vineri, 23 august 2013

Social Media este o mină de aur pentru educaţie

Vorbind despre Social Media am în vedere programele: Facebook, Google+, Blogger, Twitter, LinkedIn, Pinterest şi alte forme ale Social Media pe care elevii le utilizează din ce în ce mai mult cu o extrem de mare dezinvoltură.

Cred cu tărie că educaţia modernă trebuie să integreze Social Media în procesul de învăţământ. Eu consider că Social Media este un instrument de marketing pe care îl includ în conceptul mai larg de proces - element al mixului de marketing al serviciilor educaționale.

Modernizarea procesului educațional înseamnă, în opinia mea, utilizarea de noi conținuturi educaționale (articole și texte online, fișiere, poze, filme) și utilizarea de noi forme în care conținuturile educaționale pot ajunge la student. Social Media e unul dintre ele. Prin Social Media, studenții pot primi cursul de la profesor pe Facebook și îl pot accesa de pe smartphone-ul din buzunar.

Actorii educaţionali pot găsi multe beneficii în Social Media - atât profesorii şi elevii cât şi managementul şcolilor, părinţii, partenerii educaţionali, firmele, furnizorii de conţinuturi educaţionale precum şi alţi stakeholderi – deţinători de interese şi categorii de public importante în educaţie. Social Media permite tuturor acestora să se implice şi să participe la educaţie de o manieră revoluţionar diferită faţă de interacţiunile educaţionale tradiţionale. Argumentez în continuare:

Social Media facilitează învăţarea
Facilitarea învăţării este, de fapt, principala misiune a şcolii. Social Media facilitează învăţarea prin aceea că determină elevii şi profesorii să participe la reţeaua educaţională, le oferă acces la o lume nouă, la resurse educaţionale noi, bogate, inedite şi valoroase.

Prin Social Media participanţii pot primi şi distribui resurse educaţionale: texte, documente, filme, hărţi, machete, grafice etc., pot să folosească instrumentele pe care le au la dispoziţie, pot să interacţioneze cu profesorii, elevii şi alţi utilizatori.

Social Media facilitează deprinderea unor competenţe de utilizare a conţinuturilor şi a funcţiilor din mediul online. Social Media pune la dispoziţie utilizatorilor instrumente şi funcţii prin intermediul cărora aceştia îşi organizează informaţia pe categorii şi pe teme de interes. Social Media determină învăţarea prin aceea că facilitează interacţiuni complexe între actorii educaţionali. Social Media încurajează creativitatea în procesul de învăţământ.

Învățarea devine un proces mai puţin concentrat şi convergent, mai puţin exclusivist, mai puţin autoritar, mai puţin izolat şi mai puţin plictisitor, după cum se vede în tabelul de mai jos:

Tabelul 1. Comparaţie dintre învăţarea tradiţională şi învăţarea prin Social Media
Aspectul evaluat
Învăţarea tradiţională
Învăţarea prin utilizarea Social Media
Concentrarea
Învăţarea este concentrată
·   în interiorul şcolii;
· interacţiunile dintre profesori şi elevi
·   în sălile de clasă
·  în timpul de 4-6 ore pe zi
Învăţarea  este un proces difuz şi discret. Învăţarea iese din reperele tradiţionale, poate fi rezultatul interacţiunilor sociale pe care Social Media le facilitează.
Elevii / studenții  pot învăţa de fiecare dată când accesează reţeaua socială, chiar de pe telefonul mobil, chiar de la distanţă, din vacanţă, din străinătate, oricând are acces la reţea.
Exclusivismul
Cine lipsește la oră a pierdut lecţia
Lecţia este disponibilă în reţea, online, o poate accesa oricine face parte din grupul educaţional
Autoritatea
Şcoala are autoritatea instituţională asupra elevilor, asupra procesului educaţional.
Profesorul este autoritatea profesională pe domeniul pe care îl predă, elevii / studenții  învaţă de la profesor.
Şcoala şi structurile instituţionale sunt şi ele doar nişte utilizatori ai reţelei. În reţeaua socială şi pe Internet sunt multe surse de cunoaştere.
Şcoala şi profesorii se transformă în facilitatori ai învăţării, profesorii în mentori ai elevilor.
Elevii / studenții  pot fi încurajaţi să contribuie şi ei cu resurse educaţionale.
Elevii / studenții  pot învăţa din orice sursă, atât profesorii cât şi elevii / studenții  pot pune la dispoziţie surse şi resurse de învăţare în formate diverse şi pot învăța unii de la alţii. 
Izolarea
Procesul educaţional este izolat de societate, de actorii sociali din afara şcolii.
Actorii educaţionali cotidieni sunt personalul şcolii şi elevii / studenții , eventual  părinţii şi, sporadic, partenerii.

Procesul educaţional iese din şcoală, se extinde în reţea.
Profesorii pot transmite conţinuturi educaţionale prin intermediul Social Media, pe reţelele sociale, pot fi actori importanţi într-o lume nouă, aceea a cunoaşterii.
Prin intermediul Social Media, şcoala şi actorii educaţionali pot deveni repere sociale cu identităţi instituţionale pregnante. Pot să îşi asume funcţia de facilitator comunitar şi poate accesa resurse suplimentare din comunitate.
Mobilizarea atenţiei elevilor
Procesul educaţional tradiţional presupune organizarea activităţilor didactice în orele şcolare, de 40-50 de minute.
Predarea la clasă după manual şi de către profesor poate deveni foarte plictisitoare pentru elevi. 
Mobilizarea atenţiei elevilor e mai dificilă atunci când elevii / studenții  sunt doar simpli beneficiari, simpli spectatori ai prestaţiei profesorului în condiţiile în care profesorului nu poate interacţiona simultan cu toţi elevii / studenții  dintr-o clasă. Astfel, când un elev răspunde sau participă la discuţii, alt elev poate fi plictisit.
În Social Media, elevii / studenții  pot fi proprietari ai procesului educaţional (sau a unei părţi), ceea ce le poate spori atenţia şi nivelul de implicare în mod semnificativ.
Social Media e construită pe considerentul că utilizatorii mai degrabă se angajează în dialoguri pe o temă dată decât să consume informaţiei statică.
Profesorii pot primi feed back rapid de la elevi, atunci când prezintă o temă nouă sau un subiect de interes.
Resursele educaţionale distribuite prin Social Media sunt mult mai spectaculoase, mai dinamice, mai colorate, mai inedite, ele cresc nivelul de atenţie al elevilor.

Social Media permite şi facilitează prezenţa online şi accentuează identitatea instituţională
Prezenţa în reţelele de socializare (pe Facebook, Twitter, Google+ etc.) a şcolii, a profesorilor, a structurilor instituţionale ale şcolii (secretariat, cabinet medical, bibliotecă etc.) determină elevii să considere că şcoala şi structurile sale fac parte dintr-un univers care este şi al lor. Paradoxal, universul elevilor anului 2013 este mult mai aproape de Facebook decât de biblioteca şcolii. Prezenţa pe Social Media a actorilor educaţionali ar atenua această distanţă dintre elevi şi inflexibilele structuri educaţionale.

Social Media permite şi facilitează comunicarea
Social Media permite utilizatorilor să comunice în dublu sens. Social Media permite utilizatorilor să includă şi alte părţi sau persoane în comunicare. Social Media permite utilizatorilor să comunice în atât în timp real cât şi cu o oarecare întârziere. Social Media stochează o parte a comunicării, făcând posibilă analiza ulterioară a conţinutului comunicării. Social Media permite utilizatorilor să comunice atât scris, cât şi prin intermediul pictogramelor, prin poze, prin imagini în mişcare, prin filme – unele din aceste instrumente de comunicare putând fi produse de utilizator (de exemplu, poze făcute cu telefonul mobil şi încercate în reţea, mesaje de comentarii, mesaje de apreciere (de tip Like – Îmi place).
Concret, prin Social Media profesorii pot ţine legătura cu elevii şi cu alţi profesori, elevii pot ţine legătura cu profesorii şi cu alţi elevi, profesorii pot ţine legătura cu părinţii, conducerea şcolii poate să ţină legătura cu părinţii şi cu elevii. Se pot distribui mesaje, noutăţi, anunţuri, comunicări diverse, idei referitoare la procesul de învăţământ, resurse educaţionale, opinii, puncte de vedere ale actorilor implicaţi în procesul educaţional. Pot fi mai uşor colectate reacţii şi feed back de la elevi şi părinţi, pot fi mai discret aplanate conflicte, pot fi mai eficient organizate acţiuni şi proiecte.

Profesorii pot primi feed back de la elevi şi părinţi în timp real, la finalul unei zile sau a unei săptămâni. Diriginţii pot pregăti mai bine şedinţele cu părinţii.

Prin intermediul Social Media se poate mult mai uşor umaniza comunicarea dintre părţi decât în alte moduri de comunicare scrisă sau mediată de instrumente de comunicare (scrisoare clasică, email, mesaj scris). Prin Social Media se pot include în comunicările dintre persoane şi aprecierile subiective ale altor părţi.

Social Media lărgeşte accesul la comunicare, facilitând utilizatorilor comunicarea cu prietenii prietenilor, cu organizaţii şi instituţii, cu conducerea sau birourile administrative ale acestora. Prin implicarea în Social Media se pot integra in grup şi pot mai eficient să participe la activităţi şi proiecte elevii mai timizi sau mai introvertiţi.

Social Media permite şi facilitează producţia şi distribuţia de cunoaştere
Conţinuturile informaţionale şi comunicaţionale ale Social Media sunt de fapt ingrediente ale cunoaşterii. Mai precis, Social Media lucrează cu următoarele categorii de conţinuturi: date informaţii, idei, texte, desene, pictograme, infografice, hărţi, machete, poze, filme, fişiere, linkuri către site-uri Internet, agregatoare de conţinuturi, comentarii etc.

Desigur că acestea şi multe altele constituie materia primă a conţinuturilor educaţionale. Profesorii şi managerii din educaţie trebuie să conştientizeze bogăţia şi diversitatea de ingrediente ale cunoaşterii care se află în conţinuturile Social Media şi să le includă în procesul de educaţie.

În vechiul model de educaţie, profesorii şi manualele erau sursele de cunoaştere şcolară pe care educaţia le punea în valoare. În noile condiţii profesorii încetează să devină depozitarii adevărurilor şi a cunoaşterii referitoare la domeniile pe care le predau. Internetul în general şi Social Media în particular a spart monopolul şcolilor tradiţionale şi a profesorilor în educaţie şi în cunoaştere.

Profesorii ar trebui să se transforme în antrenori ai elevilor în „sportul” sau „competiţia” cunoaşterii, în facilitatori ai descoperirilor referitoare la domeniul pe care îl predau, în mentori ai devenirii elevilor.

Social Media permite şi facilitează formarea de grupuri şi comunităţi educaţionale care pot constitui resurse importante pentru educaţie
Educaţia la şcoală se face în mare parte în grup. Grupurile facilitează educaţia, dobândirea de competenţe şi cunoaşterea, dar şi distribuirea de idei, modele sociale, modele de comportament, emoţii, iniţiative, implicări şi valori. Grupurile pe care şcoala le formează sunt în general determinate ca prezență fizică sau sub aspect funcţional (clasele de elevi, membrii unei echipe sportive, lotul elevilor participanţi la olimpiadă etc.). Durata de viaţă a grupurilor este relativ scurtă, până la despărţirea fizică firească a celor care fac parte din grup, la terminarea proiectului sau a anului şcolar ori a absolvirii. 

Social Media permite şi facilitează formarea de grupuri virtuale care pot avea durate mai lungi de viaţă. Social Media permite unor utilizatori să se conecteze cu prietenii lor, cu prietenii prietenilor lor iar aceştia să se conecteze între ei ş.a.m.d. Social media determină formarea de grupuri şi comunităţi, încurajează indivizii să se implice în activităţi ale acestora, distribuie informaţii despre activităţile de grup, facilitează integrarea indivizilor în grup şi participarea cu idei, comentarii şi aprecieri la activitatea grupurilor.

Concret, profesorii pot face pe Facebook sau pe Google + grupuri ale clasei de elevi, grupuri ale părinţilor, grupuri ale elevilor implicaţi în anumite proiecte sau cercuri şcolare, elevii îşi pot face grupuri ale prietenilor lor interesaţi de un anumit proiect, de exemplu, profesorii pot da teme de grup iar elevii prin Facebook îşi constituie un grup de lucru. Alt exemplu: o formaţie muzicală sau sportivă a elevilor poate interacţiona pe Facebook cu fanii ei, un organizator al unei excursii şcolare poate interacționa mult mai eficient cu elevii participanţi la excursie şi cu părinţii acestora, se pot face grupuri ale absolvenţilor, ale partenerilor, ale persoanelor implicate în activitatea şcolii (consilii şi comisii curriculare, cercuri pedagogice, profesorii de specialitate, colegii dintr-o catedră etc.).

Şcoala, managerii din educaţie şi profesorii trebuie să ia iniţiativa formării acestor comunităţi educaţionale pentru că existenţa şi funcţionarea lor sporesc valoarea educaţiei.

Beneficii pe care mi le-a adus Google în activitatea educaţională

Reiau o postare mai veche făcută în iulie 2011 pe blogul Efervescențe.

Într-un discurs ţinut cu prilejul absolvirii studenţilor de la Marketing, am accentuat ideea că Google oferă mai mare valoare decât Coca Cola şi că modul în care fac marketing cele două companii este un indiciu al diferenţei de epocă în care trăim.

Prezint mai jos câteva instrumente prin care Google îmi oferă valoare, îmi face viaţa mai ușoară, ajutându-mă să îmi desfăşor activitatea profesională mult mai eficient şi eficace şi să îmi satisfac nevoi pe care nici nu ştiam că le am.


Gmail a fost prima funcţie de la Google pe care am folosit-o. Mi-am deschis contul de Gmail în urmă cu patru ani, în 2007. Apoi am observat că am acces şi la celelalte funcţii ale Google folosind acelaşi cont de utilizator Gmail. De atunci, beneficiile de care m-am bucurat în urma folosirii calităţii de utilizator Google au fost multe. Le sintetizez mai jos:

Un cont de email prin care gestionez mai multe conturi de email
După ce mi-am activat contul de email am văzut că pot să îmi gestionez cu el mai multe conturi de email. De aceea, am făcut ca toate emailurile pe care le primesc pe contul meu instituțional de la locul de muncă mi se „varsă” în contul de Gmail unde le pot gestiona mai bine, pot să le văd grupate în conversaţii, să fac căutări pe cuvinte cheie şi pe subiecte de interes şi, ce este mai important, să nu mai şterg emailurile pentru că nu mi se umple căsuţa poştală atât de uşor… Tot în contul Gmail mi-am recuperat conturile de email mai vechi, cele de care aproape că uitasem. Iar atunci când răspund la mesajele venite pe adresa mea de la locul de muncă, chiar dacă le trimit de pe Gmail, adresa de expediţie este tot cea de la locul de muncă, ceea ce îmi păstrează identitatea instituţională şi atunci când o operez în regim privat.


Utilităţi de tip PIM- Personal Information Management
Ca să înţelegeţi aceste utilităţi, gândiţi-vă la MS Outlook, acesta este un program de tip PIM. Un PIM gestionează contacte, notiţe, sarcini (To Do List), are funcţia de Reminder (notificare, te ajută să nu uiţi un anumit eveniment), grupează contactele pe categorii (de exemplu, familie, prieteni sau, în cazul meu, Absolvenţi Mk 2009), îţi permite să cauţi un nume sau un număr de telefon etc. Telefoanele mobile mai au încorporate funcţionalităţi de tip PIM. Orice om care muncește pe mai multe fronturi şi care are mintea asaltată de termene, idei şi sarcini va găsi utilitate în programele de tip PIM, inclusiv în cel pe care îl oferă Google.

Google îmi oferă o bază de date de contacte nelimitată, funcţia de Calendar în care pot face ca evenimentele înscrise în calendar să mi se notifice prin email sau pe telefonul mobil prin SMS la anumite ore prestabilite, de câte ori vreau eu. Spre deosebire de celelalte PIM, Google oferă posibilitatea de a notifica prin email persoane implicate în evenimente sau de a face vizibil calendarul mai multor persoane predefinite. În plus, se pot stabili mai multe calendare în cadrul aceluiaşi cont, de exemplu, îmi pot alcătui un calendar al evenimentelor de la locul de muncă pe care să îl fac vizibil colaboratorilor şi un calendar al evenimentelor familiale pe care să îl fac vizibil membrilor familiei.

Gestionar al emailurilor
Emailurile reprezintă doar o parte a informaţiei pe care o folosesc zilnic. Pe lângă emailuri, Google mă ajută să gestionez mesaje de tip chat, fişiere, foldere, poze, videoclipuri.

Gestionarea informaţiilor înseamnă: recepţia lor, stocarea, organizarea, etichetarea, accesarea, distribuirea, permiterea accesului altor utilizatori şi limitarea accesului, notificarea utilizatorilor atunci când sunt făcute modificări, controlul informaţiilor şi accesului la ele etc.

Concret, în căsuţa de Gmail pot să etichetez emailurile, adică să le atribui etichete, semne (de exemplu steluţă galbena, steluţă roşie, semne de exclamare, culori). Desigur că asta mă ajută să îmi marchez emailurile urgente, importante, cele pe o anumită temă sau de la anumiţi expeditori.

În căsuţa de Gmail pot să îmi filtrez mesajele, adică să le aplic filtre atât mesajelor care urmează să intre cât şi mesajelor existente deja. Pot sa le trimit direct la gunoi sau să le marchez ca spam pe cele suspecte, pot să fac să fie trimise mai departe spre anumite adrese ale mele sau ale altora fără a face manual această redirecţionare, pot să le trimit pe categorii, fără a mai apărea în Inbox, pot să le atribui un grad de importanţă celor care vin de la anumite persoane importante sau cele care au în ele anumite cuvinte cheie.

Mai există multe alte utilităţi ale Google în legătură cu emailurile oferite de Laboratoarele Google -Google Labs. Acestea oferă tot felul de rezultate ale studiului lor, de exemplu, dacă trimiţi un mail la persoanele A şi B, Google te întreabă: N-ai vrea să îl pui la destinatar şi pe C? Google ştie că, de obicei, când le scriai lui A şi lui B îl puneai şi pe C. Facilităţile acestea trebuie să le activaţi, adică să le “enable”.

Gestionar al informaţiei (fişiere, date, înregistrări)
O altă categorie de informaţii pe care Google mă ajută să o gestionez direct din contul de Gmail sunt fișierele. Acestea pot fi documente, tabele de calcul, prezentări de tip PPT, poze, videoclipuri. În plus, mai sunt folderele - colecţiile de fişiere. Spre deosebire de folderele de pe hard-disk, Google permite să pui un fişier în mai multe foldere, fără a îl multiplica. Plus că se poate permite şi controla accesul la informaţie pentru mai multe categorii de utilizatori predefinite.

Concret, prin funcția Drive, Google permite încărcarea online a documentelor, organizarea lor pe foldere şi distribuirea (în engleză, share) la mai mulţi utilizatori cărora li se poate da dreptul de a vizualiza documentele sau chiar de a le edita. Accesul simultan la documente permite ca utilizatori aflaţi în locuri diferite să lucreze în acelaşi timp. În termenii eficienţei muncii, atunci când munca se referă la documente şi la transmiterea lor, Google ne oferă posibilitatea să facem un salt cuantic.


Prin funcţia Google Sites, informaţiile şi documentele pot fi încărcate pe site-uri şi pe pagini de Internet putând fi vizualizate de toţi vizitatorii site-ului. Vizitatorii site-ului vor fi cei care vreau eu să fie, Google oferindu-mi posibilitatea de a distribui accesul pe trei nivele de acces: pot să fac site-ul public, pot să îl ofer spre acces doar celor care cunosc linkul sau pot să dau eu dreptul de acces (și acesta este pe trei nivele de acces, respectiv, doar pentru a vedea, pentru a edita şi pentru a fi proprietar adică a invita la rândul lui pe alţii).



Google facilitează realizarea de proiecte alături de alţi oameni
Am menţionat deja minunata facilitate oferită de Google, aceea de a oferi acces la documente, site-uri, poze, videoclipuri şi de a controla acest acces. Accesul comun permite lucrul în comun într-un mod mult mai facil, mai eficient, mai elegant. Astfel, Google poate avea un puternic impact asupra managementului. Funcţiile Google reprezintă un set de instrumente foarte puternice pentru managerii unor organizaţii care lucrează cu date, informaţii şi documente. Ei  pot şi trebuie să îl folosească pentru a eficientiza munca celor pe care îi păstoresc.

În ceea ce mă priveşte, eu folosesc funcţiile Google pentru a organiza lucrul cu studenţii. Google facilitează lucrul meu cu studenţii oferindu-mi ocazia să am:

  1. Carte de vizită. Eu, ca profesor, mi-am făcut un site Google în care mă prezint pe mine, din punct de vedere profesional, cine sunt şi ce fac, pentru ca studenţii să mă cunoască. În plus, fiecare student cu care lucrez are un site personal prin care se prezintă pe sine (CV, poze, idei personale etc.) şi încarcă fişierele cerute de mine ca teme, referate în cadrul disciplinelor de studiu sau proiectelor pe care le realizăm împreună (şi pe care, până acum trei ani mi le trimiteau pe email). Fişierele încărcate au marca timpului, adică se vede data şi ora la care au fost încărcate iar eu pot astfel să stabilesc termenele limită în procesul de predare-evaluare. Studenţii pot, la rândul lor, controla accesul persoanelor la site, inclusiv al meu, pentru că informaţia de pe site-urile lor le aparţine lor. Studiez in continuare posibilitatea de a identifica și alte instrumente de comunicare şi coeziune ale grupelor de studenţi.
  2. Bloguri şi site-uri tematice. Pentru fiecare temă de interes profesional am câte un site şi/ sau câte un blog. De exemplu, pentru fiecare disciplină pe care o predau am câte un site Google pe care organizez toate informaţiile necesare disciplinei respective şi la care asigur accesul atât al studenţilor cât şi a celor care ar putea fi interesaţi de acea disciplină, cum ar fi profesionişti din exterior, alţi colegi sau colaboratori sau alţi studenți care, fără să fie înscrişi la acea disciplină, doresc să se aprovizioneze cu informaţii şi cunoștințe. Asociat site-urilor unei teme am alcătuit pagini sau comunități Google+ sau bloguri tematice pentru acea temă. La toate aceste instrumente de comunicare accesul era limitat, doar a studenţilor îndrumaţi de mine sau a celor care cred eu că trebuie să aibă acces. 
  3. Grupurile de comunicare Google – Google Groups. Grupurile de comunicare sunt instrumente puternice de coeziune, colectare şi distribuire de informaţii şi resurse între membrii unui grup. Ele nu sunt în loc de comunicarea directă, fată în faţă, ci sunt în plus la aceasta. Eu le consider instrumente obligatorii ale grupurilor de studenţi şi de aceea, în fiecare dintre grupele de studenţi cu care lucrez folosesc aceste instrumente de comunicare pe care, de cele mai multe ori, eu le creez pentru ei şi îi determin să le folosească. Până nu demult foloseam grupurile de comunicare Yahoogroups. Am deja (iulie 2011) vreo patruzecişicinci grupuri de comunicare dar mi-este destul de greu să le integrez cu comunicarea mea curentă pe care o gestionez cu Gmail. De aceea am început să folosesc Google Groups. Acestea organizează discuţiile pe teme şi integrează toate funcţiile Google (Documents, Calendars, Photos etc). Încă n-am desluşit toate funcţiile specifice grupurilor Google dar insist.
  4. Alte modalităţi de colaborare – pe unele din ele am început deja să le folosesc, pe altele doar le am în intenţie. Mă refer la bloguri, chestionare şi formulare online iar acum vine puternic din urmă Google+, care promite să fie un instrument mult mai puternic şi mai integrator al tuturor funcţiilor menţionate mai sus.

Google orientează comunicarea şi informaţiile către categorii de destinatari
Unul dintre pericolele care planează asupra comunicării este orientarea ei defectuoasă şi lipsa controlului asupra mesajelor şi informaţiilor. Eu folosesc funcţiile pe care Google mi le pune la dispoziţie pentru a îmi orienta şi eficientiza comunicarea.

Iată cum următoarele funcţii Google m-au ajutat în comunicare:
  1. Blogurile. A fost prima funcţie de comunicare pe care am folosit-o de la Google, desigur, după Gmail. Am alcătuit mai multe bloguri, unele deschise tuturor, altele doar unor cititori selectaţi. Blogurile m-au ajutat să îmi direcţionez comunicare către acele categorii care erau destinatari doriţi de mine şi calificaţi pentru ideile pe care vroiam să le transmit. Am în prezent un blog pentru studenţi şi oameni de afaceri, unul pentru studenţii pe care îi îndrum în realizarea lucrărilor de absolvire, un altul prin care transmit idei şi bune practici profesorilor şi celor interesaţi de marketing educaţional, unul prin care am inventariat cărţile de marketing scrise de autori români etc.
  2. Site-urile Google se pretează la comunicare prin posibilitatea de a găzdui pagini de tip Anunţuri şi noutăţi, care funcţionează ca un blog şi de a prelua automat conţinutul unor anumite bloguri, a unor site-uri de Internet prin funcţii de tip feed RSS. Site-urile Google pot fi folosite pentru comunicarea exclusivă cu destinatari selectaţi.
  3. Grupurile Google – Google Groups. Aceste au, prin definiţie, funcţia de comunicare între membrii grupului.
  4. Google Buzz. Nu prea am luat în serios această funcţie de la Google, mi s-a părut mai degrabă o trăznaie. Asta până când un utilizator de Buzz, care mă urmărea online şi pe care la rândul meu îl urmăream, a scris un mesaj ceva de genul: Am următoarea problemă.. care dintre voi poate să mă ajute? Şi brusc am realizat ce comunicare discretă şi eficientă îmi poate oferi acest Buzz prin faptul că îmi permite să cer ajutor tuturor prietenilor şi sunt sigur că cei care vor răspunde vor fi cei care ştiu, pot şi vor să mă ajute. Evident dacă mă cunosc şi au încredere în mine. Astfel, Buzz este un instrument perfect să cer bani împrumut!!!!! (Update august 2013: În prezent, Google Buzz a fost scos de Google din portofoliul de servicii)
  5. Google Chat. Permite comunicarea de tip Messenger, direct din căsuţa de Gmail. Eu, unul, nu sunt prea activ pe chat. Prefer să comunic când vreau eu, când pot şi când mă lasă programul. Google Chat, ca orice chat, mi se pare prea intruziv, adesea mă întrerupe din lucru.
  6. Formularele Google- Google Forms. Un formular este un fel de chestionar online în care respondentul îşi înscrie răspunsurile iar acestea apar într-un fişier de tip spreadsheet, organizate într-o structură de tip tabel în care fiecare coloană conţine răspunsul sau varianta de răspuns de la o întrebare predefinită şi înscrisă în formular. Le folosesc foarte mult în procesul didactic, atunci când le cer studenţilor să îmi dea feed-back pentru cursuri şi activitatea didactică (vezi aici) O dată am solicitat prietenilor de pe Facebook să îmi recomande un restaurant bun (vezi aici) iar ei mi-au răspuns, făcându-mi 23 de recomandări pentru restaurante bune. Cu studenţii de la masterat Marketing şi comunicare în afaceri lucrez intens cu formularele Google pe care eu le consider instrumente de cercetări de marketing.
  7. Google SMS şi Google Phone. Ştiaţi că puteţi trimite SMS-uri gratis direct din contul de Gmail? Îl puteţi scrie de la tastatura computerului iar destinatarul îl primeşte pe telefonul mobil, sub formă de SMS. Deocamdată funcţia aceasta este disponibilă doar pentru destinatari din câteva ţări africane, din Asia şi din SUA). Ştiaţi că puteţi suna ieftin, direct din contul de Gmail, pe telefoane mobile sau fixe oriunde în SUA şi Canada? Desigur că puteţi suna şi în alte ţări şi în alte reţele dar costă - nu atât cât costă telefonic. Detalii aici. Eu cred că în curând va fi gratis peste tot în lume. Aveţi nevoie doar de cască şi microfon conectate la calculator.

Mă ajută să primesc feed back
Google mă ajută să primesc feed-back de la persoanele cu care lucrez, de la cititori, de la vizitatorii site-urilor şi blogurilor mele, de la contactele mele şi membrii rețelelor şi cercurilor din care fac parte prin:
  1. Google Analytics. În esenţă Google Analytics este un contor de trafic, dar asta numai pentru ca să ştim de unde plecăm. Google Analytics mi-ar răspunde la mai multe întrebări dacă aş şti eu să îl întreb. Îmi spune câţi vizitatori am avut pe site-urile şi blogurile mele. Îmi arată cât timp au stat ei pe site, ce cuvinte cheie au folosit, cum au ajuns pe site-ul meu, din ce orașe şi din ce ţări provin vizitele, ce au căutat şi ce au găsit. Îmi dă şi sugestii referitoare la optimizarea traficului, mă ajută să îmi stabilesc şi să îmi verific obiective referitoare la trafic şi tot felul de alte funcţii cu mult mai inteligente decât mine.   
  2. Funcţia „Îmi place” (+1 echivalentul lui Like). Atunci când un utilizator apasă pe butonul +1 asociat unei postări ale mele pe diferitele canale Google de distribuţie a informaţiei, de fapt îmi dă feed-back, îmi spune (atât mie cât și altor utilizatori) că îi place. Eu aflu şi mă bucur.
  3. Feed back pentru evaluarea diferitelor activități și proiecte prin utilizarea formularelor Google. Iată un exemplu
Scriind toate acestea am vrut să sintetizez utilitatea câtorva instrumente puse la dispoziţie de Google şi modul în care eu le folosesc in educaţie. M-am gândit că alți utilizatori, la rândul lor, le-ar putea folosi în educaţie, în activitatea profesională şi personală, în afaceri, în proiecte plus la orice altceva. 

joi, 1 august 2013

Igiena– factor favorizant al muncii

Mă preocupă modul în care oamenii muncesc în societatea cunoaşterii şi condiţiile care favorizează procesele de muncă intelectuală. Consider că igiena este unul dintre factorii favorizanţi ai productivităţii muncii. Atunci când munca este predominant intelectuală, igiena muncii capătă noi dimensiuni, pe lângă aspectele fizice (praf, mizerie, mirosuri, microbi) devin importante aspectele de igienă psihologică (urgenţe, stres) şi cele ale culturii organizaţiei (conflicte, tensiuni).

Am reflectat la igiena muncii în organizația mea şi am identificat câteva aspecte importante:

Igiena muncii se referă la igiena fizică a mediului de lucru, la igiena muncii intelectuale şi igiena culturii organizaţionale.

Igiena fizică se referă la curăţenia şi condiţiile de igienă din mediul de lucru din facultate - spaţiile de predare – învăţare, din birouri, din spaţiile deschise şi din toalete. Condiţiile de curăţenie, căldură, funcţionalitate a instalaţiilor, existenţa unor consumabile (săpun, hârtie igienică, şerveţele, uscătoare de mâini) ş.a. determină membrii comunităţii universitare să aibă confortul fizic necesar pentru o activitate instituţională de calitate.

Igiena muncii intelectuale se referă la atenţia acordată modului în care oamenii (profesorii, studenţii, personalul nedidactic etc.) îşi utilizează resursele intelectuale, în corespondenţă cu gradul de încărcare cu sarcini, cu calendarul activităţilor instituţionale şi cu necesitatea dedicării unui timp de calitate pentru cercetare şi perfecţionare profesională. Scopul asigurării igienei muncii intelectuale este prevenirea suprasolicitării nervoase şi emoţionale şi asigurarea eficienţei efortului intelectual. Pentru studenţi, igiena muncii intelectuale se referă la dispunerea orelor în săptămână, dispunerea cerinţelor pentru disciplinele de pe parcursul unui semestru (realizarea de referate, studii, planuri, sinteze etc.) care să nu se aglomereze şi să nu îi suprasolicite, dispunerea examenelor şi a formelor de verificare în sesiune. Pentru profesori, elementele care determină igiena muncii intelectuale sunt calendarul activităţilor didactice, încărcarea în ore şi activităţi pe zi / săptămână / semestru, implicarea lor în activităţi instituţionale (participarea la şedinţe, festivităţi, conferinţe, implicarea în proiecte etc.), rolurile lor manageriale şi extrauniversitare şi alte presiuni sau situaţii consumatoare de energie intelectuală şi emoţională. O igienă corectă a muncii intelectuale este o garanţie că profesorii şi studenţii vor investi în activitatea didactică şi de cercetare cea mai preţioasă parte a timpului şi energiei lor intelectuale şi emoţionale.

Igiena culturii organizaţionale urmăreşte asigurarea unui climat organizaţional care să favorizeze munca şi implicarea membrilor în organizaţie. Asigurarea igienei culturii organizaţionale se poate face prin preîntâmpinarea, izolarea şi inhibarea surselor de deranj organizaţional (conflicte, nemulţumiri, inegalităţi, mesaje critice, acide şi licenţioase pe forum, în media sau în spaţiul public) prin încurajarea membrilor organizaţiei să respecte aceleaşi principii şi valori şi să îşi transforme nemulţumirile acumulate individual în soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii organizaţiei. Una dintre dimensiunile igienei culturii organizaţionale este atitudinea de respingere, delimitare şi de denunţare a copiatului, plagiatului, conflictelor de interese, corupţiei, minciunii, manipulării şi altor situaţii reprobabile. În acest efort de asigurare a respectării valori, managementul instituţional şi profesorii nu pot fi singurii combatanţi, fiind necesară cooperarea cu studenţii, cu opinia publică, cu partenerii instituţionali şi cu alţi posibili aliaţi.