joi, 9 mai 2013

Indicații referitoare la introducere


Consideraţii generale: Introducerea este un mesaj al autorului către cititori, mesaj care este în legătură cu conţinutul lucrării dar care nu reia idei din conţinut. Eventual le citează, le argumentează, le evidenţiază importanţa
Introducerea se face după ce studentul este gata cu lucrarea de diplomă. Ea va fi pusă la începutul lucrării deşi se va face la sfârşitul procesului de realizare a lucrării de diplomă.

Întrebări la care trebuie să răspundă introducerea:
În realizarea introducerii se vor da răspunsul la următoarele întrebări:
  1. De ce am ales tema lucrării de diplomă?
  2. Cum am procedat în realizarea lucrării?
    1. Descrierea procesului de realizare a lucrării;
    2. Succesiunea etapelor pe care le-am parcurs în realizarea lucrării;
    3. Bibliografia folosită;
    4. Modul în care m-am documentat în realizarea studiului de caz;
  3. Care este legătura între mine şi tema lucrării de diplomă?
  4. Ce semnificaţie asociez eu lucrării/ temei/ domeniului lucrării de diplomă?
  5. Ce valoare am adăugat eu la tema lucrării de diplomă?

Caracteristici ale introducerii:
În urma realizării introducerii eu trebuie să mă asigur că textul are următoarele caracteristici:
·         Personal
·         Motivant
·         Caracter demonstrativ
·         Original.
Verbe care se vor folosi în realizarea introducerii:
·         la persoana întâi, perfect compus;
·         verbe de acţiune: am studiat, am văzut, am observat, am analizat, am sintetizat, m-am documentat, am procedat, am realizat etc
·         verbe care exprimă convingerea, părerea autorului: apreciez că, consider că, este important să etc.

Câte pagini să aibă introducerea?
  • mai mult de o pagină (cel puţin o pagină şi ceva...) şi mai puţin de patru. Trei este OK!

Norme de redactare/cerinţe de realizare a lucrărilor de finalizare a studiilor

(după Procedura privind elaborarea lucrării de finalizare a studiilor, disponibilă aici)

  1. Lucrările vor fi editate la calculator. Formatul paginii - A4, marginile: stânga 3,5 cm; sus, jos dreapta 2,5 cm;  TNR, mărimea de 12 pct, la 1,5 rânduri, aliniat: stanga-dreapta (justify).
  2. Titlurile capitolelor, se numerotează, cu cifre romane, mărimea 14 pct., centrate, bold.
  3. Titlurile subcapitolelor, se numerotează cu cifre arabe (1.1, 1.2, ...), mărimea 12 pct, aliniate la stânga, bold.
  4. Tabelele, figurile şi graficele se includ în text, fiind numerotate şi având titlu. Referirea în text la acestea se va face prin indicaţia: figura nr. ij sau tabelul nr. ij, unde: i – nr. capitol; j – nr. figură, tabel.
  5. Referinţele bibliografice vor fi inserate în text, în modul următor:

- fie prin trimiteri bibliografice de forma [cifre: x, ..., xx]. Exemplu: “...”[1, pag.x], referinţele regăsindu-se în acest caz sub respectivul număr  la final de capitol sau la sfârşitul lucrării. 
- fie prin note de subsol care se vor regăsi în partea de jos a paginii, unde se vor indica: Numele, prenumele autorului-autorilor, titlul lucrării, oraşul, editura, eventual ediţia, anul apariţiei, pagina, la care se regăseşte informaţia utilizată. Exemplul 1: “...”[1]. În cazul reluării ulterioare a aceleaiaşi referinţe bibliografice (autor, titlu) ca succesiune imediată sau secvenţială (după inserarea altor referinţe bibliografice) notele vor fi de forma precizată în exemplele 2, respectiv, 3. Exemplul 2: “...”[2] , Exemplul 3: “...”[3] . În cazul referirii imediat ulterioare a unei alte lucrări ale aceluiaşi autor, referirea se va face cu idem, ca în exemplele 4 şi 5. Exemplul 4: “...”[4], Exemplul 5: “...”[5].
  1. Bibliografia poate să cuprindă diferite surse: articole, cărţi, Internet. Toată bibliografia prezentată trebuie să se regăsească în lucrare. Bibliografia va fi clasificată pe surse şi ordonată alfabetic, numerotată cu cifre arabe în cazul în care referinţele în text sunt realizate prin note de subsol şi cu cifre arabe încadrate în paranteze drepte în cazul când  este indicată în text în acest mod.
  2. Pentru cărţi se va menţiona numele, prenumele autorului-autorilor, titlul lucrării (în italic), oraşul, editura, eventual ediţia, anul apariţiei. Pentru articole se va menţiona numele, prenumele autorului-autorilor, titlul lucrării (în italic), „revista” (titlul în ghilimele), (eventual ţara,) oraşul, volumul, anul apariţiei, pagina. Pentru sursa internet se va preciza pagina web, incluzând alte date (nume autor, titlu lucrare etc.), precizându-se data accesării. Modul de prezentare va fi după cum urmează:  


Pentru cărţi:
1. Pop Nicolae Alexandru, Marketing, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2001.
sau
[2] Verboncu I., Zalman M., Management şi performanţe,Editura Universitară, Bucureşti, 2005.

Pentru articole:
[1] A. R. Thomas, N. Al. Pop, The Impact of EU Accession on Marketing Management in Romania, în revista „Marketing Management Journal(S.U.A.), Volume 17, Issue 2, Fall 2007, pp. 203-207.
sau
2. V. Olteanu, Tradiţie şi modernitate în dezvoltarea marketingului în România, în revista „Marketing. Management – Studii – Cercetări – Consulting”, Anul XVI, vol. 1-2 (97-98), 2007, pp. 4-5.

Pentru pagini web:
[1] http://www.universitybusiness.com/... consultat la 30.03.2011 şi 12.12.2010.
sau
[2] Milkovitch – Rioux, Catherine şi Helene VEILHAN. (2006). Methodologie de la recherche. Maîtrise – D.E.A. (Master 1 et 2) de Lettres [en ligne]. CTEU. Clermont-Ferrand. http://www.univ-bpclermont.fr/CEAD/2-Modules autoformation/CTEU-MASTER/MASTER-DEA.pdf, Consultat la 30.01.2006 şi 12.09.2006.



[1] Verboncu I., Zalman M., Management şi performanţe, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, p.46.
[2] ibidem, p. 57.
[3] Verboncu I., Zalman M., lucrarea citată, p.99.
[4]Dinu Marin, Economia contemporană – Ce este tranziţia?, Editura Economică, 2000, p. 23.
[5]Idem, Economia României - Limitări manageriale, Editura Economică, 2002, p. 18.

Vă rog să completați acest formular după fiecare interacțiune cu profesorul coordonator

Doar pentru studenții care termină anul acesta. Sau măcar care vor să termine...

Dacă cumva nu vă găsiți în această listă, dați-mi de știre și vă voi adăuga.

Vă rog pe fiecare dintre studenții îndrumați să completați acest formular (chiar și retroactiv), scriind aici toate interacțiunile pe care le-am avut pe parcurs, cu ocazia îndrumării, până în prezent.
 

Disertaţie sau dizertaţie?

Forma corecta pentru lucrarea de absolvire a studiilor de masterat este Lucrare de disertaţie, nu dizertaţie

miercuri, 8 mai 2013

Cartea lui Kotler - Marketing 3.0

Varianta în limba engleză. o găsiți aici.

Varianta în limba română o găsiți la Biblioteca Universității.

sâmbătă, 4 mai 2013

Structura lucrării de finalizare a studiilor trebuie să cuprindă următoarele părţi

Cuprins (capitole, subcapitole, paragrafe)
Cuprinsul va fi la începutul lucrării, trebuie sa conţină şi numărul de pagină pentru fiecare capitol şi subcapitol. Se recomandă realizarea cuprinsului folosind funcţia Insert, Index and Tables şi nu sub formă de tabel în care titlurile să fie introduse de la tastatură încă o dată.

Prezentarea autorului
Eu recomand ca la începutul unui material scris mai amplu (lucrări de licenţă, lucrări de disertaţie), studentul să îşi ataşeze propriul CV, într-un format prescurtat, o scurtă descriere personală. Prezentarea poate fi făcută la persoana întâi şi este recomandat să aibă o poză a autorului. În cadrul prezentării studentul va include: numele său, studiile anterioare, experienţa de lucru, preocupările sale, obiective profesionale, realizări anterioare şi alte elemente de interes. Ideea de bază este ca cititorul lucrării să ajungă la concluzia că există o legătură a autorului cu tema și conținutul lucrării.

Introducerea în această parte se prezintă după caz: motivaţia alegerii temei lucrării, importanţa acesteia şi obiectivele lucrării. Am scris pe larg despre introducere aici

Partea teoretică 
Partea teoretică prezintă conceptele, teoriile şi modelele relevante pe care se fundamentează elaborarea temei în speţă. Se recomandă abordarea comparativă, critică şi nu abordarea strict descriptivă. Se poate prezenta dezvoltarea istorică/evolutivă a problemei. Datele trebuie să fie actuale şi actualizate. Partea teoretică trebuie să fie relevantă pentru partea practică, să reprezinte suportul acesteia. 

Partea practică
Partea practică/aplicativă (Studiu de caz, etc.) prezintă pe de o parte organizația care face obiectul studiului de caz, pe de altă parte, contribuţiile autorului lucrării. Contribuţiile se pot concretiza într-o cercetare cantitativă sau calitativă empirică, un proiect, un studiu de fezabilitate, prezentarea unui model, studiu experimental, studiu de caz şi analiza lui, ş.a., în funcţie de specificul domeniului. 

Concluzii (eventual propuneri) 
În această secțiune, autorul poate exprima pe scurt și concentrat modul de valorificare a efortului său, a lucrări sale, formularea unor opinii/observaţii asupra aspectelor sesizate în urma evaluării, studiului sau cercetării. Această parte vine să conchidă fuziunea cercetării teoretice cu cea aplicativă, indicând originalitatea, puterea de analiză şi sinteză, într-un cuvânt fiind sinteza competenţelor pe care candidatul le-a dobândit în timpul programului de studiu. 

Bibliografie
La finalul lucrării, înainte de anexe, este necesar să se pună bibliografia lucrării. Bibliografia cuprinde lista referinţelor bibliografice utilizate la elaborarea lucrării.

Anexe
Anexele lucrării cuprind acele documente la care se face referire în cadrul conţinutului lucrării şi care se anexează la lucrare, după bibliografie. Ele nu sunt introduse în interiorul conţinutului materialului pentru că sunt:
  • fie prea mari (voluminoase) pentru a fi introduse şi ar întrerupe astfel şirul ideilor prezentate în cadrul conţinutului lucrării; 
  • fie prea tehnice, referindu-se la un domeniu de specialitate anume – altul decât marketingul, contrastând cu conţinutul materialului; 
  • fie de altă formă, adică nu sunt text ci grafice, diagrame, poze etc sau sunt anumite extrase din presă, catalog de prezentare a produselor, pliante promoţionale etc. 
Anexele sunt argumente ale ideilor prezentate în conţinutul lucrării. Existenţa anexelor într-o lucrare este o dovadă că studentul a integrat în realizarea lucrării şi sursele din anexă.

După ataşarea anexelor la lucrare, se recomandă numerotarea paginilor care conţin anexe.

Alte elemente care pot fi folosite pentru a spori valoarea lucrării
  1. Lista figurilor, conținînd o listă cu figurile care se regăsesc în lucrare și paginile la care se găsesc.
  2. Lista anexelor, adică uninvetar al anexelor.
  3. Indexuri de companii, termeni etc. Despre indexuri am scris aici.
  4. Fișe de concept. Vezi aici.

Considerații generale despre lucrarea de licență

Realizarea lucrării de licenţă este o condiţie de bază a pregătirii pentru licenţă. 

Lucrarea de licenţă este văzută ca o dovadă a valorii pregătirii studentului economist de la Marketing, candidat la examenul de licenţă. Lucrarea de licenţă poate fi văzută ca o oglindă care reflectă, pe de o parte modul în care studentul la Marketing s-a pregătit pe parcursul anilor de licenţă, pe de altă parte seriozitatea şi temeinicia efortului depus pe parcursul timpului în care s-a ocupat efectiv de realizarea acestei lucrări. 

Evaluatorii lucrării de licenţă au în vedere şi procesul realizării lucrării, modul de interacţiune cu profesorul coordonator, timpul de documentare, sursele de informaţii, metodele, tehnicile şi instrumentele folosite, elementele de cercetare pe care, studentul, le-a folosit şi le reflectă în lucrarea sa, utilitatea lucrării şi valoarea adăugată de student la tema lucrării de licenţă.


Accepţiunea generală este că lucrarea de finalizare a studiilor - lucrarea de licenţă, este prima lucrare complexă, care devine şi una din referinţele iniţiale pentru demonstrarea competenţelor viitorului profesionist. Prin realizarea acestei lucrări se testează capacitatea de analiză şi sinteză a candidatului, originalitatea, precum şi gradul de cunoaştere al domeniului absolvit.

Partea reprezentând contribuţiile candidatului  trebuie să aibă o pondere de cel puţin o treime din lucrare.

Realizarea unei lucrări de absolvire este producţie de cunoaştere

Ideea de plecare în această postare este că studenții angrenați în realizare propriei lucrări de absolvire trebuie să considere că ei produc cunoaștere pe domeniul în care își realizează lucrarea. Valoarea adăugată a lucrării de absolvire exprimă tocmai acest plus de cunoaștere produs de studentul cercetător.


Producţia de cunoaştere se face prin cercetare. În universităţi, pe lângă activităţile de predare, se desfăşoară şi activitatea de cercetare, adică producţia de cunoaştere. De exemplu, la Departamentul de Management – Marketing, departament din care fac eu parte, cercetarea se realizează:
  • De către cei care îşi fac doctoratele cadrele didactice şi studenţii doctoranzi. Unii şi-au făcut deja, alţii sunt în proces de realizare a doctoratului.
  • În cadrul temelor de cercetare cuprinse în Planul de cercetare al Departamentului de Management-Marketing. În cadrul acestuia se integrează diferitele elemente componente ale cercetării - dintre cele de mai jos.
  • Prin proiecte;
  • Prin elaborarea şi scrierea unor articole – atât individual cât şi în colectiv, atât de către profesori cât şi de către studenţi. Aceştia pot publica articole în reviste ştiinţifice, cu ocazia conferinţelor etc.
  • Cu ocazia întrunirilor, congreselor, conferinţelor;
  • În întâlniri, în discuţii, mai ales în cele ştiinţifice, în care există puncte de vedere diferite şi opoziţia de idei;
  • Prin transmiterea cunoaşterii. Producţia se cunoaştere se face prin distribuţia cunoaşterii – prin intermediul cursurilor şi manualelor universitare, ghidurilor şi îndrumarelor etc.
  • Prin lucrările de cercetare ale studenţilor cu ocazia realizării temelor la diferitele discipline (de exemplu, Cercetări de marketing etc.);
  • Nu în ultimul rând, prin lucrările de absolvire (de licență şi de disertaţie). Prin studiile de caz ale lucrărilor de absolvire.

Din ce este compusă cunoaşterea?
Ingredientele cunoaşterii: cunoaşterea este compusă din cuvinte – concepte, idei, teorii, corelaţii, modele, principii, metode, tehnici, instrumente, indicatori, bunele practici, proceduri, reţete, cazuri, situaţii etc.
Din punct de vedere IT, cunoașterea poate rezida în conţinut de text, scheme, documente, fişiere, poze, filme, conţinut online şi offline.
Din punct de vedere legal, cunoașterea produsă trebuie încorporată în produse a căror valoare trebuie recunoscută legal. Aceste produse de cercetare sunt: cărţi, articole, brevete, invenţii, mărci, softuri de calculator.

Ce presupune producţia de cunoaştere?
Producţia de cunoaştere presupune să munceşti cu creierul, cu mintea. Să stimulezi şi să îţi hrăneşti curiozitatea, dorinţa de cunoaştere, să fii flămând de noutăţi.
Presupune să citeşti mult. Să fii conectat la noutăţile în domeniul pe care ţi l-ai ales pentru a îl studia. Să fii preocupat de domeniul cercetat. Să cercetezi cu pasiune, să îți placă ceea ce faci. Să stabileşti legătura cu realitatea, cu autorii din domeniu, cu cărţile de referinţă, să stai în bibliotecă, în faţa calculatorului, să cauți informaţii pe Internet. Să fii organizat şi să lucrezi cu metodă.
Să faci parte din comunităţile de cercetare, atât în cele din lumea reală cât şi în cele din mediul online.

Organizatoric, producţia de cunoaştere la un departament în cadrul unei universități poate presupune existenţa unui personal specializat de cercetare, existenţa unor eventuale proiecte, a unor parteneriate, a centrelor de cercetare, a unor laboratoare de cercetare. Dacă identificați vreunul dintre acestea în legătură cu domeniul lucrării vostre să știți vă puteți extrage valoare consistentă din acest element.