duminică, 19 iunie 2016

Care a fost cea mai mare provocare cu care m-am confruntat în prima mea experiență de manager

În cadrul unui proiect inițiat la Departamentul de Management-Marketing în parteneriat cu o firmă de consultanță în management, colegul meu- Remus Roșca, m-a întrebat: Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat în prima ta experiență de manager? Cum ai depășit-o?

Ideea îmi pare excelentă. Are potențial de educație și de cercetare. Așa că i-am răspuns și eu la această întrebare, pe scurt și in extenso. 

Pe scurt: cea mai mare problemă a fost transmiterea succesiunii. Cum am rezolvat-o? Pe termen scurt nicicum, organizația a murit. Pe termen lung eu am învățat din greșeli și cred că am devenit un manager mai bun în grupurile și organizațiile în care am activat mai departe în carieră. 

In extenso: răspunsul e mai elaborat și are implicații mai multe. 


Prima mea experiență ca manager

Înțeleg prin manager o persoană care are rol formal de a asigura îndeplinirea unor obiective ale grupului sau ale organizației cu și prin intermediul altor oameni din grupul sau din acea organizație. Poate sau nu fie plătit pentru asta, important este ca managerul să fie considerat responsabil, măcar de promisiunea făcută celorlalți că se va ocupa de îndeplinirea unor obiective ale grupului sau ale organizației.

Prima mea experiență de manager a fost la ASO- Asociația Studenților Orădeni, în perioada 1991-1996 când eram student. În acea perioadă mi se părea că dacă mai mulți oameni sunt implicați într-o activitate și acea activitate are un rezultat clar, responsabilii cu activitatea, cei care au organizat totul sunt manageri. Iar eu eram manager, eram parte din echipa de conducere a Asociației Studenților Orădeni. Aveam și un rol în ASO eram Președintele Clubului ASO de la Facultatea de Științe Economice. 


Am organizat multe activități, am generat multe rezultate

Ca manager am organizat activități și am avut rezultate. Am organizat reprezentarea studenților în Consiliul Facultății și în Senatul Universității, am participat la negocieri sindicale, am organizat conferințe studențești, balurile bobocilor, tabere, trupă de teatru, revistă studențească, petreceri studențești, cazări în cămine, repartizări de locuri în tabere, activități de strângeri de fonduri și sponsorizări, am întreținut relații cu parteneri, cu firme și instituții. Am contribut direct și la infrastructura legală și fiscală a Asociației, am modificat statutul organizației, l-am înregistrat la Tribunal, am pus la punct evidența contabilă a Asociației, am înregistrat Asociația la organele fiscale. Ca rezultate, pe lângă entuziasmul, emoțiile și efervescențele acelor activități, am putut număra sutele de participanți, zecile de evenimente, câteva numere de revistă studențească, câteva reprezentații ale trupei de teatru studențească, banii și obiectele primite ca sponsorizări, documentele realizate și multe altele. 


Activitatea și rezultatele nu sunt destul

Am înțeles aceasta la câțiva ani după ce am absolvit facultatea și am încheiat activitatea în Asociația Studenților Orădeni. Am fost foarte aproape de cei care au preluat-o, m-am considerat și eu responsabil că nu au reușit să facă să dureze Asociația nici din punct de vedere juridic, nici să mențină la studenți motivația implicării în Asociație, nici să transmită know-how-ul și expertiza dobândită. Asociația a încetat să aibă activități, membri și viață. În final, a murit, inclusiv din punct de vedere legal.

Desigur că mi-a părut rău. Am investit în Asociație mii de ore de muncă, sute de zile, zeci de săptămâni, nenumărate speranțe. În perioada implicării mele în Asociație am întâlnit oameni valoroși, am construit proiecte interesante din care am câștigat multă experiență, am petrecut o perioadă minunată de care îmi aduc și acum aminte cu plăcere. Degeaba, deși am fost performanți la activități și rezultate, am fost neperformanți la a face organizația să supraviețuiască, să dureze. 

Ca manager al Asociației, pe termen lung, am eșuat. Am realizat ce mare nerealizare am avut: nu am reușit să transmit (sau să fac să se transmită) moștenirea. 


Succesul fără succesor e un mare eșec

Am aflat acest lucru pe propria-mi piele, în calitatea mea de manager de organizație studențească. Mai apoi, fiind profesor și foarte aproape de organizațiile studențești, am văzut ciclurile de viață ale organizațiilor studențești: naștere, creștere, unul-doi ani de proiecte frumoase și apoi... liniște. Iar când am văzut că mulți alții pățesc la fel, am încetat să mă auto-învinovățesc și m-am aplecat științific asupra problemei succesiunii în managementul organizațiilor. 


Greșeala făcută pe pielea mea a fost cea mai bună lecție

Dacă tot am văzut cum s-a destructurat o entitate în care pusesem multă muncă și speranță, am vrut să învăț mai departe ce determină durabilitatea unei organizații. 

Am învățat că structurile organizaționale de tipul organizațiilor studențești sunt volatile, ele apar și dispar destul de repede dacă nu au un factor de durabilitate, de coagulare, o ancoră- un element care să le ancoreze în timp. 

Am învățat că importante în managementul unor astfel de organizații sunt proprietatea, stakeholderii, sistemul de legi, norme și reguli care susține organizația, laolaltă cu infrastructura, rutinele, comunicarea și cultura organizației. 


Am înțeles managementul

În prima parte a carierei mele profesionale am lucrat în multe firme și organizații private – am avut astfel ocazia să văd cum este managementul în alte cadre, în organizații care funcționează în alte domenii de activitate, în alte contexte, după alte reguli. 

Mai apoi am văzut cum arată managementul în instituțiile publice și am putut face comparație cu managementul în organizațiile studențești și în alte organizații nonprofit.

Pot spune acum că ceea ce am învățat mi-a servit mai apoi să fiu un manager mai bun în firmele și organizațiile în care am lucrat mai departe. 


Ca profesor, știu ce sfaturi să dau studenților

Din toată experiența mea teoretică și practică de management, am adunat motive să le spun studenților că, pe lângă cursuri și cărți, managementul se învață din experiență, din greșeli. 

Studenții ar trebui să se implice în managementul unor grupuri și organizații, prin practică și internship în firme, prin membership și proiecte în organizații, prin voluntariat, mentorat, intraprenoriat și antreprenoriat pentru a începe să își formeze experiență și pentru ...a face greșeli. Toți fac greșeli, doar că nu știu să vadă lecțiile din ele. 

Recomand studenților să se implice în managementul unor grupuri și organizații pentru profit și mai ales non-profit, pentru a avea ocazia să facă greșeli – atunci când efectele lor nu sunt atât de grave iar valoarea de lecție a greșelilor e mai mare. 

Mecanismul acesta funcționează ca un vaccin, atunci când organismul învață să recunoască microbii și să lupte împotriva lor iar efectul asupra sănătății este net favorabil.

miercuri, 15 iunie 2016

Alegeri locale 2016 - vești bune dar pe termen lung

Alegerile locale produc elitele din satele, orașele și județele României

Alegerile locale sunt mecanismul de selecție al elitelor conducătoare din satele și orașele României. Din 1990 ele au fost mereu câștigate de reprezentanții partidelor așa zis parlamentare, foștii comuniști și securiști plus șmecherii, hoții și copiii lor. Știm acum că aceste partide (să ne amintim: FSN, FDSN, PSDR, PSD, PD, PDL, PNL plus fluturii, muștele și liliecii politici PSM, PUNR, PRM, PNG, PPDD, PC, UNPR, ALDE) au fost plăsmuite în laboratoarele Securității comuniste, cu know how de la KGB-ul sovietic. 

Ele au avut menirea de a confisca accesul la puterea politică și de a îi descuraja pe nou veniții pe scena politică, de a-i ține în confuzie pe alegători și de a ridica la maximum nivelul scârbei față de politică a românilor. 


Monopolul politic era necesar să fie păstrat pentru ca foștii comuniști și securiști plus odraslele lor să poată fura nestingheriți România iar intelectualii, oamenii civilizați și virtuoșii să fie sistematic încurajați să nu se bage în mocirlă că, deh, pute!


Elite? Tot ei și ai lor

Mecanismul a fost croit după interesele actualei clase conducătoare, ei au decis că alegerea primarului să fie într-un singur tur - mod în care sunt avantajați cei care și până acum au fost la putere. 

Parlamentarii din partidele aflate la putere au decis ca listele de candidați să poată fi depuse numai cu un număr foarte mare de semnături de susținere, descurajând nou-intrații în politică, aceștia nu au capacitatea logistică și organizatorică să se mobilizeze la fel de bine ca structurile de partid clasice.


Mecanismul actual de selecție a elitelor nu e bun pentru că produce rezultate rele

Se pare că mecanismul actual de selecție nu este bun de vreme ce nu permite primenirea sau împrospătarea elitelor conducătoare. 

Actualii conducători ai României și-au arătat măsura incompetenței. De douăzeci și șapte de ani ei eșuează să facă România mai bună iar noi îi plătim pentru asta cu banii și cu sănătatea și viețile noastre, ale copiilor și părinților noștri. 

De douăzeci și șapte de ani în loc de prosperitate ei au produs sărăcie, în loc de speranță au produs disperare, în loc de muncă ei au încurajat asistența socială, în loc de merit ei au produs plagiate, în loc de sănătate ei produc infecții, în loc de educație ei produc programe de imbecizilare a populației.


Sindromul Stockholm la nivel național: victima s-a atașat de agresor

Ironic, trist și periculos este că poporul continuă să îi voteze pe cei care îl mint și îl fură. Poporul e mințit, prostit, sărăcit și sistematic spălat pe creier, dezinformat și furat. Nu se lasă educat (școlile și educatorii au o mare culpă aici) și s-a obișnuit să fie furat, s-a resemnat să trăiască alături de cei ce fură, e fericit când primește și el ceva și privește boala și moartea cu seninătate mioritică. Continuă să îi voteze pe vechii conducători deși știe că sunt corupți, unii chiar condamnați și în pușcărie.  


În 2016 la locale și chiar la parlamentare nu se vor schimba multe...

După alegerile din 2016 vechii politicieni corupți din establishmentul politic vor continua să își păstreze cele mai mari șanse de a fi la putere. Până acum au reușit să zădărnicească alte zone și forțe din societatea românească să preia puterea și să facă altceva cu țara. Trebuie să recunosc cu ciudă că sunt performanți în a-și păstra monopolul. 


Gunoaiele, tot la suprafață... Doar că acum mârâie mai puternic și chiar mușcă!

Vechea elită conducătoare din această politică românească strâmb făcută este compusă dintr-un amestec penal și urât mirositor de vechi comuniști și securiști, mitomani plagiatori, băieți deștepți care fac afaceri cu statul, gunoaie cu papion cu iz liberal, maimuțe agramate cu stele de general și șmecheri care și-au luat doctoratele plagiate înainte de a-și lua bacalaureatul. Aceste elemente au folosit așa zisa democrație, capitalism și libertate ca să prolifereze, să crească și să se înmulțească precum virușii, precum infecțiile. Aceste elemente au infectat tot ce au atins.  


Gunoaiele vor câștiga din nou alegerile locale în 2016. Doar că- sper eu, nu mult se vor bucura de victorie. Deși după alegeri au devenit mai încrezători și chiar mai amenințători. Deși l-am auzit pe penalul Dragnea spunând că românii au de ales între pâine și cătușe, deși întregul establishment duce o luptă furibună împotriva Justiției și este pe cale să o cîștige. Cu toate acestea... 


Hopa! Se pare că avem alți votanți

Se pare că epoca pensionarilor care privesc Antena 3 se apropie de asfințit, locul acesteia e luat de generația Internet, a telefoanelor mobile, a rețelelor sociale, a comunităților online. Avem milioane de români care au trăit, lucrat și s-au educat pe afară, care au realizat că elita conducătoare  a țării, le-a tras țeapă. 

Ei vor schimba iremediabil România. În zece- douăzeci de ani, vor face curățenie pe scena politică. 

Toți oamenii ăștia vor reuși să facă ceva cu România, cred eu. Și sper ca Istoria să aibă răbdare cu ei și cu noi, pentru că dacă vine vreun război, cutremur, molimă, val migrator sau altceva, toate considerațiile acestea pică.  

... pe termen lung, establishmentul va capota. 

Pe termen lung însă establishmentul nu are nici o șansă. Pentru penalii și aliații lor funia se apropie de par. În ciuda victoriei iminente în alegeri, pe termen lung îi așteaptă dezastrul. Justiția, tehnologia, memoria și demografia îi vor mătura de pe scena politică și îi vor schimba iremediabil. Iar istoria va consemna rolul profund toxic al establishmentului pentru România post 1989.Să ajutăm establishmentul să capoteze în toamnă, sau măcar până în 2020.