sâmbătă, 14 februarie 2015

A fi student echivalează cu o slujbă full-time

Am scris aici despre numărul de ore de învățare pe care un student ar trebui să le aloce pentru o disciplină. Concluzia la care am ajuns este aceasta: un student ar trebui să învețe, în mod normal, opt ore pe zi 210 zile pe an, cu alte cuvinte, a fi student echivalează cu o slujbă full-time.




Să socotim.

Într-un an universitar, suma tuturor creditelor de studii este 60. Aceasta înseamnă că într-un an universitar un student ar trebui să aloce 60x28=1680 de ore pentru studiu. 

Dacă împărțim 1680 de ore la 8 ore pe zi ajungem la 210 zile într-un an.

Mult, puțin? Dacă avem în vedere că un an calendaristic are 365 de zile, 210 zile e puțin. Dacă comparăm cu numărul de zile oficial de școală, e un pic cam mult. Numărul de zile oficial de școală este de 205.

Cum am ajuns la 205? Socotind că fiecare dintre cele două semestre are 14 săptămâni, plus încă patru săptămâni de sesiune în fiecare semestru plus două săptămâni în septembrie, plus trei săptămâni de practică (sau de pregătire a licenței), în total rezultă un număr de 41 de săptămâni de școală. 41 de săptămâni ori 5 zile pe săptămână rezultă 205 de zile de școală oficiale pentru un student într-un an. Poate mai puține, în anul întâi.

Nota bene: am exclus sâmbetele și duminicile din toate săptămânile de școală.

Această socoteală arată că un student trebuie să aloce ceva mai mult de opt ore de învățare pe zi în fiecare zi dintre cele 205 de zile pe an pentru a-și îndeplini norma de student, adică ceea ce se presupune că este normal, ceea ce cere planul de învățământ.

Concluzia este că a fi student și a-și îndeplini toate obligațiile de învățare echivalează pentru un student cu o slujbă full-time. Însă, spre deosebire de alte slujbe, aceasta este una de ÎNVĂȚARE, de tipul once in a life-time. În cadrul acestei slujbe treaba studenților este să învețe în fiecare zi (desigur, excluzând vacanțele), timp de trei- cinci ani din viața lor aproape cât lucrează un angajat, opt ore pe zi.

E clar că cei care lucrează nu mai au timp să învețe sau trebuie să facă eforturi ca și cum ar avea două slujbe. În mod natural și firesc, dacă lucrează nu vor mai putea învăța atâtea ore pe zi câte prevăd normele. Cu toate acestea, eu nu militez la modul absolut pentru ca studenții să nu lucreze. Chiar cred că e foarte bine să lucreze dar să lucreze pentru CA SĂ ÎNVEȚE și ca să își maximizeze șansele pe piața muncii.

E bine ca un student să lucreze și să continue să fie student învățând 7-8 ore pe zi (poate că învață mai eficient în cadrul slujbei sale) dar e rău ca un student să lucreze într-un domeniu care nu are nici o legătură cu profesia pentru care se pregătește și să înceteze astfel să fie student pentru că nu mai are timp să învețe.

Despre creditele de studii ECTS și activitățile de învățare

Sistemul creditelor de studii ECTS s-a introdus în România în 1996 și s-a generalizat în 1998. Detalii puteți găsi aici

Ce sunt creditele de studii ECTS?

Creditele sunt valori numerice întregi (să zicem, numere naturale de la 1 la 9) alocate unei discipline inclusă în planul de învățământ dintr-un semestru. Pe lângă valoare, creditelor li se alocă un simbol, ECTS- inițiale de la European Credit Transferable and Accumulation System.



Detalii despre definirea oficială și explicațiile referitoare la ceea ce înseamnă ECTS găsiți pe site-ul Comisiei Europene, http://ec.europa.eu/education/tools/ects_en.htm.

Un credit de studiu transferabil, conform Regulamentului privind activitatea profesionala a studenților în baza ECTS din Universitatea din Oradea, constă în cantitatea de muncă- incluzând și studiul individual, necesară pentru finalizarea de către student a unei unități componente a unei discipline din cadrul unui program de studii universitare, completată cu validarea rezultatelor învățării.

Creditele reflectă cantitatea (volumul) de muncă, sub toate aspectele ei (curs, seminar, lucrări practice, laboratoare, proiect, studiu individual, practică etc.), investită de student pentru promovarea examenului corespunzător disciplinei. Ele nu măsoară calitatea învățării și nici importanța disciplinei.

Prin convenție la nivelul instituției de învățământ superior se stabilește pentru un credit de studiu o durată de timp asociată, exprimată în ore. În Universitatea din Oradea numărul de ore de învățare aferent unui credit de studiu este de 28.

Cu alte cuvinte, faptul că o disciplină, să zicem disciplina Marketing, are asociate un număr de 5 credite presupune faptul că sunt necesare, convențional, 6x28=168 de ore de învățare pentru ea. Cu alte cuvinte, se presupune că o condiție necesară și suficientă pentru ca un student să învețe temeinic la disciplina Marketing este de a aloca un număr de 168 de ore pentru învățarea ei pe parcursul semestrului universitar în care studiază acea disciplină.

Fac precizarea că acele 168 de ore sunt ale studentului care învață, nu ale profesorilor care predau.


Ce pot fi cuprinse în orele de învățare?

Răspunsul la această întrebare este și răspunsul la întrebarea: „Care sunt activitățile pe care studenții ar trebui să le desfășoare pentru a învăța?”.

Fiecare disciplină are o fișă a disciplinei în care profesorul propunător al disciplinei detaliază împărțirea pe categorii de activități de învățare a orelor rezultate din înmulțirea cu 28 a numărului de credite. Această împărțire propusă de profesor se află în secțiunea 3 a fișei de disciplină în formatul RNCIS.

Fiecare dintre categoriile de activități de învățare presupune alocarea unui număr de ore de învățare pe care profesorul propunător al disciplinei îl propune, îl recomandă. Cu alte cuvinte în fișa de disciplină se găsesc acele numere de ore de învățare pe care profesorul crede că studentul ar trebui să le aloce.

Orele de învățare se repartizează între:
  • orele de curs și seminar de la facultate;
  • studiul individual al studentului după manual, suport de curs, descifrarea și studiul după notițele de curs;
  • consultarea bibliografiei suplimentare sugerată de profesor;
  • activități suplimentare cerute de profesor, de exemplu, realizarea unor proiecte, a unor cercetări, a unor eseuri etc.;
  • activități de tipul vizionarea de filme didactice recomandate;
  • documentare suplimentară și învățarea în fața computerului, pe platformele electronice de specialitate, consultarea unor articole științifice online din baze de date internaționale sau naționale;
  • activități care pot să se desfășoare pe teren;
  • practica cuprinsă în planul de învățământ;, 
  • pregătire seminariilor, a laboratoarelor, a temelor, a referatelor, a portofoliilor;
  • activități de tutoriat, comunicare cu colegii, comunicare cu profesorii în cadrul programului de consultații sau online;
  • examinări;
  • alte activități.
Desigur că activitățile de învățare de la domenii diferite, gen educație fizică, muzică, medicină sau arhitectură presupun activități specifice pe care eu nu le cunosc dar a căror menire este de a determina învățarea.

Cum propun eu repartizarea orelor pe activități de învățare la disciplina Marketing?


Pentru disciplina Marketing, care are 6 credite, eu propun ca studenții de la Marketing să își utilizeze cele 168 de ore astfel: 

  • 28 de ore la curs;
  • 28 de ore la seminar;
  • 28 de ore pentru studiul după manual, suport de curs, bibliografie și notițe;
  • 24 de ore pentru documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate și pe teren;
  • 24 de ore pentru pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii și eseuri;
  • 12 ore pentru tutoriat, discuții cu colegii pe subiecte referitoare la disciplină (în care cei care știu să le spună și celor care nu știu iar cei care nu știu să îi întrebe pe colegi);
  • 4 ore pentru examinare;
  • o rezervă de 18 ore pe care ei să le folosească pentru alte activități, dintre care eu recomand observarea publicității și a activităților promoționale ale firmelor, observarea ofertelor din supermarketuri, observarea comportamentelor de cumpărare ale clienților, vizionarea de filme didactice de pe Ted.com sau a cursurilor de marketing pe Youtube etc.


Profesorul propune, studentul poate (sau nu) să parcurgă activitățile de învățare

Profesorul poate doar să propună activitățile de învățare și numărul de ore pentru fiecare activitate, el nu poate verifica efectiv dacă studentul le-a făcut cu adevărat. 

Pe exemplul de mai sus, dintre cele 168 de ore profesorul petrece cu studentul (dacă studentul vine la toate orele) doar orele de curs (28 de ore), de seminar (28 de ore), de examen (maxim 4 ore) și, eventual, ore de consultații (1-2 ore din programul de consultații al profesorului, în afara orelor de curs și seminar). 

Cu alte cuvinte, studentul este direct responsabil de mai mult de jumătate dintre orele de învățare pe care o disciplină le presupune. Faptul că a venit la toate orele de curs și seminar nu este suficient să treacă examenul. 

Treaba profesorului este să faciliteze și să îi motiveze pe studenți să continue învățarea și în afara orelor de la facultate, să identifice, să analizeze, să recomande și să ierarhizeze activitățile de învățare cele mai potrivite pentru acumularea competențelor de către studenți.

Activitățile de învățare presupun mai mult decât teorie și citit din cărți

Activitățile de învățare presupun, pentru unele discipline, și contact cu practica sau chiar lucrul efectiv în afara universității, antrenamente, exersarea unor deprinderi, lucrul alături sau sub supravegherea unor oameni din mediul profesional. 

Depinde de profesor să orienteze curricula spre nevoile mediului economic și social - așa cum le percepe el și să faciliteze interacțiunile sau chiar parteneriatele cu unități sau profesioniști din mediul extern. La noi, la economice, în special la noi la Management și Marketing, putem implica profesioniști din mediul economic, manageri din organizații, din instituții, din firme, oameni de marketing și de vânzări. Putem organiza concursuri de planuri de afaceri, focus grupuri, evenimente cu participarea partenerilor noștri instituționali. Facem aceste lucruri, consistent. 

În concluzie, creditele ECTS sunt un indicator al învățării și acumulării de învățare care facilitează cunoașterea și dobândirea de competențe. Sistemul ECTS ar trebui să furnizeze repere calitative (număr de ore de învățare) de care să țină cont toți participanții la procesul de învățământ. 

vineri, 13 februarie 2015

Șapte indicii ale studenţilor necâştigători

Unii studenţi sunt necâştigători, ca la loz în plic. Din fericire, incidenţa celor necâştigători este mult mai mică decât la loz în plic. Iată câteva indicii ale studenţilor necâştigători:

Sunt absenţi
adică nu sunt prezenţi acolo unde ar trebui să fie.
Desigur că unii au explicații pe care le consideră motive- în baza acestor motive se consideră scutiți de obligația de prezență: sunt bolnavi, lucrează, sunt în luna de miere, au pierdut tramvaiul, trenul etc. Alţii pur şi simplu au uitat să vină. Au pierdut şansa de a fi prezenţi la ore, la examene, la activităţile de grup, în general la o activitate sau la o oportunitate.

Am întâlnit mulţi studenţi care îmi explicau cum, pentru a se putea întreţine în facultate, sunt nevoiţi să lucreze şi astfel nu pot să participe la ore. E ca şi cum ar spune că, pentru a putea fi student este necesar să nu participe la activităţile de student, ceea ce este o contradicţie majoră în înţelesuri. Continui să spun că treaba studentului e să vină la facultate, să lucreze va avea vreme toată viața. De altfel, însăși Legea Educației Naționale prevede obligativitatea prezenței studenților la ore. Ce e de spus mai mult de atât?

Sunt singuri

Studenţii singuri se izolează de grup sau nu se integrează. Unii nu ştiu cum, alţii nu văd de ce, unii nu pot, alţii nu vor. Alţii sunt prea exotici şi se simt prea speciali ca să intre în rând cu plebea, alţii muncesc şi sunt absenţi, alţii au alte relaţii, alte grupuri, alte referinţe. Eu ştiu că studenţia se trăieşte laolaltă cu studenţii şi nu cu colegii de la locul de muncă sau cu foştii ori viitorii colegi ori parteneri de viaţă. Cei care sunt singuri pierd o resursă importantă – grupul sau reţeaua colegilor lor.

Coeziunea grupului este o resursă importantă pentru procesul de învăţământ, adică învăţarea se face în grup. Dar şi aici se aplică poanta din bancul acela despre avantajele sexului în grup: dacă ai treabă poţi să pleci!

Nu cunosc cerinţele

Studenţii necâştigători nu cunosc cerinţele: nu ştiu cum se cheamă materia, nu ştiu cum îl cheamă pe profesor, nu ştiu ce trebuie să înveţe, nu ştiu în ce constă lucrarea pe care trebuie să o facă, nu ştiu ce li se cere la examen, nu ştiu de unde să facă rost de cursul sau de materia pe care trebuie să o înveţe. Nu ştiu că trebuie să fie membri pe grupul de comunicare a colegilor lor, nu ştiu că deja trebuia să îşi fi făcut site personal şi să fi dat profesorului acces pe el, nu ştiu că ar fi trebuit să îşi înscrie site-ul personal în formularul de colectare a adreselor site-urilor personale, nu ştiu când este examenul şi multe alte chestii...
...şi mă întreabă pe mine. Sau nu mă întreabă şi, astfel, continuă să nu ştie. 

Sunt agramaţi

adică fac greşeli majore de exprimare, de scriere. Scriu, în mod greșit, infinitivul cu doi i. Habar n-au unde se pune cratima. Nu știu scrie, în general - ce mare pacoste pe ei că acum există Internet iar comunicarea în scris este larg răspândită. În general scriu în genul: „Vă rog să î-mi da-ţi / trimite-ţi”. Agramaţii scriu cu greşeli de ortografie, fără diacritice, sunt neglijenţi, nepăsători şi nu consideră că aceste lucruri reprezintă probleme. Chiar se miră că un profesor de marketing sau de economie are treabă cu gramatica, uneori îmi explică iritați că profesorul ar trebui să ia în considerare doar ideile și să ignore eventualele greșeli de scriere pentru că... deh, toată lumea face greșeli. "Atunci de ce vă legați de mine?"

Sunt agresivi

Agresivitatea se observă în limbaj, în ţinută, în miros, în atitudine, în abordarea colegilor şi a profesorilor. Agresivitatea în limbaj şi-o exprimă prin cuvinte vulgare, prin înjurături, prin faptul că vorbesc tare, între ei sau la telefon, nesinchisindu-se că sunt în spaţii publice sau că mai sunt şi alţi oameni în jur, vorbesc când nu se întrebaţi şi răspund la întrebări în locul altora. Agresivitatea în ţinută se exprimă prin ţinute neadecvate cu spaţiul academic, cu contextul în care se află (de exemplu, la examene). Unii se îmbracă neîngrijit, boţit, murdar, alţii se îmbracă sumar. Unii expun o cantitate prea mare de piele (adică sunt dezbrăcați, pantaloni / fuste scurte, maiouri, decolteuri), alţii prea mult aur, unii prea multe scheme / fente / şmecherii, iar alţii prea mulţi cai putere, considerând în mod greșit că valoarea lor stă în mașina lor. Mai sunt unii care agresează simţul olfactiv a celor din jur, care nu se spală sau se parfumează prea intens făcând sconşii să pălească de invidie.

Am întâlnit mulţi studenţi agresivi în abordare: „Profesore, trebuie să mă treci! Îţi arăt eu cine sunt!” Am întâlnit studenţi care copiază netulburaţi la examen, agresând astfel regulile şi buna cuviinţă din spaţiul academic, călcând în picioare fără să clipească efortul de învăţare a colegilor lor.

E drept că agresivitatea este adesea un răspuns la agresivitatea altora, o frică exhibată, o modalitate de descărcare. Chiar şi aşa, este reprobabilă, nu există scuze pentru agresivitate. 

Sunt cinici

Cinismul se exprimă prin faptul că dau pe faţă, cu sânge rece, fără sfială, fapte sau gânduri condamnabile, încalcă netulburaţi regulile moralei, regulile de convieţuire socială şi de bună-cuviinţă sau au manifestări care exprimă asemenea atitudini.

Studenţilor cinici li se pare firesc să copieze sau să îşi cumpere examenele, să exploateze lipsa de informare sau de atenţie a celorlalţi, să plagieze, să prezinte lucrări ale altora ca fiind ale lor, să şantajeze colegii sau profesorii, să facă caz de situaţii delicate sau particulare, exploatându-le interesul lor.


Sunt blazaţi

Unii studenți sunt blazați, adică (aproape) morţi, lipsiţi de vlagă, de energie, de curiozitate, de iniţiativă, de entuziasm, de dorinţa de a contribui, de a se face de folos, de a învăţa, de şti, de a înţelege, de a aprecia critic. 

Recunosc blazarea după chip: priviri goale, inerte, feţe mohorâte, colţurile gurii îndreptate în jos şi o profundă lehamite care transpare din expresia feţei, din gesturi, din fapte şi din note.

Blazarea este expresia lipsei de motivaţie şi de interes, a neîncrederii în ei înşişi, în facultate, în profesori, în şansele lor de viitor. În general, blazaţii dau vina pe alţii pentru toate neîmplinirile lor, pe oraşul Oradea, pe Universitatea din Oradea şi mai ales pe ţara lor. În general altcineva este de vină pentru propriile nerealizări, obiceiuri proaste ori culpe. 

duminică, 8 februarie 2015

Ca student, merită să asiști la cât mai multe prezentări. În Universitate ai foarte multe ocazii

Orice profesionist în secolul XXI, fie că va fi angajat sau antreprenor, lucrător în birou sau om de teren, va avea ocazia să facă prezentări. Va trebui să vorbească convingător în fața altor oameni despre elemente ale profesiei lui, dacă nu cumva însăși profesia lui va fi comunicarea propriu-zisă (profesor, trainer, om de vânzări, avocat, speaker, specialist în comunicare).

Așa că, trebuie să înveți să faci prezentări profesionale. Poți învăța cum se fac prezentări asistând la prezentările făcute de alții, observându-i pe alții cum prezintă și cum se prezintă în fața publicului.
Apoi, încet, încet, să începi să faci tu prezentări.

La câte prezentări ai participat ca student? Răspunsul ar trebui să fie „la foarte multe”.

Aici sunt câteva categorii de prezentări la care, dacă nu cumva ai asistat până în prezent, ar trebui să asiști de acum înainte.
  • Lansări de carte
  • Conferințe ale diverșilor invitați în Universitate: alți profesori sau oameni din firme ori instituții invitați în universitate, ambasadori, oameni politici, oameni de cultură etc.
  • Conferințe științifice
  • Speech-uri ale diferiților vorbitori în Aula Magna a Universității, în sala Bibliotecii Universității etc. 
  • Conferințe de lansare / închidere a unor proiecte
  • Evenimente universitare cum ar fi: deschiderea festivă a anului universitar, cursurile festive, festivități de celebrare (de exemplu, a Zilei Economistului) etc. 
Pe lângă conferințele, evenimentele sau festivitățile din Universitate, mai sunt și cele de la sălile de conferințe a diferitelor hoteluri din oraș.

Pentru a extrage maximum de utilitate din timpul petrecut în sală, ia cu tine un clipboard și hârtii, ca să îți poți lua notițe. Când asiști la prezentări să îți pui întrebarea: "Eu ce aș face / ce aș spune dacă aș fi în locul vorbitorului?" Și scrie aceste lucruri, apoi reflectează la ce ai scris. Va veni o vreme când vei valorifica observațiile scrise.

joi, 5 februarie 2015

Fabrica de oameni liberi!

Înțelegerea mea asupra universității este că Universitatea trebuie să fie O Fabrică de Oameni Liberi. Există câteva mecanisme prin care cadrele didactice, studenții și membrii comunității universitare pot achiziționa libertate. Principiul general este că trebuie să scape de lanțurile care îi țin sclavi.


Pentru că mă preocupă cum funcționează fabrica de libertate, mă strădui conștient și sistematic să îi determin pe oamenii cu care lucrez să iasă din robie.

Pentru aceasta…
Aduc un plus de cunoaștere

Ca și cum mintea celor din jur ar fi o cameră în care eu aduc un plus de lumină. Uneori camera e întunecată, alteori e și îmbâcsită deoarece ușile și ferestrele sunt închise.

Întâi intru tiptil, aprind un chibrit, apoi una-două lumânări, dibuiesc ce se află prin odaie.


Apoi mă reped la geamuri și le deschid să intre lumina de afară. 


Uneori geamurile sunt înțepenite și trebuie să le forțez, cu toate acestea fac tot posibilul să nu le deteriorez. Alteori fac față strigătelor celor care reclamă că dacă deschid geamurile intră frigul.

Destul de des se întâmplă, atunci când fac lumină în camere, să găsesc dezastre.

Există și situații în care în încăpere e atât de luminos încât chibritele și lumânările mele sunt ilare. Sunt oameni care emană atâta lumină că iau foc și eu.

Îi determin pe oameni să scape de clișee.

Oamenii au prostul obicei să gândească în clișee. Unii oameni mai deștepți le spun clișeelor paradigme și rostesc acest cuvânt cu multă salivă. Clișeele sunt aidoma unui ciocan pe care, atunci când oamenii îl au în mână, văd cuie în toate lucrurile din jurul lor. Ei bine, eu le iau ciocanul din mână și le arăt că există o trusă cu scule din care pot folosi mai multe instrumente.


Iar după ce se familiarizează cu sculele mecanice din trusă ar putea trece la sculele electrice sau la cele neinvazive, cu tehnologia laser. 

Îi ajut să se elibereze de inerția propriilor păreri sau a vechilor idei

Vechile idei sunt aidoma unor călători care intră primii în compartiment și nu îi mai lasă pe alții să intre spunând că compartimentul e ocupat, apoi trag perdelele, se întind tacticoși pe câte patru locuri și dorm duși, încă mai și sforăie. E scandalos când o singură persoană ocupă tot compartimentul sau chiar întreg vagonul.


Ce te faci când compartimentul e mintea ta?