marți, 22 ianuarie 2013

Cinci elemente de identificare a lucrărilor scrise la examen

Sesiunea de examene a venit. Sezonul recoltei, al penitenţei, al validării sau invalidării învăţării de până acum.

Reiau mai jos câteva din reperele examenelor scrise, pe care, de o bună bucată de vreme le folosesc la examenele scrise. Iată cinci elemente de identificare a lucrărilor scrise la examen pe care le cer a fi scrise pe foile de examen ale studenţilor.

Identitatea studentului

Adică numele, aşa după cum apare el scris în catalog. Fac câteva observaţii aici. Profesorului îi este foarte util dacă numele este scris citeţ, lizibil, începând cu numele de familie, numele de căsătorie în paranteză şi toate prenumele. Din motive de ordonare alfabetică şi necesitatea de a găsi uşor numele studentului în catalog, este recomandat ca pe lucrările scrise studenţii să înceapă numele cu numele de familie.

Elemente de încadrare a studentului

Specializarea, anul, forma de învăţământ

Denumirea examenului

Sunt situaţii când în aceeaşi sală sau în aceeaşi dată, profesorii dau mai multe examene cu mai multe serii de studenţi. Este important să se scrie numele examenului. Acesta este şi un test menit să verifice studenţii dacă ştiu la ce disciplină au examen şi care este numele corect al disciplinei.

Elementele de context

Data, ora, sala

Numărul de ordine a studentului în sală

Acesta serveşte la identificare studentului în cadrul sălii şi la ordonarea ulterioară a lucrărilor. În plus, este un element identificator al lucrării în cazul în care profesorul are nevoie să caute lucrarea vreunui student.

duminică, 13 ianuarie 2013

Şapte forme de sclavie pe care să le eviţi (II)


Sclavia la stat și la sistemele lui disfuncționale care creează sărăcie

Statul nostru este un stat falimentar şi disfuncţional condus de nişte politicieni incompetenți și corupți. Atâta au putut ei după 1989, să creeze sisteme care îi fac pe toţi românii săraci şi sclavi. Și să se îmbogățească, doar ei, apropiații și rudele lor. Ești sclav la stat și nu numai eu spun asta

Sistemul public de pensii este primul şi cel mai mare sistem care creează sărăcie. În al doilea rând, sistemul naţional de sănătate, despre care un comentator spunea că este o găină beată cu capul retezat.

joi, 10 ianuarie 2013

Şapte forme de sclavie pe care să le eviţi (I)

Împart oamenii în două categorii: sclavii şi oamenii liberi. Libertatea oamenilor liberi nu apare din senin, ea nu este o stare pur şi simplu, ea este un rezultat al unor opţiuni, deznodământul unor lupte explicite sau implicite pe care oamenii liberi le-au purtat atât cu propria voinţă cât şi cu ceilalţi sclavi din jurul lor.

miercuri, 2 ianuarie 2013

Trecem la 2.0

Ce înseamnă 2.0?
Atributul 2.0 a apărut în lumea Internetului făcând referire la un nou mod de a folosi informaţia, care poate fi produsă, distribuită, accesată, partajată şi procesată mult mai interactiv şi mai eficient. De exemplu, Wikipedia, Youtube, reţelele de socializare Facebook, Twitter, blogurile şi tot portofoliul de produse şi servicii Google crează posibilitatea de a produce conţinut informaţional, de a îl distribui altora, de a facilita accesul pe mai multe niveluri de permisiuni, de a pune resurse şi conţinuturi în comun, de a creşte implicarea, creativitatea şi satisfacţia participanţilor la procesele cu informaţii.
Organizaţiile 2.0
Din lumea Internetului, conceptul a ajuns în lumea organizaţiilor, în management şi în educaţie. Într-o organizaţie de tip 2.0 conţinturile, informaţiile, deciziile şi comunicarea nu mai sunt oferite static, ierarhic şi  unidirecţional de către cei care le au către cei care nu le au, de la şefi către subordonaţi, de la decani şi prodecani către cadre didactice şi către studenţi.
Toţi aceştia devin membrii unei „comunităţi” şi au posibilitatea de a contribui şi de a participa activ la îndeplinirea obiectivelor comunităţii sau organizaţiei din care fac parte. Astfel, au puterea de a le influenţa evoluţia şi performanţele! Structurile organizaţiei de tip 2.0 combină structurarea ierarhic tradiţională cu cea matriceală, iar cel mai la îndemână exemplu sunt structurile echipelor de proiect care cuprind oameni din diferite departamente sau structurile consiliilor şi comisiilor care cuprind oameni din diferite departamente şi facultăţi.
O organizaţie de tip 2.0 este o organizaţie deschisă în care oamenii îşi afirmă punctele de vedere, pun întrebări şi primesc răspunsuri şi se implică în mod conştient şi voluntar în decizii care îi privesc. În organizaţiile de tip 2.0 nu există inegalităţi interne referitoare la utilizarea resurselor comune, salarii, proiecte, muncă, informaţii şi decizii. Mecanismele care funcţionează într-o organizaţie de tip 2.0 permit fiecărui membru să se implice până la adâncimea sau nivelul de implicare dorit. Ele cuantifică resursele, informaţiile sau know how-ul  transmis de către un membru membrilor organizaţiei. Sistemele de organizarea cuantifică contribuţia şi implicarea fiecăruia şi asigură echitatea evaluării contribuţiei sale.
Managementul unei organizaţii de tip 2.0 este fundamental diferit de managementul tradiţional bazat pe ierarhii şi pe puterea şefului. Managementul unei organizaţii de tip 2.0  nu permite tratarea discreţionară a celor de jos de către cei de sus, pentru că activitatea şi performanţele manageriale devin mult mai transparente şi mai încadrabile în criterii de performanţă. Managerii dau socoteală pentru modul în care au dispus cheltuirea resurselor organizaţiei şi asigură acces la resurse şi la informaţii tuturor celor interesaţi. Într-o organizaţie de tip 2.0, cei care participă, cei care furnizează resurse şi conţinut sunt cei mai importanţi, nu cei care conduc. Într-o organizaţie de tip 2.0 membrii participanţi pot evalua performanţele operaţionale şi manageriale iar numărul de referinţe pozitive în evaluare contează în evaluarea contribuţiei participanţilor şi deciziilor manageriale, fiind un feed back important şi continuu.