miercuri, 17 august 2011

Experienţe pe care ar fi bine să le dobândeşti în perioada facultăţii

Perioada facultăţii, cei trei ani din primul ciclu de studii universitare, cuprinde aproximativ o mie de zile. În aceste zile studenţii pot să trăiască, să acumuleze, să achiziţioneze şi să se expună la câteva situaţii, contexte şi împrejurări care să le ofere cât mai multe experienţe.

Cu multe dintre aceste situaţii sau împrejurări nu vor mai avea ocazia să se întâlnească în viaţă, pentru că rolurile lor sociale, economice, profesionale, organizaţionale şi familiale îi vor împiedica să achiziţioneze şi să maximizeze aceste experienţe şi vor limita trăirea acestor experienţe in viitor, după ce facultatea se va fi încheiat.


Vreau să spun că atunci când vei avea o slujbă, o căsnicie, copii, obligaţii profesionale, obligaţii sau restricţii de la serviciu sau, Doamne fereşte! vreo boală, nu îţi va mai arde de a trăi experienţele pe care le descriu mai jos. Aşa că, dobândeşte-le cât eşti student.

Experienţe de învăţare
Adică, experienţa de a participa la activităţile didactice de cursuri, seminarii, laboratoare, lucrări practice, realizarea de teme şi referate, prezentări, asistarea la prezentările altora, învăţarea pentru examene şi examenele propriu zise. Experienţele de învăţare includ timpul petrecut în sălile de cursuri şi seminarii, biblioteci, conferinţe, lecturi, căutarea şi găsirea de concepte, idei, teorii, modele, metode, dezvoltarea unor noi şi nebănuite perspective de a vedea lumea, clădirea unor noi sisteme de cunoştinţe şi valori, adoptarea unor noi paradigme, găsirea unor noi preocupări, cultivarea cunoaşterii unor noi domenii care pot sau nu să aibă legătură cu domeniul de studii.

Experienţa de lucru în comun, alături de alţii ca tine
Calitatea de student îţi oferă multe ocazii de a lucra în comun, alături de alte persoane. Fie că este vorba de vreun proiect, temă de seminar, cercetare, referate pe care profesorii le cer la facultate, ori este vorba de vreun eveniment, vreun proiect, organizarea unui eveniment (cum ar fi Balul Bobocilor, excursie, campionat de fotbal sau banchet), ai ocazia să lucrezi în comun alături de alţii ca tine.
O situaţie specială au cei care se implică în organizaţii studenţeşti, participă la activități extrașcolare, parcurg stagii de voluntariat, intră în proiecte ale facultăţii alături de profesorii lor şi de alţi participanţi la proiect, toţi aceştia îşi formează o experienţă de lucru în comun mai consistentă decât a colegilor lor. Fă şi tu ca ei şi achiziţionează cât mai multe experienţe de lucru în comun.

Experienţa de contact
Când mă refer la experienţa de contact am în vedere totalitatea situaţiilor în care întâlnești alţi oameni, alte organizaţii sau afaceri. În perioada studenţiei întâlneşti mulţi oameni, uneori mult mai mulţi decât cei pe care îi vei întâlni în cadrul activităţii tale profesionale sau a rolurilor tale sociale viitoare. Sunt colegi de-ai tăi, alţi studenţi, profesori de la facultate, persoane din cadrul firmelor şi organizaţiilor cu care te întâlneşti în cadrul stagiilor de practică, invitaţi din mediul de afaceri care participă la diferite vizite în şcoală, la proiecte, la conferinţe, personalităţi, manageri. Universitatea îi adună pe toţi şi îți oferă ţie posibilitatea de îi întâlni.

Gândindu-mă la evenimentele care au avut loc în ultima vreme la Facultatea de Ştiinţe Economice mă gândesc la Aula Universităţii şi la personalităţile care au defilat pe acolo: o serie de personalităţi din mediul economic naţional şi internaţional, profesori universitari din ţară şi din străinătate, oficialităţi, oameni din firme, studenţi participanţi la olimpiadele naţionale, totalitatea participanţilor la proiectele pe care le-am derulat, cursurile festive şamd. Iar ocaziile de a te întâlni cu astfel de persoane se găsesc şi în vizitele didactice, prezenţa invitaţilor din mediul economic şi social la orele noastre, prezenţa studenților în firme şi organizaţii cu ocazia proiectelor derulate de facultate sau de organizaţii. 

Aşadar, sunt multe ocazii de a întâlni mulţi oameni. Vei găsi şi oameni buni printre toți cei pe care îi întâlneşti.

Experienţa de comunicare
În perioada studenţiei tale vei avea multe ocazii de a comunica, atât vorbit cât şi în scris, oficial şi neoficial, offline sau online, direct sau indirect.

Vei avea ocazii să vorbeşti cu colegi, cu profesori, în cadrul sau în afara orelor, cu angajaţi ai universităţii, cu ceilalți membri ai organizaţiilor studenţeşti din care poţi face parte.
Vei avea, de asemenea, ocazia să scrii cereri, să completezi contracte, declaraţii şi alte documente formale, oficiale, instituţionale. Am văzut studenţi care au scris o cerere prima dată în viaţa lor la secretariatul facultăţii şi care întâmpinau dificultăţi în a îşi exprima în scris doleanţele.

Vei avea ocazia să comunici pe mail, pe grupurile de comunicare, să îţi îmbunătăţeşti stilul de scriere, să vezi cum fac alţii, să foloseşti alte instrumente de comunicare (site-uri, bloguri, Facebook sau alte instrumente de socializare) mai simplu, mai eficient, poate mai hazliu.

Experienţa antreprenorială
Antreprenoriatul înseamnă să faci încercări. Să poţi risca fără a te teme că pierzi. Să cauţi soluţii noi la probleme vechi. Să fii creativ, să faci lucruri la care alţii nici nu s-au gândit.

Poţi să fii antreprenor în activitatea ta curentă, în legătură cu rolurile tale sociale şi profesionale, pur şi simplu îmbunătăţind o modalitate de „a face lucrurile” pe care oamenii au adoptat-o şi o folosesc. Poţi să faci afaceri, să demarezi proiecte aducătoare de bani.

Cât timp eşti student, atunci când întreprinzi lucruri noi oamenii te privesc cu maximă înţelegere şi apreciază iniţiativa ta chiar dacă, în sinea lor, nu sunt prea încrezători în succesul a ceea ce faci. Nu la fel te vor privi peste zece ani. Folosește, deci, această îngăduinţă pe care ţi-o oferă oamenii de lângă tine care sunt înțelegători atunci când întreprinzi o activitate nouă.

Experienţa internaţională
În perioada studenţiei tale trebuie să te expui la situaţii şi contexte care să îţi ofere o consistentă experienţă internaţională. Aceste situaţii şi contexte apar atunci când
  1. Întâlneşti străini, studenţi, profesori, investitori,antreprenori, manageri, turişti care vin în România. De la ei ai putea să înveţi să te priveşti pe tine şi mediul tău (localitatea, ţara, zona) cu ochii unui străin, detaşat, în comparaţie cu alte persoane şi medii pe care aceştia le-au mai văzut, le-au mai întâlnit. Astfel, îţi vei completa imaginea ta despre tine şi despre mediul tău, vei afla despre tine lucruri pe care nici nu le ştiai. 
  2. Mergi tu în străinătate. În prezent, ocaziile de a merge în străinătate sunt mult mai multe decât erau în urmă cu douăzeci de ani. Ca student poţi să mergi la studii, la burse, să faci voluntariat, să mergi în programe de tipul work and travel, să mergi ca turist pe cont propriu. Asta ca să nu mai vorbim de situaţiile în care poţi lucra şi să câştigi bani mai mulţi decât câștigă părinţii tăi. 
Eu recomand studiul în străinătate, nu munca. Mă rog, atunci când munca este în completare, când este în plus şi nu în loc de calitatea de student, atunci merge şi munca. Vei putea să munceşti încă cincizeci de ani de acum înainte, în timp ce student nu poţi fi atât de mult timp. S-ar putea ca banii pe care îi câştigi astăzi să îți blocheze oportunităţi mai mari din viitor.

Experienţa internațională îţi deschide mai multe ferestre înspre noi orizonturi şi îţi oferă inedite oportunităţi. 

Experienţa de distracţie
Last, but not least. Am observat că atunci când oamenii mai în vârstă se întâlnesc cu prietenii lor din tinereţe, experienţa de distracţie este cea mai evocată în discuţiile dintre ei. Probabil că le face plăcere, de vorbesc cu atât de mult entuziasm despre ea.

Experienţa de distracţie o întâlneşti atunci când te bucuri de viaţa de student, de tinereţe, de frumuseţe, de reducerile pentru studenţi, de ieşirile cu colegii şi prietenii, de libertatea de a-ţi lua geanta în spate şi a pleca unde vrei. Cât timp eşti student, poţi face lucruri pe care peste zece ani doar le vei putea visa: poţi merge cu trenurile personale din România, poţi să dormi pe izolir în gară, în corturi, pe plajă, sau să nu dormi deloc, poţi urca pe munţi, pe scurt, poţi gestiona mai uşor proastele condiţii şi incertitudinile. Peste zece ani vei avea nevoie de multă certitudine şi de minim trei stele hoteliere.

Există şi pericole care planează asupra experienței de distracţie. Unii îşi îneacă experienţa aceasta în alcool, alţii şi-o limitează prin propria voinţă atunci când se angajează în relaţii. Alţii îşi limitează libertatea, atunci când încep să lucreze, cu normă întreagă. Cred că banii pe care ţi-i aduce o slujbă cu program normal până la urmă este un preţ prea mare pentru pierderea libertăţii şi implicit a experienţei de distracţie. Iar bani vei avea şi mai târziu, dar tinereţe, frumuseţe şi libertate nu.

Experienţa de distracţie se consumă în libertate iar ingredientul principal este responsabilitatea. Responsabilitatea este atunci când îţi pui întrebarea „Ce trebuie eu să fac, ca student?” şi eşti consecvent cu răspunsurile pe care ţi le dai la această întrebare.

Experienţe pe care ar fi bine să le dobândeşti în perioada facultăţii

Perioada facultăţii, cei trei ani din primul ciclu de studii universitare, cuprinde aproximativ o mie de zile. În aceste zile studenţii pot să trăiască, să acumuleze, să achiziţioneze şi să se expună la câteva situaţii, contexte şi împrejurări care să le ofere cât mai multe experienţe.

joi, 4 august 2011

Cum să devii un manager bun

Un manager lucrează cu şi prin oameni, lucrează cu munca lor, fiind responsabil pentru rezultatele muncii lor în cadrul unor grupuri, echipe sau organizaţii.

Pentru a deveni un manager bun trebuie să participi la munca oamenilor în grupuri, echipe şi organizaţii, să fii parte a rezultatelor lor, să iei exemplu de la cei mai buni, să înveţi cum se face performanţă, să defineşti cu maximă înţelegere munca oamenilor şi rezultatul muncii lor.

Pentru a fi un manager bun trebuie să faci parte din mai multe grupuri, organizaţii sau echipe şi să participi la mai multe faze din viaţa lor
Organizaţia poate avea orice specific, poate fi o organizaţie de afaceri, adică o firmă, poate fi o instituţie publică, o şcoală sau o instituţie de învățământ, poate fi o echipă sportivă, poate fi un partid politic, un sindicat, o asociaţie profesională, o asociaţie de studenţi, un consiliu al elevilor dintr-o şcoală, o orchestră sau un cor.
Iar munca în cadrul acestor organizaţii poate însemna lucruri diferite: de la dat cu ciocanul, condus maşina, la vorbit cu oameni, gestionat documente, verificat cifre, lucrul la calculator, activitate şcolară şi de învăţământ, până la sport, activităţi politice şi electorale, cântat la instrumente sau cântat cu vocea. 

Munca pentru unii se face cu muşchii, pentru alții se face cu mintea, unii muncesc vorbind, stabilind dialoguri şi relaţii, alţii făcând sport, cântând, compunând sau pictând. 

Pe de altă parte, unii muncesc în schimbul banilor (salariu, comision sau profit), alţii în schimbul notelor, alţii ca voluntari. 

Unii sunt motivaţi de satisfacţia participării, alţii de miza câștigării unei competiţii. 

Unii muncesc din frică sau pentru a nu pierde ceva, alţii muncesc pentru câştig. 

Pentru că motivaţia muncii este diferită şi extrem de eterogenă, trebuie să faci diferenţă între tipurile de motivaţii, să participi la proiecte şi situaţii în care întâlnești cât mai multe dintre ele. 

De asemenea, vei fi un manager mult mai bun dacă vei fi trăit cu echipa ta momente ca naşterea, creşterea, conflictul, re-definirea echipei, maturitatea şi declinul echipei, activităţi pe care nu le poţi întâlni la un curs de management, fie el acreditat de CNFPA, minister sau orice altă autoritate.

Pentru a fi un manager bun poţi lua exemplu de la alţi manageri buni.
Iar pentru a evalua cât de bun este un manager trebuie să priveşti din exterior rezultatele muncii sale, să apreciezi rezultatele întregii organizaţii sau echipe pe care managerul o conduce şi să-i urmăreşti evoluţia pe termen lung. 

Cea mai elocventă metaforă pe care o poţi folosi în evaluarea rezultatelor unui manager este să-l consideri pe acesta dirijor al unei orchestre. Astfel, rezultatul managerului este diferit de rezultatele muncii fiecărui membru al echipei sale, în parte. La timpul prezent, rezultatul activităţii orchestrei se vede din exterior, îl poţi aprecia, nefiind necesar să înțelegi cum funcţionează trombonul sau contrabasul. 

Nu uita că dirijorul este cel care face posibil acest rezultat, iar dirijorul nu este necesar să fie ales dintre cei mai buni trombonişti din orchestră. 

Pe de altă parte, pe termen lung, o orchestră, la fel ca orice echipă, trebuie creată, formată, întreţinută, crescută, antrenată, purtată în competiţii, şlefuită, gestionat greşelile, succesele şi eşecurile şi învăţat din ele. 

Pentru a fi un manager bun trebuie sa înveţi
Întâi înveţi din experienţă, apoi înveţi de la alţii iar mai departe trebuie să ajungi la stadiul în care poţi învăţa de unul singur, sistematic şi aprofundat. 

Trebuie să înveţi cum să faci lucruri bune şi cum să eviţi greşeli ca accidentele, birocraţia, bolile, dezordinea, hoţia, risipa, poluarea, stresul, conflictele de roluri, încălcarea normelor deontologice, a legilor şi a sensibilităţilor oamenilor cu care lucrezi. 

După ce vei fi văzut ce fac managerii buni din jurul tău poţi să cauţi în cărțile şi cursurile de management ce ar trebui de fapt să facă un manager, care sunt lucrurile, activităţile şi situațiile cărora trebuie să le dea importanţă. Ce sunt şi la ce sunt bune planificarea, organizarea, conducerea, comanda, controlul, evaluarea, delegarea, stabilirea obiectivelor, proiectarea proceselor, înregistrarea rezultatelor, alcătuirea bugetelor, recrutarea, selecţia, motivarea, antrenarea oamenilor. Înveţi cum să foloseşti resursele, cum se fac planuri, cum se abordează clienţi, cum să ţii legătura cu piaţa, cum să cercetezi fenomenele economice şi sociale, cum să foloseşti tehnologia, ce reguli să respecţi, cum să faci tu la rândul tău reguli pentru alţii. 

De asemenea, trebuie să înveţi ce este marketingul şi ce poate aduce el organizaţiei, echipei sau afacerii tale. După ce ai învăţat toate acestea, vei realiza cât de puţine lucruri ştii, de fapt, vei accepta că învăţatul e ca respiraţia, trebuie să îl faci cât trăieşti.

Fii atent la conţinut!
Nu confunda eticheta de pe ambalaj cu conţinutul pachetului. 

Poţi să fii un manager mai bun dacă vei înţelege că ai nevoie de mai multe decât o numire, faptul că alţii te-au votat, că ai făcut un curs de management sau că pe plăcuţa de pe uşa biroului tău scrie că eşti şef. 

După cum există negustori necinstiţi care oferă produse contrafăcute, aşa există falsuri de manageri, catastrofe, impostori. Iar o altă condiție pentru a fi bun este să te delimitezi de cei ne-buni, de falsuri.

Cum să devii un manager bun

Un manager lucrează cu şi prin oameni, lucrează cu munca lor, fiind responsabil pentru rezultatele muncii lor în cadrul unor grupuri, echipe sau organizaţii. Pentru a deveni un manager bun trebuie să participi la munca oamenilor în grupuri, echipe şi organizaţii, să fii parte a rezultatelor lor, să iei exemplu de la cei mai buni, să înveţi cum se face performanţă, să defineşti cu maximă înţelegere munca oamenilor şi rezultatul muncii lor.