marți, 13 noiembrie 2012

Marketing educațional

Cineva m-a întrebat: Ce interes au școlile să facă marketing? Nu primesc ele de la stat resursele de care au nevoie? De ce ar mai avea nevoie atunci de marketing?

Răspunsul a fost: Da, în teorie primesc toate resursele de la stat, prin sistemul de alocare a resurselor, care face ca salariile să fie plătite de minister iar reparațiile școlilor de autoritățile publice locale. Marketingul se ocupă cu atragerea de resurse, înțelegând prin resurse nu numai bani ci și oameni, resurse materiale, informații și notorietatea publică, imagine și bună reputație. Orice manager de școală simte nevoia de a avea astfel de resurse care intră în resonsabilitatea sa directă. Orice educator conștient va simți nevoia de marketing, măcar pentru a maximiza impactul educațional pe care se simte dator să îl maximizeze. Din punctul meu de vedere marketingul este un instrument grozav care poate fi folosit de către educatori pentru a spori impactul și relevanța educației pe care ei o crează și o livrează. 

Da, suntem conștienți de faptul că marketingul este o abstractizare, o poveste dominată de clişee şi mituri greşite cum că ar avea treabă doar cu imaginea din oglindă sau cu oglinda, nicidecum cu sursa imaginii. 

Din păcate, această înţelegere greşită de înţelegere a marketingului am observat-o în multe situaţii la managementul unor şcoli care se consideră de elită.

Marketingul în educație

Marketingul este o tehnologie managerială, un instrument care ajută organizaţii din cele mai diferite sectoare ale vieţii sociale să achiziţioneze resurse şi să furnizeze valoare. Managementul unei şcoli trebuie să folosească marketingul pentru a maxmimiza resursele pe care să le folosească în îndeplinirea misiunii școlii.

Şcolile trebuie să dea socoteală

Fie şi pentru faptul că sunt consumatoare de resurse publice, şcolile trebuie să dea socoteală pentru modul în care le utilizează. Marketingul ajută şcolile să îşi optimizeze comunicarea publică. Au maaaare nevoie de pricepere în acest sens. 

Mă preocupa educaţia. Mă preocupă marketingul. Cursul pe care îl predau (adică îl predam la masterat Managementul în sistemul de învăţământ – anul trecut, că anul acesta nu am avut suficienţi candidaţi), cel de Marketingul serviciilor educaţionale are ca scop familiarizarea cursanţilor cu conceptele specifice marketingului (categorii de public, clienți, piaţă etc.) şi cu ideea ca şcoala, ca orice organizaţie prestatoare de servicii, trebuie să urmărească să ofere valoare prin activitatea pe care o desfăşoară. Chiar dacă acest curs nu îl predau acum, este în tolbă la mine. Când mă enervez, mai trag câte o săgeată.