vineri, 22 februarie 2013

Şapte forme de sclavie pe care să le eviţi (III)


Sclavia prin televiziune

Sistemul media prin vârful său de lance - televiziunile, ne vrea sclavi. Ne vrea spălaţi pe creier şi labili sufleteşte. Ne vrea dependenţi şi influenţaţi de ceea ce se dă la televizor. Televiziunea este cel mai pervers şi periculos reprezentant al mass mediei moderne care influenţează masiv oamenii şi îi spală pe creier mai ceva decât detergentul Ariel. Dar ştiţi de ce? Pentru că televizorul are capacitatea de a îi hipnotiza pe telespectatori, de a le suspenda simţul critic şi propria voinţă, de a îi influenţa pe termen lung şi de a îi ţine în mreje. Televizorul este o capcană colorată şi amuzantă, cu cât mai mare este ecranul şi cu cât mai lacrimogene sunt emisiunile.



Prin televiziune, un fost securist, patron de trust media, om politic notoriu, infractor de mare anvergură şi gaşca lui de lingăi agresează în fiecare zi naţiunea română, îi atacă instituţiile (aşa fragile cum sunt), îi terfeleşte valorile, îi zăpăceşte de cap pe oameni speculând cele mai abjecte curiozităţi ale lor. În general televiziunile din România detonează petarde media şi abat atenţia oamenilor simpli de la lucrurile cu adevărat importante din viaţa lor. Televiziunile de ştiri dezinformează masiv. Trimit să poarte mesaje - în prim plan, maimuţe şi papagali pe care, dacă am înceta să ne amuzăm de ei, i-am vedea ce penibili sunt, ce distructivi sunt pentru mentalul colectiv al poporului. Privitul la televizor îi prosteşte şi îi hipnotizează pe telespectatori. Prostia se ia de la televizor.

O altă funcţie prin care televiziunile intră cu cizmele în sufletele oamenilor este cea de amplificare a urâtului. Ştirile de la televiziune bulversează oamenii şocându-i cu crime, violuri, dezastre, prin filme de groază cu transformerşi, monştri, extratereştri. Mă gândesc că prin aceasta, cineva, cu o minte diabolică, îi face pe oameni să nu mai distingă între adevăr şi minciună, între film şi realitate. Astfel, orice abuz care se întâmplă în realitate pare mai puţin grav decât ultimul film cu sfârşitul lumii pe care telespectatorii l-au văzut. Apropo de semnele despre sfârşitul lumii, ele nu se înmulţesc întâmplător ci sunt lansate în mod conştient ca nişte petarde pentru a abate atenţia oamenilor în cu totul altă parte. Ele reprezintă un alt mijloc prin care se manipulează realitatea prin sugestie.

Pe scurt, televiziunea îi ţine pe oameni sclavi prin aceea că îi împiedică să gândească limpede, cu capul lor, îi influenţează, îi hipnotizează, îi zăpăceşte, le fură timpul şi atenţia. 

Sclavia de proximitate

Sclavii de proximitate sunt captivi în lumea lor mică şi limitată. Sunt sclavi în cultura locului din care fac parte, a organizaţiei cărora le aparţin, a educaţiei şi cunoştinţelor lor limitate, a obişnuinţelor lor cotidiene, a universului lor colorat în mai puţin de 256 de culori pe care îl descriu în mai puţin de 2000 de cuvinte. 

Sclavia de proximitate s-ar putea să fie o stare foarte convenabilă sclavilor. Pentru că ei detestă să facă orice efort de deschidere, prin educaţie, prin citit, prin ieşirea din cultura, limba, universul şi adevărurile convenabile şi simpliste pe care le au. De asemenea, îi urăsc pe cei care îi forțează să facă aceasta. Sclavii de proximitate sunt cei mai mari promotori ai sistemului existenţial sclavagist: îi fac sclavi pe cei de lângă ei, pe copiii lor, pe subordonaţii lor de la serviciu, pe toţi cei pe care îi pot influenţa. 

Cel mai mare pericol este ca aceşti sclavi de proximitate să ajungă părinţi, educatori, şefi sau politicieni.

Sclavii de proximitate privesc lumea cenuşie cu nişte ochi cenuşii în care nu licăreşte nimic, nici lumină, nici ambiţie sau speranţă, nici conflict, nici întrebări, curiozităţi sau întrebări existenţiale. Şi totuşi, oamenii nu se nasc sclavi, ei devin. 

Sunt câteva posibile exorcizări: rugăciunile, meditaţiile, dragostea, suferinţa, bunătatea, curiozitatea, întrebările, căutările, ieşirile, educaţia, munca, răbdarea, constrângerea. 

Sau mai bine prindeţi-i cu arcanul şi trimiteţi-i în Afganistan!


Sclavia prin obiceiurile tale proaste
Poate nu ţi-ai dat seama până acum dar ai o groază de obiceiuri proaste. Începând cu Coca Cola pe care o bei, cu micul dejun pe care îl sari, cu guma de mestecat pe care o mesteci înainte de examen, cu faptul că nu te speli destul de des pe mâini, pe dinţi sau pe cap, mănânci chipsuri sau fumezi ţigări – poate chiar mentolate, priveşti la televizor şi în week-end mergi la grătar, mici, bere şi PET-uri goale, bârfeşti şi agresezi oamenii cu aspectul, limbajul, faptele tale cu apelurile telefonice pe mobil sau emailuri nesolicitate. Mai găseşte-ţi tu câteva obiceiuri proaste, nu trebuie să le spui şi altora, doar corectează-le.

Obiceiurile proaste derivă din păcatele umane. Sunt şapte păcate care, înainte de a te omorî, te târăsc în sclavie.

Corectează-ţi obiceiurile cele proaste. Poţi începe simplu sau revoluţionar. De exemplu, transformă carbogazoasele în apă plată, bea-o multă, mănâncă micului dejun consistent, găseşte-ţi soluţii pentru igiena fizică, intelectuală şi sufletească, încetează să mai consumi şi să dai altora otrăvuri, sare, zahăr şi grăsimi, fie ele şi cadou. Fă cel puţin treizeci de minute de mişcare ŞI DE LECTURĂ în fiecare zi. Pune deoparte bani albi pentru zile negre. Uită-te mai degrabă la bârna din ochii tăi, taci din gură dacă nu ai nimic de spus şi aminteşte-ţi că există un lucru măreţ pe care îl ai de îndeplinit în viaţă. Defineşte-l şi îndeplineşte-l.

Şapte forme de sclavie pe care să le eviţi (III)


Sclavia prin televiziune

Sistemul media prin vârful său de lance - televiziunile, ne vrea sclavi. Ne vrea spălaţi pe creier şi labili sufleteşte. Ne vrea dependenţi şi influenţaţi de ceea ce se dă la televizor. Televiziunea este cel mai pervers şi periculos reprezentant al mass mediei moderne care influenţează masiv oamenii şi îi spală pe creier mai ceva decât detergentul Ariel. Dar ştiţi de ce? Pentru că televizorul are capacitatea de a îi hipnotiza pe telespectatori, de a le suspenda simţul critic şi propria voinţă, de a îi influenţa pe termen lung şi de a îi ţine în mreje. Televizorul este o capcană colorată şi amuzantă, cu cât mai mare este ecranul şi cu cât mai lacrimogene sunt emisiunile.

luni, 4 februarie 2013

Despre oameni extraordinari pe care i-am întâlnit

Sunt un norocos: am avut ocazia de ceva vreme să întâlnesc câţiva oameni extraordinari. Oameni care şi-au asumat misiuni nobile în sprijinul semenilor lor, pentru a le alina suferinţele şi a aduce un plus de bine în lume. Pentru aceasta ei fondează organizaţii şi dezvoltă proiecte, trag după ei alţi oameni, mobilizează resurse şi le direcţionează către îndeplinirea unor ţeluri mari.


Un astfel de om este doamna Marinela Murg, director executiv la Hospice Emanuel. Este omul care a clădit organizaţia. În luna ianuarie 2013, am fost pentru prima oară în vizită la organizaţia pe care o conduce. Preţ de mai bine de două ore, mi-a povestit despre cum a început efortul de construcţie organizaţională, despre dificultăţile, provocările şi soluţiile găsite.

Hospice Emanuel oferă servicii de îngrijire paliativă; cu această ocazie am aflat ce înseamnă îngrijirea paliativă. Organizaţia este iniţiatoarea unui centru de îngrijire paliativă pentru adulţi în Oradea, un proiect de mai multe milioane de dolari care se va dezvolta în Oradea pe un teren donat de primărie şi cu eforturile mai multor persoane şi firme inimoase.

În prima mea vizită la organizaţia Hospice am văzut o organizaţie nonprofit care creşte, care vibrează, am văzut proiecte mari izvorâte din suflet mari. M-am angajat şi eu să contribui la aceasta.