentații. Gândește-te la siguranţa copiilor, la posibilele accidente care s-ar putea întâmpla cu copiii în perimetrul afacerii tale și fă în așa fel ca ele să nu se întâmple.
Modul în care o organizație sau o afacere se ocupă de copiii clienților este un indiciu al grijii pe care acea organizație sau afacere îl acordă clienților înşişi. Este sursa principală de satisfacție a clienților tăi și motivul principal pentru care aceștia te preferă pe tine în detrimentul concurenței. 

Copiii clienţilor tăi

Copiii clienţilor tăi sunt mai importanţi pentru afacerea ta decât clienţii tăi.
Oamenii acordă o importanță foarte mare copiilor lor și preferințelor lor în materie de cumpărare. Poți înţelege ce roluri au copiii în privinţa deciziilor de cumpărare gândindu-te că părinţii cumpără pentru propriii lor copii ceea ce e mai bun, mai valoros, mai sănătos, mai util, mai sigur, mai distractiv, mai inedit și mai spectaculos.

duminică, 26 iunie 2011

Verificarea anti plagiat

Plagiatul a devenit o boală a  științei din zilele noastre.

Pentru ca să nu vă molipsiți și voi, vă rog să vă verificați anti plagiat lucrarea folosind aplicatiile online e mai jos.

http://google.com
http://www.dustball.com/cs/plagiarism.checker/,
http://www.articlechecker.com/,
http://www.plagium.com/
http://plagiarism-detect.com/
http://detectareplagiat.ro/descarca_gratuit.php
http://plagiarisma.net/
http://www.plagtracker.com/upload_new/

Viper Plagiarism Scanner 1.2.0.2 se poate descărca de la
http://www.idownload.ro/modules/wfdownloads/singlefile.php?cid=165&lid=3631

sau prin instalarea unui soft pe propriul computer de la adresa DetectarePlagiat.ro / Descarca Gratuit Program Anti Plagiat.

Vă rog să vă verificați voi înșivă lucrările pentru ca nu cumva să existe probleme cu textele luate de pe internet sau citate din alte surse.

miercuri, 8 iunie 2011

Sufletul afacerii tale și grija față de clienți

Noţiunea de afacere trebuie înţeleasă ca fiind o sumă de oameni şi activităţile lor care produc şi distribuie valoare. Afacerea cuprinde oameni care trăiesc, sunt vii şi au suflet.

Afacerea ta are hardware şi software, la fel ca un computer. Partea hard a afacerii tale este reprezentată de toate resursele materiale pe care le foloseşti pentru a-ţi putea desfăşura activitatea: spaţii, utilaje, investiţii, imobilizări, infrastructură. Partea soft cuprinde toate aspectele legate de oameni şi de activităţile lor, plus aspectele legate de funcţionare: reguli, rutine, proceduri, sarcini.
Managementul afacerii tale ţine de soft, acesta se referă la oameni şi la activităţile lor. La fel şi marketingul, vânzările şi relaţiile cu clienţii.
În partea soft se vede sufletul afacerii tale. El porneşte de la oameni şi de la ceea ce sunt, ce au, ce ştiu, ce cred, ce vor, ce pot şi ce fac oamenii, indiferent că sunt manageri, angajaţi, clienţi sau vizitatori ocazionali.
Poate cea mai important şi mai vizibil aspect al sufletului unei afaceri este grija faţă de oameni. Aceasta porneşte de la manageri şi de la proprietarii afacerii care ar putea să vadă că cei cu care lucrează sunt fiinţe umane şi nu sclavi, roboţi, responsabili, maşini de îndeplinit sarcini, hoţi sau învinuiţi, (în cazul angajaţilor) sau fraieri, plătitori, vaci de muls şi ghinionişti (în cazul clienţilor). Oamenii sunt parte din sufletul afacerii, indiferent că sunt proprietari, patroni, manageri, angajaţi sau clienţi.
Merită să observi modul în care managerii se comportă sau ar trebui să se comporte cu angajaţii lor, cum le poartă de grijă şi le fac viaţa şi activitatea mai uşoară sau mai grea. Aceste observaţii îţi vor întregi înţelegerea asupra relaţiilor dintre firmă, reprezentanţii acesteia şi clienţi. Pentru că, într-o firmă în care şefii se poartă prost cu angajaţii şi le fac viaţa grea, la rândul lor, angajaţii se vor purta urât cu clienţii şi îi vor alunga, transmiţându-le ceea ce la rândul lor au primit de la şefi. Cu alte cuvinte, şefii care se poartă prost sau urât cu angajaţii îşi alungă...clienţii.
Grija faţă de clienţi, aşadar, nu poată fi decupată din contextul grijii managerilor şi patronilor firmei faţă de oamenii cu care lucrează. Ea poate fi mimată prin existenţa unor proceduri şi reguli de contact şi de comunicare cu clienţii, printr-o tratare preferenţială a clienţilor sau prin afirmaţii sforăitoare şi clieşee de tipul „.. la noi vei primi atenţie şi calitate... bla, bla, bla...” care adesea sunt contrazise în primul moment al servirii când clientul fie nu este întâmpinat, nu-l bagă nimeni în seamă când intră sau când dă telefon, fie este pus să aştepte fără să i se spună pe cine sau ce trebuie să aştepte.
Pentru ca o afacere să dovedească suflet trebuie să aibă oameni buni şi... sătui. Flămânzii nu se pot concentra la nevoile clienţilor pentru că, de foame, nu îi văd şi nu îi aud bine pe clienţi. Primul pas ca afacerea ta să aibă suflet este ca angajaţii tăi să fie sătui.

Sufletul afacerii tale și grija față de clienți

Noţiunea de afacere trebuie înţeleasă ca fiind o sumă de oameni şi activităţile lor care produc şi distribuie valoare. Afacerea cuprinde oameni care trăiesc, sunt vii şi (ră)suflă.

duminică, 15 mai 2011

Întrebări care au fost puse la susținerea lucrării de licență

la comisia de Marketing din februarie 2011
  1. De ce v-ați ales această temă?
  2. În ce măsură, în urma realizării lucrării de licență v-ați modificat părerea asupra firmei și marketingului acesteia?
  3. Care ar fi cuvintele cheie ale lucrării dvs.?
  4. Ce legătură aveți cu tema lucrării de licență?
  5. Ce valoare adăugată ați adus la lucrarea de licență?
  6. Cât timp ați lucrat la lucrarea de licență?
  7. De câte ori v-ați întâlnit cu profesorul îndrumător?
  8. Dacă acum ați alege tema, ce ați studia la ea?
  9. Ce importanță are lucrarea dvs. și tema abordată pentru firmă?
  10. Ce concluzii ați tras în urma realizării lucrării și a studiului de caz?
  11. Ce bibliografie ați folosit la realizarea lucrării?
  12. Ce ați face dacă ați fi manager al departamentului de marketing, în legătură cu tema pe care ați analizat-o în cadrul studiului de caz?
  13. Ce ați vrea să vă întrebăm?

duminică, 8 mai 2011

Spune DA!

În loc să dai răspunsuri negative clienților, dă răspunsuri pozitive. Adevăratul profesionalism al unui vânzător este să răspundă cu DA atunci când răspunsul solicitat este NU! Adică să dea vești bune atunci când i se cer vești proaste.


Dar cum să răspunzi unui client atunci când te întreabă „Aveți produsul cutare?” iar tu nu îl ai. Cum să dai un răspuns pozitiv când ți se cere unul negativ?


Varianta 1. În loc să dai un răspuns negativ referitor la produsul pe care nu îl ai („Nu avem produsul”) dai un răspuns pozitiv referitor la ceea ce ai făcut sau la ceea ce vei face („L-am comandat deja și îl vom avea din nou săptămâna viitoare”. Sau „Îl vom comanda din nou pentru dvs. Săptămâna viitoare îl puteți avea”).

Varianta 2. Dai o alternativă (mai bună): „Avem ceva și mai bun!”

Varianta 3. Identifici nevoia clientului și răspunzi pozitiv acelei nevoi. „Pentru ce aveți nevoie de produsul X? Dacă aveți nevoie de produsul X pentru nevoia Y, vă pot oferi produsul X1 care va satisface pe deplin nevoia dvs.”

Varianta 4. Exprimi răspunsul negativ într-o veste bună pe care o vei da în viitor. Îl faci pe client să vină de acasă data viitoare. „Vom avea din nou mâine. Să vă scriu pe lista de doritori?”.

Varianta 5. În loc să spui tu fatidicul cuvânt NU, faci pe altcineva să spună nu. Poți să îl faci pe un coleg de-al tău mai tinerel și nepriceput să spună nu, întrebându-l: „Dorele, mai avem produsul X?” Iar Dorel va răspunde: „Nu îl mai avem”. Atunci te întorci spre client și îi spui: „Colegul meu cunoaște cel mai bine situația stocurilor.” După care încerci una din variantele de mai sus. O variantă derivată este să îl faci pe client să spună nu, întrebându-l „Ați găsit produsul, la raft?”. După ce clientul răspunde „Nu l-am găsit.”, poți încerca variantele de mai sus.

Varianta 6. Exprimi răspunsul negativ într-o formă pozitivă. Atunci când clientul întreabă „Aveți produsul X?” tu îi răspunzi „E epuizat.”. Dacă clientul insistă: „Nu-i nimic, îl vreau și așa!” poți folosi mai departe variantele 1-4.

Clarificare: Situația în care clientul spune despre produsul epuizat că îl vrea și așa era desprinsă dintr-un banc cu milițieni.

Varianta 7. Dai cu banul. Ții în buzunar o monedă pe care o scoți atunci când clientul te întreabă „Aveți produsul X?”. Arați moneda clientului și îi spui „Dacă iese cap, îl am”. Până nu se dezmeticește clientul, arunci moneda în sus, o prinzi, o bați pe dosul palmei și, indiferent de care față a ieșit, îi spui clientului care te privește perplex „A ieșit pajură!” Clientul va trage singur concluziile. Iar dacă nu te ia de gât…poți continua cu variantele 2,3 sau 4.

Desigur că existe și alte modalități umoristice de răspuns. Esențial este să ieși din banalul, cotidianul și periculosul „N-avem!”. Decât să-i spui clientului „N-avem…îmi pare rău!” mai bine îi spui „Avem… și îmi pare bine…”.

Apropo, ce vânzător ești tu dacă nu ai produsul pe care clientul îl cere? Păi, pune mâna pe telefon, sună-ți furnizorul și comandă produsele de care clienții au nevoie, ca să le ai când ți le vor cere.

În loc să dai răspunsuri negative clienților, dă răspunsuri pozitive

Adevăratul profesionalism al unui vânzător este să răspundă cu DA atunci când răspunsul solicitat este NU! Adică să dea vești bune atunci când i se cer vești proaste.

Efectul negativ al replicilor și întrebărilor negative

Replicile și întrebările negative încep cu nu sau fac considerații negative asupra unui subiect. Mulți din oamenii din jurul meu pun adesea întrebări negative. „Nu doriți…?”, „Nu știți…?”, „Nu aveți cumva…?”.

Iar eu adesea ii corectez…

Cuvintele pe care le folosim determină realitățile pe care le trăim. Întrebările negative atrag răspunsuri negative. Replicile negative alungă atât considerațiile constructive cât și buna dispoziție a interlocutorului.

Cuvântul NU este un criminal al gândurilor, al gândurilor, al ideilor, al conversațiilor. Iar cel care îl folosește este vinovat de omor prin imprudență.

Mulți oameni vor să facă afirmații folosindu-l de două ori pe nu, adică prin negarea negației. Greșesc însă. O negare este în sine, o greșeală, negarea negației este o dublă greșeală. Prima dată când l-ai folosit pe nu, tocmai ai omorât o idee. Negând negația este ca și cum ai mai omorî o dată mortul. Asta nu îl învie, ci îți dă ocazia să faci încă o crimă.

Decât să omori ideile moarte, mai bine să creezi idei vii, care se exprimă în termeni pozitivi, idei care au viață, care la rândul lor dau naștere altor idei.

Pe scurt, înlocuiește-l pe nu cu da! Și astfel încetezi să fii un criminal.

Efectul negativ al replicilor și întrebărilor negative

Replicile și întrebările negative încep cu nu sau fac considerații negative asupra unui subiect. Mulți din oamenii din jurul meu pun adesea întrebări negative. „Nu doriți…?”, „Nu știți…?”, „Nu aveți cumva…?”.

joi, 28 aprilie 2011

Șapte moduri prin care poți achiziționa cuvinte

Pornesc de la premisa ca tu, ca student, trebuie să te aprovizionezi cu idei și cunoștințe. Adică, cu cuvinte. Cuvintele sunt materia primă a ideilor și cunoștințelor. Ele compun ideile din capul tău, vorbele din gura ta și ceea ce scrii la examen pe foaie. Pe baza lor iei note, atât la facultate cât și în viață.


Pe baza lor te diferențiezi de necuvântătoare, adică de animale. Pe baza lor te poți face înțeles în fața oricui vei vrea să te înțeleagă, inclusiv de profesori, prieteni, șefi, angajați, colegi, adică oricine care te citește sau ascultă și pe care dorești să îi influențezi. De aceea trebuie să te aprovizionezi cu cuvinte.

Cum ai putea să faci aceasta? E clar că nu poți să mergi la piață și cumperi niște cuvinte, nici nu poți comanda de pe internet ori downloada de pe site-ul e-referate.ro. Încearcă mai degrabă următoarele:

Citește
Primul și cel mai important mod de achiziție a cuvintelor este prin citit. Poți să citești ce vrei tu, de la cărți și reviste, site-uri de internet articole pe bloguri de specialitate, newslettere și publicații electronice, cursuri universitare sau orice altceva. 

Crește­-ți viteza de citire, citește mai des, mai mult și din domenii cât mai diverse. 

Cumpără­-ți lampă de citit pentru a citi dimineața și seara sau noaptea în liniște. Poți să îți cumpere dispozitive electronice de citit, cum ar fi e-readere. 

Fă-ți abonamente de publicații scrise, acelea se pot citi mai ușor.

Scrie
Ca să scrii, trebuie ca întâi să fi citit. Dar după ce ai citit, prin scris îți vei valida cuvintele citite și le vei reține mai ușor. Plus că vei citi mai ușor și mai cu plăcere ceea ce ai scris tu însuți și vei citi cu mai mare atenție ceea ce au scris ceilalți atunci când vei compara ce ai scris tu cu ce au scris ei. 

Exersează-ți exprimarea în scris, vei avea nevoie de ea în viață. 

Apropo, scrie corect și cu diacritice!

Ascultă
Diferența dintre a auzi și a asculta este atenția pe care o mobilizezi. 

Îți recomand să începi cu ascultatul cursurilor profesorilor de la facultate (sic!) apoi poți să treci să asculți emisiuni vorbite la radio. Sau audio-book-uri. 

Poate vrei să te asculți pe tine însuți cum vorbești, ce cuvinte folosești și cum arata discursul tău ascultat de alții. Păi înregistrează-te și ascultă-te! Îți garantez că vei avea o mare surpriză.

Vorbește
Îți poți exersa capacitatea de exprimare vorbind, susținând referate, prezentări, discursuri. 

Îți recomand cartea lui Dale Carnegie, Cum să vorbim în public. 

Pentru ca să îți îmbunătățești în permanentă modul în care vorbești, înregistrează-te, ascultă-te și perfecționează-te! Sau găsește-ți cât mai multe ocazii să îi instruiești pe alții.

Învață limbi străine
Primul lucru pe care îl înveți în studiul unei limbi străine sunt cuvintele. Învățând cât mai multe cuvinte în limba străină, vei avea ocazia să îți rememorezi și să folosești corespondentul lor în limba română. Capacitatea ta de exprimare va crește, se va îmbunătăți.

Învață despre lucruri noi, domenii noi, discipline noi
La fel ca studiul unei limbi străine, orice domeniu nou sau disciplină nouă începe cu studiul unor cuvinte de bază care sunt des întâlnite și folosite în acel domeniu. 

Cu cât vei ști mai multe cuvinte din cât mai multe domenii cu atât vei avea un vocabular mai bogat pe care îl vei putea folosi în toate domeniile. 

Frecventează școli
Pe lângă școala ta principală, ai mai putea să frecventezi și alte școli, cum ar fi o școală de oratorie, de actorie sau de poezie. Mai bine cu mai multe școli decât fără nici una.

Eu, ca profesor, am învățat să diferențiez studenții după cuvintele pe care le folosesc, după câte de multe, cât de clare, cât de diverse, cât de convingătoare și cât de corect sunt folosite. 

Și vreau să dau doar note bune. 

Din păcate, cei care nu citesc, nu scriu, nu ascultă, nu vorbesc, nu învață, nu știu nici o limbă străină - nici măcar limba română și nu frecventează școala mă împiedică să fac ceea ce vreau și stau în calea fericirii mele.