Eu vă recomand ca în loc de cuvântul „problemă” să folosiţi alte cuvinte, de exemplu, „situaţie”, „provocare” sau chiar … „bucurie”. Adăugați-le atributul creativitate. Va fi mai tonic, chiar mai distractiv. Fără îndoială că vă veţi simţi mai bine să abordaţi „situaţiile care cer să fim creativi”, decât să rezolvaţi probleme.
În ceea ce mă priveşte, eu m-am săturat de probleme, încă de când eram în liceu.
Zilele acestea m-am gândit intens la bani, sau, ca să păstrăm terminologia din titlu, la problema banilor. Una dintre cauze este că luna decembrie e o luna devastatoare pentru buget. O altă cauză este că reflectez intens la un instrument de educaţie financiară pe care doresc să îl fac funcţional în cursul anului viitor.
Îmi pun următoarele întrebări: cine îi învaţă pe oameni să se comporte cu banii lor, cum şi dacă să îi cheltuie, cum şi dacă să îi economisească, cum să îi salveze şi să îi „trimită” în viitor, cum să îi economisească, cum să îi investească, dacă şi cât să ia împrumut şi alte asemenea întrebări.
Mă gândesc la mine: eu am învăţat cum să mă comport cu banii mei atunci când am avut bani care erau ai mei. Asta de întâmpla după câţiva ani de salariu, adică atunci când am conştientizat pe deplin că banii asupra cărora dispuneam şi pe care mă puteam baza în totalitate erau un rezultat direct al activităţii mele, deşi îmi trecuseră destul de mulţi bani prin mână până atunci. Poate că dacă nu aş fi avut până atunci acces la surse facile de bani (de la părinţi, rude, prieteni) aş fi fost obligat să mă maturizez financiar mai devreme. Poate că dacă vreun sistem funcţional mi-ar fi permis să transform cheltuielile în economii şi investiţii aş fi dus-o muuult mai bine în prezent.
Constat astfel încă o dată faptul că proprietatea creşte valoarea unui lucru. Putem vorbi câte în lună, câte în stele despre bani însă atunci când banii se află în proprietatea mea, ei au altă valoare. Constat că banii uşor de luat împrumut sunt un lucru rău, ei îi determină pe oameni să fie dependenţi şi le întârzie maturizarea financiară.
Am citit cărţi ale lui Robert Kiyosaki şi sunt de acord că bunăstarea financiară se bazează pe obiceiuri sănătoase care pot şi trebuie să fie învăţate în timp ce eşecul financiar, ca orice lucru rău de pe lumea asta, este asociat unor obiceiuri proaste, este rezultatul ignoranţei, adesea datorată lipsei de educaţie şi de responsabilitate. De asemenea, realizez că de ceva ani buni simt nevoia să evidențiez acest subiect, fără să îmi fi propus în mod conștient acest lucru.
O simplă căutare pe net îmi arată că şi alţii sunt preocupaţi de educaţia financiară, unii ca responsabilitate, alţii ca subiect al atenţiei, alţii ca business:
- UE. Vezi aici şi aici.
- OECD. Vezi aici.
- Universităţi prestigioase din lume, de exemplu, aici.
- Revista online pentru mămici;
- Presa de specialitate. Vezi aici, aici şi aici.
- Oameni de bine care simt nevoia să scrie despre subiect şi să furnizeze resurse.
- Furnizorii de cursuri şi de resurse educaţionale. Vezi aici, aici, aici şi aici
Caut şi eu soluţii educaţionale pentru problema banilor. Caut, de asemenea, soluţii financiare la probleme educaţionale.