duminică, 28 iulie 2013

Preţul – instrument de marketing

Preţul este considerat a fi un instrument de marketing. Cu ajutorul lui, firmele, organizaţiile sau persoanele care vând bunuri şi servicii sau alte elemente de ofertă pot să facă următoarele:
  1. să facă rost de bani de pe piaţă, de la clienţi sau cumparători; 
  2. să îşi facă rost de clienţi- prin preţ, oferta de vânzare este direcţionată către o anumită categorie de clienţi; 
  3. să transmită mesaje către clienţi, către piaţă şi către opinia publică. 
Le luăm la rând:


Cum fac firmele, prin preţ, rost de bani de pe piaţă?

În primul rând să definim termenii: „a face rost de” înseamnă, de fapt, „a se aproviziona cu”. Vom folosi în continuare cea de-a doua expresie. Deci firmele se aprovizionează cu bani prin vânzarea bunurilor şi serviciilor sau chestiilor pe care le vând. Ca să fim şi mai riguroşi, prin încasarea preţurilor a ceea ce vând.

Sunt mai multe răspunsuri la întrebarea: „De unde se aprovizionează firmele / organizaţiile cu bani necesari pentru a îşi desfăsura activitatea?”. De fapt, subiectul aprovizionării firmelor cu bani iese din sfera marketingului şi poate fi discutat chiar politic, economic, financiar sau chiar social şi etic. Depinde de tipul de organizaţie: într-un fel procedează o organizaţie nonprofit sau un spital şi în alt fel procedează o firmă privată care face afaceri. Discutând strict despre firme private care fac afaceri, putem afirma că cea mai mare parte a banilor necesari pentru a îşi desfăşura activitatea provin (trebuie să provină) din vânzarea de bunuri şi servicii pe piaţă, către clienţi şi încasarea preţului acestora.

Aşadar, încasarea preţului bunurilor şi serviciilor vândute (sau altor elemente de ofertă) este principala modalitate de aprovizionare cu bani a unei firme. Cu alte cuvinte, preţul creează venituri; prin el o firmă se aprovizionează cu bani.

Câteva din metaforele și expresiile pe care le folosesc sunt următoarele: „Preţul este un magnet pentru bani” sau „Preţul este o lopată pentru bani”. Preţul reprezintă un semn de vino-ncoace! pentru banii clienților".

E clar: pentru vânzător, preţul reprezintă speranţa unui plus de bani. Doar atunci când este încasat, speranţa aceasta se transformă în realitate. Preţul trebuie, pe de o parte, stabilit iar pe de altă parte, încasat. Fără încasare, speranţa unui plus de bani se transformă într-o cruntă dezamăgire, într-o pagubă. Pe lângă paguba mărfii vândute şi neîncasate mai vine și statul şi îi pune pe păgubiţi să plătească până în data de 25 a lunii următoare şi TVA-ul aferent mărfii vândute. Altfel spus, neîncasarea preţului presupune ceva în spiritul zicalei: „Şi bătut, şi cu banii luaţi”, adică furat şi de hoţ şi de stat. Ca şi cum ar fi vreo diferenţă...

Cum fac firmele rost de clienţi de pe piaţă, prin preţuri?

Prin preţuri, firmele îşi cheamă clienţii, mai precis îi cheamă pe acei clienţi către care preţurile sunt un argument pentru cumpărare. Preţul ca argument poate fi, pe de o parte, un lucru seducător- o chemare, pe de altă parte poate fi o barieră. Preţul îi poate determina doar pe clienţii care pot trece financiar de acea barieră să devină clienţii firmei.

Pe scurt, prin preţuri firmele îşi atrag clienţii potriviţi. Spunem că preţul este un criteriu de segmentare a pieţei.

Cum transmit firmele mesaje pe piaţă, prin preţuri?

Există multe situaţii în care firmele fac reduceri de preţ şi strigă tare: „Sale!” (Sîc!). Sau „%!” (Oare cum se pronunţă %?). Sau „Reduceri!”. Sau „Akcio!”. În aceste situaţii, cumpărătorii dau fuga şi cumpără produse cu preț scăzut. Ajung să cumpere lucruri de care nu au nevoie, doar prin argumentul faptului că au fost la reducere. Prețul redus este semnalul ca aceştia să dea năvală.

Dacă a striga în gura mare că ai preţuri mici este un semnal de genul „Haideţi cu toţii!”, a anunţa un preţ mare poate da un alt semnal: „Staţi sărăntocilor deoparte, oferta mea nu-i de voi. Să vină cei care îşi permit sau cei care apreciază”.

Desigur că preţurile pot fi şi altfel decât mici sau mari. Pot fi corecte şi incorecte. Pot fi magice sau banale. Pot fi pare sau impare. Pot fi neruşinate. Pot fi expresia prostiei, tupeului sau a nepriceperii vânzătorului. De exemplu, a vinde ieftin sau în pagubă înseamnă că cel care stabilit preţul nu a avut în vedere toate cheltuielile firmei cu producerea şi vânzarea produselor respective. După ce termină vânzarea produselor şi încasarea banilor şi face socoteala cât a încasat versus cât a cheltuit, realizează cu uimire că e pe minus, deşi a vândut tot. S-ar putea ca concurenţii versaţi să fi râs de el (în loc să se îngrijoreze) atunci când au văzut ce ieftin vinde produsele respective.

Preţul poate transmite mesaje diverse: „Calitate bună!”, „Calitate proastă, chinezării!”, sau „Clienţilor, sunteţi proşti, oricum plătiţi!”, sau „Acum v-am prins la înghesuială, ştiu că nu aveţi încotro şi veţi plăti!”, sau „Scoate banii, dai cât cer eu, oricum nu ştii cât mă costă pe mine ce-ţi vând!”. Vânzătorul poate prin preţul stabilit greşit să transmită şi alte mesaje: „Sunt nepriceput şi neatent”. Uneori reducerile de preţ transmit mesajul: „Sunt disperat. Am nevoie urgentă de bani. Cumpără de la mine, putem negocia orice, oricât!”.

Celor care înţeleg marketingul, pieţele, fenomenele şi procesele de piaţă şi din afaceri, psihologia vânzătorilor şi a cumpărătorilor, comunicarea prin preţ li se pare o savuroasă dimensiune a spectacolului lumii.

Câteva sfaturi referitoare la preţuri...


Înţelegeţi ce este preţul!
Mulți spun că preţul este costul plus profitul firmei pe unitatea de produs și greșesc. Pentru că preţul este suma de bani pe care vânzătorul o încasează iar cumpărătorul o plăteşte, de aici se poate începe o conversaţie. Propoziția a doua nu-i totuna cu propoziția întâi. Preţul se cere şi se încasează şi trebuie privit doar din perspectiva celui care vinde. Asta pentru că suntem la marketing. La contabilitate, poate, prețul e o sumă de costuri.


Faceţi diferenţa între preţuri şi costuri!
Preţul semnifică banii care vor fi încasaţi iar costurile se referă la banii care au fost, sunt şi vor fi cheltuiţi. E firesc să îţi calculezi costurile şi să le acoperi prin preţ. De fapt, aici contează cât ai vândut în total. Preţurile produselor similare pot fi diferite, dacă, per total, suma încasată din vânzări e mai mare decât totalul costurilor ai făcut o afacere bună.

Costurile pot fi înţelese ca şi chitanţele din portofel. Nu confunda banii reali care îi obţii din preţul produselor vândute cu chitanţele de achiziţie a materiilor prime, materialelor şi serviciilor necesare pentru realizarea produselor respective. Cunoaşte valoarea totală a costurilor dar nu aceasta trebuie să fie singurul element determinant pentru preţurile tale.

Sunt vânzători care stabilesc preţul produselor exclusiv după figura clientului, după impresia pe care și-o fac despre client.


Mare atenţie la reducerile de preţ!
Eu privesc cu suspiciune reducerile de preţ ca instrument de marketing. Reducerile de preţ fac ca sumele încasate prin preţ să fie reduse. Ori firmele şi vânzătorii vor să încaseze bani mai mulţi, nu sume reduse.

Desigur, uneori produsele trebuie vândute rapid că se strică. Alteori vânzătorii fac reduceri pentru partizile (cantităţile) mari în care îşi vând marfa. Alteori fac reduceri de preţ pentru că clientul e vechi şi serios. Alteori pentru că produsul are mici defecţiuni sau imperfecţiuni. În aceste cazuri, reducerea de preţ este semnul unei flexibilităţi a vânzătorului.

Mai există situţii în care, firmele reduc preţurile ca efect al preţurilor practicate de concurenţă. Mai există situaţii în care firmele reduc preţurile, la final de sezon sau ca efect al unei oportunităţi care creşte brusc interesul clienţilor pentru marfa de vânzare când firmele pot obţine din volumul vânzărilor mai mulţi bani,intr-o perioadă dată. Oricare ar fi cauza, reducerile de preţ fac ca vânzătorul să încaseze bani mai puţini, aceasta nu e un lucru plăcut. Atunci când, în urma reducerilor de preţ obţine altceva, de exemplu, vânzări mai mari, clienţi mai mulţi, recunoştinţă mai mare a clienţilor, vânzări mai mari la alte produse din ofertă sau o fidelitatea mai mare a clienţilor, reducerile au sens. Pentru a putea fi siguri de efectul pozitiv al reducerilor, efectele pozitive de mai sus trebuie însă riguros MĂSURATE. Până una- alta, pierderile din reducerile de preţuri pot fi măsurate uşor.


Decideţi asupra ce stabiliţi preţul!
Preţul poate fi stabilit asupra mai multor lucruri. În cazul în care vindeţi bunuri materiale, preţul poate include bunul propriu – zis şi ambalajul acestuia. Uneori include şi serviciile de livrare.

La restaurant preţul poate fi aşezat pe întregul meniu sau pe fiecare dintre felurile de mâncare în parte. Sunt şi feluri de mâncare, de exemplu, peştele, în care preţul din meniu este la 100 grame, în acest caz peştele din farfurie este cântărit, iar preţul din meniu se înmulţeşte cu numărul sutelor de grame pe care le are. Nota de plată de la final include valori diferite de preţurile din meniu, include salata, smântâna, ardeiul iute, pâinea. Pe logica asta ar putea include distinct şerveţelele şi scobitorile.

În turism preţul unei vacanţe oferite poate fi pachet, de tipul all inclusive sau separat, pe elementele componente ale ofertei. Un hotel poate să aibă preţul stabilit pe cameră pe o zi sau pe un sejur, poate chiar stabili preţul pe o jumătate de zi sau pe oră, după cum poţi închiria o locuinţă cu ziua, cu săptămâna sau cu luna, pentru fiecare putând fi un alt preţ.

În servicii, de fapt, preţul poate fi aşezat pe tot felul de elemente. Ţineţi minte cum operatorii de telefonie taxau la minut, asta pe lângă abonament? Ţineţi minte când preţul accesului la Internet se aşeza pe câte 100 de mega de date traficate? Ţineţi minte cum băncile percepeau, pe lângă dobândă, comisioane dintre cele mai diverse, făcând ca preţul banilor să fie mult mai mare decât cel afişat. Atunci a apărut indicatorul DAE- dobânda anuală efectivă, adevăratul preţ al banilor, pe lângă care dobânda era doar un praf în ochi, cârlig pentru clienţii necunoscători sau neatenţi.

Există furnizori de bunuri care transformă preţul bunului în preţul utilizării acelui bun. E ca şi cum ai transforma preţul unei remorci auto în preţul închirierii unei remorci auto pe zi deînmulţit cu numărul de zile de utilizare. Pe acest principiu se dezvoltă acum largi ramuri economice, ca diferite industrii create prin outsourcing, leasingul, cloud-ul, hardware-ul şi software-ul.

Decizia de alegere a elementului asupra căruia se stabileşte preţul poate să înalţe sau să îngroape afaceri întregi. Adesea, această decizie determină tipul de clienţi pe care îi veţi avea și poate unii dintre clienții pe care prețul îi atrage nu sunt exact tipul de clienți pe care îi doriți.

Preţul – instrument de marketing

Preţul este considerat a fi un instrument de marketing. Cu ajutorul lui, firmele, organizaţiile sau persoanele care vând bunuri şi servicii sau alte elemente de ofertă pot să facă următoarele:
  1. să facă rost de bani de pe piaţă, de la clienţi sau cumparători; 
  2. să îşi facă rost de clienţi- prin preţ, oferta de vânzare este direcţionată către o anumită categorie de clienţi; 
  3. să transmită mesaje către clienţi, către piaţă şi către opinia publică. 
Le luăm la rând:

duminică, 21 iulie 2013

Oamenii pe care-i iubesc

Identifică oportunităţi în loc să se teamă de pericole. Ei sunt oamenii care văd posibilităţile de dezvoltare a unui domeniu, a unei situaţii, a unui instrument, a unei metode şi toate acestea în plus la a vedea limitele sau pericolele acestora. Ei sunt oamenii care duc lumea înainte.
Spre exemplu, iubesc profesorii care au adoptat şi folosit Facebook pentru procesul de învăţământ, care fac notă discordantă în corul celor care se plâng că elevii şi studenţii sunt toată ziua pe Facebook şi că Facebook încurajează superficialitatea între oameni.

Se preocupă de oameni în loc fie închistaţi în reguli. Regulile sunt făcute pentru ca oamenii să o ducă mai bine, pentru ca munca să se desfăşoare mai eficient şi pentru ca să le fie bine tuturor. Cu toate acestea, regulile sunt făcute de oameni şi ca orice lucru făcut de om, suferă, sunt uneori incomplete, inaplicabile, alteori strâmbe, alteori vădit partizane, adică reguli făcute cu dedicaţie. Am învăţat să fiu foarte circumspect referitor la reguli sau, cel puţin, să văd mai ales efectul regulilor asupra oamenilor. În acelaşi timp, cred că regulile sunt necesare şi că trebuie în permanenţă îmbunătăţite. Totuşi, încerc să nu omor oameni cu ele.

Caută soluţii în loc să caute probleme. E plină lumea de probleme iar cei care le enunţă, le identifică, le analizează şi le clamează, nu fac decât să crească presiunea lor asupra mea şi asupra oamenilor din jur. În schimb, oamenii cu soluţii sunt rari, speciali şi valoroşi. La ei trebuie să meargă toţi banii, toată admiraţia, toată aprecierea. Pe aceştia îi vreau în jurul meu. Unul din indiciile acestei calităţi a oamenilor pe care îi iubesc eu este incidenţa cuvântului „soluţie” în vocabularul lor, în timp ce, din contră, cei nedoriţi sunt cei care scot pe gură foarte des cuvântul „problemă”.

Transformă competiţia în cooperare. E mare lucru să poţi face dintr-un competitor un partener într-un efort comun. E mare lucru să transformi un duşman într-un prieten. E de dorit să împărtăşeşti dragoste în loc să distribui ură, răzbunări şi resentimente, chiar dacă răzbunarea e foarte apetisantă.

Fac încercări şi nu sunt descurajaţi de greşeli. Până la urmă încercările şi greşelile sunt la pachet, nu poţi evita greşelile în procesul de căutare a unor soluţii sau de îmbunătăţire a unei situaţii. Mă bucur atunci când văd oameni care apreciază mai mult încercările decât pedepsesc greşelile. Cel mai rău lucru în management şi în educaţie este acela că oamenii nu fac încercări de frică să nu greşească. Cel mai rău lucru la un şef este să pună accent mai mare pe pedepsirea greşelilor decât pe încurajarea încercărilor oamenilor lor.

Explorează ipoteze în loc să enunţe concluzii. Cu alte cuvinte, apreciază mai mult întrebările decât răspunsurile. Se pricep să deschidă subiecte şi să implice oameni într-un efort comun de căutare şi descoperire. Ei socotesc că piedicile sunt filtre, categorii sau cazuri şi nu nepărat punctele terminus. Oamenii aceştia sunt căutători, încercatori de meserie şi chiar dacă fac greşeli, spiritul care îi animă e entuziasmant. Nu-i confundaţi cu locuitorii blazaţi şi supăraţi ai unei ţări triste.

Se gândesc la viitor mai mult decât la trecut. Trecutul atârnă greu în viaţa oamenilor dar cu toate acestea, el nu e decât o lecţie, e doar un reper. Viitorul şi prezentul sunt mai importante, pentru că stă în puterea oamenilor să le modeleze, să le facă mai bune. Oamenii buni din educaţie- studenţi, profesori sau părinţi, parteneri sau angajatori se preocupă de viitor, în sensul că îl creează, nu doar îl așteaptă.

duminică, 14 iulie 2013

Cuvintele sunt energie. Câteva consideraţii despre cuvinte

A fost o simplă vorbă, un cuvânt aruncat de cineva şi auzit de mine. Am reflectat apoi mult timp la această vorbă: „Cuvintele sunt energie!”.

Mi-am pus-o chiar în semnătura de la email, vrând să distribui, la rândul meu, tuturor celor cu care interacţionez pe email oportunitatea de a reflecta la ea. Am legat această idee de toate ideile în care cred, pe care le afirm şi despre care scriu.

Eu lucrez cu cuvinte, ele sunt instrumentele prin care îmi fac munca. Mă interesează nu doar să lucrez mai bine cu cuvinte ci, precum celor care atribuie instrumentelor cu care lucrează o valoare sacră, să spiritualizez instrumentul cu care lucrez, să îl încarc cu semnificaţii, cu valoare. Am scris mai jos următoarele consideraţii:

Cuvintele încapsulează în ele un mare potenţial de energie
Oamenii acumulează energia cuvintelor prin apartenenţa la o cultură - la o limbă, mai apoi prin învăţare, prin exerciţiu.

Limba maternă reprezintă energia cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni. Ea trebuie sporită, în primul rând prin învăţare. Şcoala este instituţia de îmbogăţire, de creştere a valorii cuvintelor, a limbii, un cadru de învăţare a limbilor străine, a artei şi culturii. Prin toate acestea, şcoala este un complex energetic naţional. Una din modalităţile de îmbogăţire a propriei limbi este învăţarea limbilor străine. Limbile străine se achiziţionează - în şcoală şi în afara şcolii, prin învăţare şi prin exerciţiu - de vorbire, de citire, de legătură cu alţi oameni, de cântat, de ascultat, de citit, de conectare la cultura şi civilizaţia pe care limba o descrie. O dată învăţate, limbile străine dau ocazia unei altfel de reîntoarceri la limba maternă, precum cel care, după o lungă călătorie în ţări străine, se reîntoarce la casa şi familia lui. Tot acest efort de achiziţie este mult facilitat de dragostea de limbă şi de cultură, de exerciţiile de învăţare şi cunoaştere, fie ele cititul, cântatul, poezia, teatrul, poate chiar dansul şi coregrafia. Arta potenţează energia cuvintelor.

Oamenii distribuie apoi energia cuvintelor prin limbaj, prin scriere, prin cântec, chiar prin desen, prin mimă, prin sugestie şi, până la urmă, prin faptele pe care le fac în cursul vieţii lor. Cuvintele – vorbite, scrise, cântate, desenate, mimate sau sugerate sunt o formă prin care oamenii îşi trăiesc viaţa, indiferent dacă sunt sau nu conştienţi de acest lucru.

Există teorii care spun că gândurile devin fapte. Un gând se formează cu cuvinte. Cuvintele devin fapte.

Cuvintele pe care le foloseşti sunt energia vieţii tale.

Cuvintele îți definesc stilul
Cuvintele pe care le foloseşti îţi definesc stilul, modul în care te percep oamenii din jur. Cuvintele, până la urmă, definesc ceea ce eşti. Stilul tău personal este definit de cuvintele pe care le rosteşti, le strigi, le cânţi, le înjuri, le scrii, le desenezi etc. 

Bagă de seamă să nu faci greşeli. Exprimă-te pozitiv. Înlătură înjurăturile şi referinţele la diavoli şi organe sexuale din limbajul tău, altminteri vei deveni tu acele lucruri iar cei din jur, atunci când îşi vor aduce aminte de tine, îşi vor aduce aminte de limbajul tău.

Cuvintele scrise sunt cele mai puternice, ele au o durată de viaţă mai mare, atât în mediile unde sunt scrise (bileţele scrisori, lucrări de examen, emailuri, Facebook etc.) cât şi în memoria oamenilor. Spre exemplu, pe Facebook, o dată ce ai scris o postare, chiar dacă o înlături mai târziu, ea va rămâne în memoria lui Big Brother putând fi văzută de un eventual angajator, de un evaluator al tău în diferite momente ale vieţii tale personale şi profesionale.

Cuvintele sunt valori, sunt bogăţie
Cuvintele sunt acea bogăție care este în tine, care nu ţi-o poate fura hoţii sau deteriora furtuna sau vremea rea, nici măcar vremurile rele.

Când citesc câte o lucrare de examen cuvintele de pe hârtie arată acumulările de bogăţie făcute de acel student, orele de lectură şi învăţare pe care le-a investit în pregătirea lui. Pe termen scurt, acumulările acestea se transformă în notă, pe termen mediu şi lung, ele se vor transforma în altceva, poate în cariere frumoase, poate în bani, poate în şanse, poate în faimă, notorietate şi recunoaştere. La unii chiar se vor transforma în Mercedes, în vilă cu piscină şi în iahturi de lux.

De fapt, în ce constă bogăţia?

Cuvintele imperative sunt energie cinetică
Cuvinte ca: Fă-o! Dă-i drumul! Start! Go! Drepţi! Mâinile sus! Foc! Ura! Înainte! sunt exemple concrete de energie cinetică. Prin ele pui oameni în mişcare, îi determini să se implice, să iasă din starea de repaus şi să ajungă la o viteză v.

Toţi cei care lucrează cu oameni: profesori, medici, militari, preoţi, artişti, vânzători, manageri etc. cunosc importanţa cinetică a cuvintelor.

Există rugăciuni de exorcizare, ele îl pun pe Satana pe fugă. Există cuvinte are îi pun pe oameni în mişcare, de la „ Marş de-aici!”, „Şterge-o!” sau „Dispari!” până la „Me’em, bem o bere?” sau „Vii diseară la mine?”.

În armată am învăţat: orice comandă militară are două părţi - partea de atenţionare şi partea declanşatoare. De exemplu, comanda „Pe umăr, arm!” conţine partea de atenţionare – „Pe umăr…” şi partea declanşatoare – „…arm!”. Inclusiv rostirea lor diferă. Cei care au trecut prin armată şi apeviştii ştiu asta. Am apreciat întotdeauna energia cinetică a lui „..arm!”.

Cuvintele sunt muzică
Cuvintele compun muzica şi sunt ele însele muzică. Prin forma lor, prin asociere, prin rimă, prin conţinutul de vocale şi frecvenţa unor onomatopee, cuvintele sunt muzică. Ele gâdilă în mod plăcut urechile.

Cuvintele pot fi achiziţionate prin muzică. Veţi învăţa mult mai uşor cuvintele dintr-o limbă străină dacă veţi asculta, învăţa şi traduce textul melodiilor preferate cântate în acea limbă.

Dacă muzica este energie, cuvintele sunt energie.

Cuvintele sunt moştenire, sunt tradiţii, sunt speranţe
Sunt moştenirea străbunicilor, bunicilor şi părinţilor noştri. Sunt energia transmisă de înaintaşi, de oamenii de cultură, de conducători, de cei care ne-au făcut să fim aşa cum suntem. Sunt speranţele lor, lucrurile care le-au determinat existenţa.

Desigur că limbajul se schimbă, limba se adaptează la realitatea prezentă. Om şti noi astăzi ce sunt E-mailul, Iphone-ul, E-urile şi gazele de şist dar nu trebuie să uităm de „Ce-ţi doresc eu ţie…”, „Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul!” sau de cuvintele şi expresiile folosite de bunicii noştri. Toate aceste cuvinte ne ancorează într-un spaţiu cultural, istoric, naţional şi internaţional şi de fac să aflăm răspunsul la întrebări simple: „Cine sunt eu?”, „Cui aparţin?”, „Care este menirea mea în lume?”.

Cum am fi fără moștenire? Cum am fi fără tradiţii? Cum am fi fără speranţă?

Am fi ca în vorba aia: „Fiii ploii!”

Cuvintele atrag bani
Şi banii sunt o formă de energie. Cuvintele atrag bani. Energia atrage energie şi cuvintele se transformă în bani.

De exemplu: „Banii sau viaţa!”, „Mâinile sus!”, „Acesta este un jaf!” sau pur şi simplu „Scoate banii!”.

Desigur că pot fi şi alte cuvinte: „Reduceri!”, „Lichidare de stoc!”, „Ultima bucată!” „Sună acum!” sau „Sale!” (Sîc!). Ori mai simplu, „Plătiţi acum, la mine!”

Pot fi slogane sau mesaje promoţionale. Pot fi strategii de marketing. Pot fi cuvintele dintr-un plan de afacere, acelea care dovedesc finanţatorului valoarea afacerii, înainte da a exista afacerea sau înainte ca afacerea să producă bani.

Ce înseamnă toate acestea? 
Înseamnă că tu, ca student, cel mai bun lucru pe care ar trebui să îl faci pentru a atrage bani, pentru a achiziţiona energie, pentru a îţi defini un stil, pentru a acumula bogăţie şi valori, pentru a pune oamenii în mişcare, pentru a păstra şi a dezvolta moştenirea ta este să achiziţionezi cuvinte.

Poţi începe de aici.